10,815 matches
-
vedeam fața și auzeam clar glasul sicilianului mărunțel care stătea cu polonicele lângă ospătarul ce tranșa și servea carnea, și a cărui îndatorire era să-l întrebe pe fiecare consumator de grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sirenele șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când auzise răspunsul, rămăsese visător, mângâindu-și mustața lungă și cenușie. În timp ce-i turna stewardesei un pahar de bere Bass, Înainte să-și revizuiască socotelile, se gândi din nou la profesor și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu te privește niciodată În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că tânărul Moult nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a ales momentul potrivit. În sezonul mort ar fi beneficiat de o jumătate de coloană, printre sirene și căluți de mare. Flama interesului profesional păli când o privi iarăși pe Janet Pardoe: n-o s-o mai vadă În pijama, dimineața, turnând cafeaua, nici n-o să mai vină seara la apartament și s-o găsească pe Janet În pijama, amestecând un cocteil. Spuse cu voce răgușită: — Scumpa mea, ce pereche vei purta În seara asta? Feminitatea Întrebării sună bizar În vocea masculină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun subiect după care am alergat vreodată, spuse ea. L-am văzut acum cinci ani ridicându-se și ieșind din clădirea tribunalului, În timp ce Hartep Îl privea, cu mandatul de arestare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se ridică. — Vrei să ieși? Întrebă Lukici. — Trebuie să mă Întorc la postul de gardă. Funcționarul de la mesagerie rânji. — A pierdut toți banii pe care-i avea. Lukici, mai dă-i ceva rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
depărtare, o voce spuse „Inima ți-e grav afectată“ și ea deschise iarăși ochii, așteptându-se să vadă sub ea fața aceea bătrână. Dar se afla Întinsă pe bancheta unei mașini și domnișoara Warren o acoperea cu un covoraș. Ea turnă un păhărel de brandy și i-l duse lui Coral la gură. Mașina porni brusc, făcându-le să se lovească una de alta, și alcoolul i se vărsă pe bărbie. Coral zâmbi spre fața inflamată, drăgăstoasă și purtând semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
uitat. — Exclusivitate, spuse domnișoara Warren, bătând darabana cu degetele pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie, permițând undeva, În fundul minții, dincolo de titluri și caractere culese-n plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu-i așa? Nu că vreau să mă laud, dar sunt strălucit În ceea ce fac, așa că aranjamentul ăsta este convenabil pentru toată lumea. Un pahar de șampanie? Întrebă el, deschizând frigiderul. Fără să mai aștepte un răspuns, destupă o sticlă și turnă șampanie În două pahare. Am ciocnit. Am luat o Înghițitură, resemnată: efectul Milton lucra la nivel Înalt. Este uimitor, nu-i așa, de cât de puțin este nevoie ca să te lași convinsă că un lucru Împotriva căruia ai luptat multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să luăm niște alcool, zise Lauren, luând-o Înainte către bar. Două șampanii cu gheață, În pocale, ceru ea când am ajuns. Am citit undeva că Fred Chandon obișnuia să bea șampania așa. Nu că e fastuos? Barmanul ne-a turnat băuturile, iar Lauren mi-a Întins un pocal mie. Vezi pe cineva drăguț pe aici? mă Întrebă, În timp ce ochii ei cercetau Încăperea. Cum arăt? Ținuta fără cusur a lui Lauren se conforma codului tacit de la Hotel Rivington - la patru ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Zicea că te-a văzut cu două weekend-uri În urmă, Hunter. Am făcut o pauză, apoi am adăugat: — În călătoria ta secretă la Londra. La celălalt capăt al firului se făcu liniște. Furioasă, am deschis frigiderul și mi-am turnat un pahar de șampanie dintr-o sticlă Începută. Am luat o Înghițitură. Nu s-a Întâmplat nimic. Nu mă simțeam plăcut amețită. Poate că Salome avea dreptate În legătură cu șampania: nu funcționa. Pe neașteptate, Hunter spuse: —Phoebe! Ea vorbește mereu aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-i așa? Am roșit un pic și am aprobat, dând din cap. Nici una dintre persoanele pe care le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmbrăcat Îngrijit În cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și cu mocasini În picioare, era imaginea tipică de bancher european binevoitor aflat În vacanță - cu BlackBerry-ul la Îndemână tot timpul. —Vin fiert? Întrebă el. —Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc. —Lauren a adus-o pe amica aceea Marci cu ea, ceea ce nu e bine deloc, zise Camille, ușor Încruntată. —De ce? am Întrebat-o, sorbind din vin, care te Încălzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mare din cașmir. Părea extraordinar de relaxată, În comparație cu ultima dată când o văzusem. —Ooo! Vin fiert! Mmmm, ce bun. Henri o să mă prezinte tuturor minorilor frumușei de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la ea. Turnă câte un vin fiert pentru Lauren și pentru el și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de lucru de pe birou... Chiar nu știm cât timp va fi plecat. Am Închis. „Unde era Hunter? Cum aveam să dau de el? Urma să fiu eu cea părăsită, până la urmă? Poate că... poate că... am fugit În stradă. Încă turna cu găleata. Poate că dacă merg la Lauren... ea o să știe ce e de făcut“. Cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji, am Început să merg pe Fifth Avenue, uitându-mă după un taxi. Pe neașteptate, am auzit o voce cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
capătul celălalt. Zice: — Ți-aduci aminte de Jeffrey Dahmer? Nash linge și zice: Intenția lui n-a fost să omoare atâția oameni. Pur și simplu s-a gândit că poți să-i dai cuiva o gaură în craniu, să-i torni pe-acolo niște sodă caustică și să-l transformi într-o marionetă sexuală. Dahmer nici nu voia altceva. Și atunci eu cu ce mă aleg pentru cei cincizeci de dolari? — Pot să-ți dau un nume, zice. Îi dau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în vârstă. Oameni care zăceau acolo în așteptarea morții. Renunțând la morfină, tânăra a inventat ceea ce a numit tratamentul cu apă. Pentru a-i curma suferințele, apuci pur și simplu nasul pacientului, astupându-i nările. Îi presezi limba și-i torni apă pe gât. Moartea este o tortură lentă, dar bătrânii sunt găsiți de fiecare dată morți cu apă în plămâni. Tânăra spunea că e un înger. Toată treaba arăta foarte natural. Wagner administra o moarte nobilă și eroică. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de pompieri urlă în apropierea motelului. Luminile albastre și roșii fulgeră prin perdele. Și nici nu mai pot să trag aer în piept de rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic. Trebuie să mă... trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l opresc pe cel care folosește blestemul. Mona trage cu penseta un oblon albastru de plastic și-l pune pe prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un local din imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată - și ne mai toarnă niște cafea. Se uită pe fereastră la zidurile verzi, brăzdate de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu fruntea spre cer. Mm clatină femeia lui din cap, strîngîndu-și sumanul. Ar cam fi timpul... Uită-te și dumneata la vreme! arată directorul general spre fereastră. Acuși e iarnă; cînd să mai încep?! Măcar un contrafort, ori un... Ați turnat o platformă ca pentru un rachetodrom. Și puțin înclinată spre iaz! Trebuia taluzat malul! Cînd?! Am primit sarcină să-l dau gata în vară. Drum internațional, trafic, loc frumos. I-am făcut o inaugurare!... Păcat că n-ai fost! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am zis să vă spun, e-o aberație ce s-a făcut! Cum să lași netaluzat un mal din care mușcă apa?! Toată construcția e chiar pe mal... Planșeul e înclinat spre apă... Cu timpul, apa sapă din mal... Bine, turnăm naibii niște beton, că parcă asta-i important acum! La primăvară. Cu ce pleci? Cursa rapidă. Drum bun! Hai, fratele meu omul, hai, scap cursa rapidă și mă prinde ora echinocțiului, făcînd afișe pentru "Ora solstițiului". Dă-le-ncoa' la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp în care își toarnă cafeaua și-și pune zahăr, apoi, surîzînd, mulțumește și închide. Păcat! îi zice lui Vlad. Bogdan, sudorul care lucra la Muraru, a fost luat și dat la Investiții. Cu ăsta trebuia să lucrez eu! spune Vlad. Mi l-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]