1,788 matches
-
cu mâna stângă. Lama îi era albă ca fildeșul și bătea ușor în galben vechi. Sângele îi era rece și în inima sa nu era nici o picătură de frică! Păși ușor înainte până când aproape ieși din raza vizuală a celorlalți. Tunetul părea mai aproape acum. Îl văzură pășind înapoi și doar un ochi antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de pe Palatin își serba odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în primul rând că de ceea ce se întâmplă în casa lor depinde soarta și salvarea întregului popor. Un urlet ca un vaiet prelung ajunge până la ea. E zgomotul tunetului sau un țipăt omenesc? Vede o schimbare în atitudinea celorlalte preotese. Se oprește înfricoșată. Acum ce mai este? Nimeni nu spune nimic, nimeni nu se mișcă. Au înțepenit toate? Un al șaselea simț o avertizează că le-a ieșit în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sfîșie-n tăcere Sdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă, Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc, Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere O piatră să ador. Murindului speranța, turbării răzbunarea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mișcă vîntu-n cântec fața mării de senin. Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără, divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ... A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde, Totul tace, căci durerea este mută ca un gând, Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decât cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormânt. Cine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decât cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormânt. Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi? Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?.. - Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie Știrbey!... {EminescuOpI 29} VENERE ȘI MADONĂ Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi fost bine să te faci om politic. Când unchiul m-a bătut încântat pe umăr, mi-am îngăduit să-mi dau la iveală simțămintele: — Poate că dintre ucenicii Domnului eu semăn cu Iacob căruia i se mai zicea și Tunetul. Înverșunarea lui Iacob nici Domnul n-o putea stăpâni... Astăzi, după ce ne-am sfătuit în casa vărului meu în legătură cu hotărârea adunării episcopale, m-am întors pe jos până la mănăstire. În timp ce urcam povârnișul pietruit, spălat de ploaie din apropierea mănăstirii, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pus capăt zilelor ca să-și răscumpere neputința de a-și îndeplini sarcina de trimis. Pe când Domnul a primit să moară „ca să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Fulgeră și îndată după aceea se auzi în depărtare un tunet. Și inima mea este brăzdată de fulgere. Și eu am mulți oameni pe care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
obiectul, fără teamă, dar ezitând să coboare să bea apă cu lucrul acela În fața lui, zări forma unui om ce se desprindea din el. Întorcându-și capul masiv, leul se repezi spre copaci ca să se adăpostească, când auzi bubuitura unui tunet și simți lovitura unui glonț blindat de 3006 care-i mușcă din pântece și-i sfâșie stomacul, provocându-i dintr-odată greață fierbinte. Se Îndepărtă greoi, la pas, pe labele lui mari, clătinându-și stomacul mare și rănit printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i dintr-odată greață fierbinte. Se Îndepărtă greoi, la pas, pe labele lui mari, clătinându-și stomacul mare și rănit printre copaci, spre iarba Înaltă, la adăpost, când bubuitura se auzi din nou, trecând peste el și despicând aerul. Apoi tunetul se auzi din nou și-l lovi jos, Între coaste, sfâșiindu-i carnea și un șuvoi de sânge fierbinte și-nspumat Îi umplu gura, așa că o luă la fugă Înspre iarba Înaltă, unde se putea ghemui ca să nu fie văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lovi jos, Între coaste, sfâșiindu-i carnea și un șuvoi de sânge fierbinte și-nspumat Îi umplu gura, așa că o luă la fugă Înspre iarba Înaltă, unde se putea ghemui ca să nu fie văzut. Așa ar fi adus obiectul cu tunetul destul de aproape cât să se poată repezi la omul care-l ținea În mână. Macomber nu se gândise la ce se-ntâmplă cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa doar că-i tremură mâinile și, pe măsură ce se Îndepărta, Îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect vizibil. Apoi trase Wilson, și tunetul armei lui Îl asurzi și văzu bivolul Împiedicându-se. Atunci, țintind cu grijă, Macomber mai trase și el o dată și bivolul se prăbuși-n genunchi. — Bravo, bună treabă, spuse Wilson. I-am aranjat pe toți trei. Macomber era euforic, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prinde până și luciul Mării Negre, ca niște fluturași de argint. E frumos răsăritul de soare pe Ceahlău, dar nici mânia naturii nu e mai puțin impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
