7,871 matches
-
gre cescul dynamis, ceea ce înseamnă putere. Instabila nitroglicerină fusese îmblânzită, acum explozivul putea fi modelat și transportat fără probleme, păstrându-și totodată brizanța foarte ridicată. Cererea pentru noul material a crescut fulgerător, el fiind folosit intens la construcțiile de drumuri, tuneluri și în industria minieră. Fabricarea și vânzarea noului exploziv revoluționar i-a adus lui Nobel o avere uriașă. Din păcate, inventatorul nu se gândise că explozivul inventat de el va fi folosit și în scopuri militare. Îndurerat de aplicațiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea nevoie de reparații majore. Probabil că fusese construit de patrioții greci în timpul celui de-al doilea război mondial. Se hotărâseră să-l păstreze ca o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scobiturii. Dădea la o parte niște lăstari veștejiți și înlătura bolovanii de după aceștia. Zgribulit, inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o lanternă și intră înăuntru. Cristian îl urmă imediat. Aici aerul era uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta, luminând cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul se răsucea neîncetat, întorcându-se neașteptat când la stânga când la dreapta. De multe ori, raza lanternei se pierdea dincolo de cotituri. Pe jos, se întindea un strat subțire de nisip sub care inspectorul simțea pietri cele mărunte. Galeria prin care mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în micul iaz de sub cascadă. Nu aveam voie să trecem mai sus de drumul forestier. Muntele Rău e blestemat, nimeni nu urca acolo, nici măcar în ziua de azi. Pe deasupra, nu am fi îndrăznit niciodată să ne ducem acolo, însă prin tunel ni s-a părut cu totul altceva. Am pornit în explorare așa, uzi, cum eram după scăldat. Am ieșit din subteran exact la Râpa Dracului, pe fundul ei. Ni s-a părut ceva extraordinar și reveneam acolo aproape în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea privirea. Căderea încetinise, oprindu-se apoi de tot. Acum, o forță căreia nu i se putea opune îl trăgea tot mai repede spre lumină. Nu știa când își revenise în simțiri, trecuse un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce se întâmplă. Urechile nu percepuseră nici un sunet, glasul îi răsunase direct în minte. Trebuie să te întorci! continuă vocea. Mai ai încă de lucru, mai târziu ai să revii aici, printre noi. Atât. Începu imediat să cadă prin același tunel înconjurat de întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că moțăie, căci erau tare abătute. VÎntul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din cînd În cînd ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr-un tunel. Din cînd În cînd vîntul le sufla cîte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fîșÎit, ca un șoricel. Și ce-aveau să-i spună mamei - de bună seamă că se gîndeau și la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stîncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii. Spre ea conduc patru tunele forate În stîncă, fiind instalată În cîteva săli subterane legate prin culoare labirintice. Accesul la sutele de mii de microfilme, care se conservă aici, se datorează exclusiv unui personal de Încredere, iar intrările În arhivă sînt prevăzute cu uși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul. — Daniel, bine ai venit În Cimitirul Cărților Uitate. Presărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În lumina arămie proiectată de veioză, m-am scufundat Într-o lume de imagini și senzații cum nu mai cunoscusem nicicînd. Personaje ce mi s-au Înfățișat la fel de reale precum aerul pe care-l respirau m-au tîrÎt Într-un tunel de aventură și mister din care nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am luat rămas-bun de la roman făcîndu-i cu ochiul și am repus la locul ei antologia lui Jovellanos, zidind astfel primul șir. Fără să mai zăbovesc, m-am Îndepărtat, călăuzindu-mă după crestăturile pe care le lăsasem pe drum. În timp ce străbăteam tuneluri de cărți prin semiîntuneric, fără voia mea am fost cuprins de o senzație de tristețe și descurajare. Nu mă puteam abține să mă gîndesc că, dacă eu, din pură Întîmplare, descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