folclor) Oamenii de prin partea locului spun că Detunatele ar fi fost, la început, o stâncă îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arșiță înăbușitoare, s-a pornit din senin un potop ca la începuturile lumii, cu tunete și fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește încă Pe câmpul prăfuit și resemnat. Cerințe: 1. Explicați înțelesul cuvintelor zăvoi, sură, ghionoaia, crânguri, călători, se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bun. Cu banii pe care-i primesc, cumpăr mai multe plase ca să pot salva și mai mulți pești“. Anonim tc "" Notă către cititoritc "Notă către cititori" Ideea acestei cărți a Început cu o scăpărare de fulger și o bubuitură de tunet. Mergeam pe Upper West Side În Manhattan când m-a prins o ploaie torențială de vară, iar eu eram fără umbrelă. Am reperat un posibil adăpost: o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vorbiți: "Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pămîntul, vor pieri de pe pămînt și de sub ceruri. 12. Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. 13. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pămîntului, dă naștere fulgerelor și ploii, și scoate vîntul din cămările Lui. 14. Atunci se arată omul cît este de prost cu știința lui, și orice argintar rămîne de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
din țărînă îți vei șopti cuvintele. 5. Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă. 6. De la Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt și pocnet puternic, cu vijelie și furtună, și cu flacăra unui foc mistuitor. 7. Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
spune: „Știu că poți să faci orice“ (42, 2), o spune ca născut din nou și cu adevărat liber. Nu întâmplător tânărul, care-l va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu l-ar fi adunat nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Atunci când spune: „Știu că poți să faci orice“ (42, 2), o spune ca născut din nou și cu adevărat liber. Nu întâmplător tânărul, carel va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu lar fi adunat nici de pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sus, regiunile superioare". La populația selk'nam din Țara de Foc, Zeul se numește "Locuitor al Cerului" sau "Cel care se află în Cer". Puluga, Ființa supremă la populația insulelor Andaman, din golful Bengal, locuiește în Cer; glasul lui este tunetul, iar răsuflarea, vântul; mânia și-o arată prin uragan, și lovește cu trăsnetul pe toți aceia care nu-i ascultă poruncile. Zeul Cerului la populația yoruba de pe Coasta Sclavilor poartă numele de Olorun, care înseamnă "Stăpîn al Cerului". Samoyezii îl
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
indo-european poartă numele de Dieus, care desemnează deopotrivă epifania cerească și sacrul (cf. skr. div., "a străluci", "zi"; dyaus, "cer", "zi" - Dyaus, zeu al Cerului la indieni). Zeus, Jupiter mai păstrează, în numele lor, amintirea sacralității cerești. Celticul Taranis (de la taran, "tunet"), balticul Perkunas ("fulger"), protoslavul Perun (cf. piorun, "fulger" în poloneză) oglindesc mai ales transformările de mai târziu ale zeilor Cerului în zei ai Furtunii.2 Nu este vorba nicidecum de "naturism". Zeul ceresc nu este identificat cu Cerul, deoarece Zeul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întregului Cosmos, a făcut și Cerul, și de aceea se numește "Creator", "Atotputernic", "Stăpîn", "Domn", "Tată" și așa mai departe. Zeul ceresc este o persoană, nu o epifanie uraniană. Doar că locuiește în Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu: măreția (majestas) imensității cerești, vuietul înfricoșător (tremendum) al furtunii. Zeul de departe Istoria
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când o jucărie se strica și se ducea la reparat. Și, într-o zi, se abătu o furtună groaznică asupra satului de jucărie. Soarele lor din carton s-a acoperit de nori de vată și o furtună cu fulgere și tunete s-a abătut asupra satului. Iar, când a venit dimineața, tot satul era gri! Chiar și ce era în interiorul caselor... De exemplu, chiar și jucăriile jucăriilor erau gri, copacii, plantele, animalele de jucarie, chiar și florile viu colorate din jurul caselor
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cenușii, purtați de un vânt ce sufla cu putere, culcând iarba de pe pășuni și șuierând sinistru printre pâlcurile de brazi. Nu dură mult și, între vârfurile înalte, ascunse de nori groși și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]