specialiștii școlii sceptice și câteva tribunale refuzaseră să admită ca probă rezultatele obținute în cursul cercetărilor, ministrul de interne avea speranța că din utilizarea aparatului putea să sară cel puțin o mică scânteie care să-l ajute să iasă din tunelul întunecos în care își vârâseră capul investigațiile. Era vorba, așa cum cu siguranță s-a înțeles deja, despre reintroducerea folosirii faimosului poligraf, cunoscut și ca detector de minciuni sau, în termeni mai științifici, aparat care servește pentru înregistrarea simultană a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urcând de la orizont, atunci se va vedea dacă bărbații și femeile care locuiesc în apartamentele din aceste clădiri vor pleca la serviciul lor, dacă primele autobuze îi vor aduna pe primii pasageri, dacă vagoanele metroului vor vâjâi cu viteză prin tunele, dacă magazinele își vor deschide ușile și-și vor ridica obloanele, dacă ziarele vor ajunge la chioșcuri. La această oră matinală, în timp ce se spală, se îmbracă și-și beau cafeaua cu lapte de fiecare dimineață, oamenii aud radioul anunțând, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iulie 2005, sergentul Steve Betts se întorsese din infern și, mai târziu, în octombrie, povestise presei ce nenorociri văzuse el sub gară, deasupra era Paradisul, British Library, biblioteca tuturor cărților, și dedesubt - o bombă aflată într-un rucsac explodase în tunel, pe la ora nouă. Muriseră atâția oameni... Că oamenii mai și mor... Seara de 7 octombrie 2005, la Snagov, înainte de spectacolul cu Regele Lear... Loredana e în baie, face duș, se pregătește de spectacol. Singur, la birou, așezat în fața monitorului rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care a plecat. Ce circulă, de fapt? Persoanele respective nu‑i găsesc nici un nume, cel puțin nu unul direct, în schimb există un nume indirect prin care toate astea se leagă imediat: TU! Plecarea în direcția Spital am Semmering, viaducte, tuneluri. Urcușul spre Jockelhof, amenajarea camerei, masa și siesta, lenea care te apucă în vacanță, când n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ton calm. Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la rezultatele acestei autopsii. Puteți continua, Herr Korsch. — Christiane Schulz. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 8 iunie 1938. Corpul ei a fost găsit pe 2 iulie într-un tunel de tramvai care leagă Treptower Park de pe malul drept al Spree-ului cu satul Stralau de pe celălalt mal. La jumătatea tunelului se află un punct de întreținere, puțin mai mare ca o adâncitură. Omul de la întreținerea șinelor i-a descoperit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
16 ani, părinți germani. A dispărut pe 8 iunie 1938. Corpul ei a fost găsit pe 2 iulie într-un tunel de tramvai care leagă Treptower Park de pe malul drept al Spree-ului cu satul Stralau de pe celălalt mal. La jumătatea tunelului se află un punct de întreținere, puțin mai mare ca o adâncitură. Omul de la întreținerea șinelor i-a descoperit acolo cadavrul, înfășurat într-o bucată veche de prelată. Se pare că fata era cântăreață și lua adesea parte la programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prelingă în scrisul meu. Toate preferințele mele merg către formularea clară și melodioasă, către construcția solidă a clasicilor. Un duh rău s-a amestecat și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel fără ieșiri... Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în care am cunoscut-o pe fata respectivă și-n momentul în care ești în prezența râului, practic nimic nu te mai bucură. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo. Ai impresia că este ca un tunel negru, un abis, ca o cădere din care nu poți să te mai ridici.” “Scăpați de promiscutate. Faceți un pas către Dumnezeu și El va va cuprinde cu toată dragostea Lui.” „Doamne, ajută-mă. Uite au venit, au ieșit fustele
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
în care am cunoscut-o pe fata respectivă și-n momentul în care ești în prezența râului, practic nimic nu te mai bucură. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo. Ai impresia că este ca un tunel negru, un abis, ca o cădere din care nu poți să te mai ridici. Numai eventual zburând în sens invers. ?n acele clipe l-am cunoscut pe Cusman Cionca, pastorul bisericii „Metanoia” din Timișoara. El m-a ajutat să mă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea de cunoaștere și imposibilitatea împlinirii, Corina Petrescu discută pe larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine de călătorie/ alergăm mereu/ în căutarea luminii de la/ capătul unui tunel/ inexistent./ Părere,/ iluzie,/ dorință,/ tărâm/ spre care/ nu ne putem împiedica/ să ne îndreptăm din ziua în care s-a auzit/ primul strigăt./ Atracție fatală/ spre un spațiu/ neconvențional./ Cântec și rugă fierbinte/ în aceleași/ haine de călătorie/ pe care
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
mă întorc la capitolul nescris despre Caragiale beraru, cum îl numeau unii în derâdere din amintirile lui Ion Păun Pincio aflăm un lucru nou: poetul a fost impiegat la berăria lui Caragiale din București. La care din berăriile lui? Gambrinus, Tunelul sau Bene Bibenti din Șelari? În definitiv n-are a face! Principalul este că poetul a găsit un moment de refugiu din mizerie și din literatură (iertați-mi tautologia) ca impiegat la o afacere ratată a lui Caragiale. Păcat că
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]