64,968 matches
-
semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră de umor. Da, tu ești, îi răspund cu aceeași, simetrică, lipsă de umor. Vernisaj, 1995, cu ale mele Uși ieșene celebre. Din asistență se desprinde necunoscutul care e nelipsit din mai toate pozele vernisajelor. Ar fi, cică, unul din foștii lectori de la Școala de partid de pe fosta Karl Marx, azi Lascăr Catargi. Mi se-apropie de ureche și-mi
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
din mai toate pozele vernisajelor. Ar fi, cică, unul din foștii lectori de la Școala de partid de pe fosta Karl Marx, azi Lascăr Catargi. Mi se-apropie de ureche și-mi susură prin galbena-i placă dentară: Cea de colo e ușa lui Ilie Pintilie, nu? Aferim! zic mie. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
colo e ușa lui Ilie Pintilie, nu? Aferim! zic mie. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
Aferim! zic mie. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un portret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl refuză (doctrinar). Alt personaj al picturii ieșene, Popa, frecventînd în tinerețe atelierul parizian al lui Lhote. Și mișcîndu-se năuc
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
detaliu ea spune așa, adică înțelege totul), te dezbraci (ea spune așa), te întinzi pe podium (așa), și atît. Rămîne stabilit: joi, ora 11. După care, piruetînd, intră în căminul E3. Joi, îmi ascut creioanele și-aștept febril. Bătaie în ușă. Deschid și-o văd între alte cinci renoiriene. Înarmate cu mape și creioane. Intră toate. Mă uit la ea stupefiat. Dezbracă-te! mă somează scurt renoiriana mea.
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
aruncând un damf de usturoi. „Patria și onoarea. Mor pentru Anglia!” “Nu mori pentru Anglia, aici e chestia, mori din cauză că ai principii care nu mai cadrează cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși nervos, trântind ușa care se mai rupse dintr-o balama. Se duse acasă, înnegurat, și începu să-și facă bagajele, de fapt strictul necesar, într-o valiză de lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23 de minute noaptea, pe când își lua adio de la scrinul negru care-i legănase copilăria, ușa se dădu de perete și în cameră năvăli nimeni altul decât Andrew în persoană. Era într-adevăr un bărbat de bărbat, cum se spunea în argoul acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca toate femeile la pământ. Știa baba
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
din Canterbury! și mitui un bodyguard mascat, care mânui un scripete ce scârțâi îndelung din țâțâni. Podul se coborî, grilajul se ridică. Avu noroc. Regele tocmai își bea cafeaua, iar regina citea ziarul. “Știu răspunsul, Majestățile Voastre!”, strigă Arthur, dând ușile de perete. “Stai jos, tinere, ia o cafeluță din Bizanț, să-ți mai tragi sufletul”, zâmbi șăgalnic regina. Apoi, cu subînțeles: “Poate vei avea nevoie de el de-acum încolo...” Se întoarse către Edward. “Dragul meu, trebuie să apreciem că
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
lasă: el, aerostatul meu, mă trage după sine în văzduh pe mine, săculețul sau cu nisip, rucsacul sau cu nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale. orașul meu acesta e orașul meu, numai al meu. casele, transparente, nu au uși și în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi. merg pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
fiindcă un alt moment de glorie autentică n-am mai cunoscut de atunci. Aroma de miez de nuci crude plutea amețitoare în apartament. Am strâns lucrurile Lisei în saci de hârtie, pe care i-am aruncat în stradă, am deschis ușa de la intrare și ferestrele, am stropit șifonierul gol cu oțet, am spălat cearceafurile, fețele de pernă și paturile, și am aruncat la gunoi flacoanele de parfum și cremele. Am vrut să arunc și bibelourile adunate de-a lungul anilor, cărțile
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
mie de capete venise să ia țara în stăpânire. Ploua în acea zi. Ploaie monotonă și rece de primăvară care întârzia după o iarnă haotică. Dar cum întreaga țară era un haos, nu se putea face nimic. Imobilizat în pragul ușii de la intrare a Institului, cântăream riscurile de a fugi până la stația de autobuz, al cărui orar era pentru mine o enigmă desăvârșită. Plecat o jumătate de oră mai devreme, în același timp cu mica delegație care urma să întâmpine la
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
revlon - puțin gudron", "tăticăreală - combinație reușită între tată și văicăreală" etc. Lumea din Șapte poeme civilizatoare se dezagregă în secvențe independente. Fiecare din ele poate fi definită astfel: "o numim ziua A/ pornind de la/ prima literă/ atît de scurtă/ încît ușa se/ deschide cu/ furie (cu aceeași/ furie cu care a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă/ la nori se/ vor așterne/ ca penele/ în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
oftat din nou, descurajata. Apoi, uitîndu-se la ceas, a sărit de pe scaun. - Ai văzut cît e ceasul! Va trebui să mă grăbesc, dacă vreau s-o prind pe Vasilica în clipa cînd iese din fabrica. Și s-a repezit la ușă, imbracindu-si pardesiul din mers. - La revedere, Țină, asteapta-ma! - La revedere, Alină! După plecarea ei, m-am cufundat în singurul fotoliu din cameră, simtindu-ma deodată epuizata. Aveam mintea goală, iar viața mi se scursese din trup. Am închis ochii
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
spus, din tot sufletul. Apoi m-am uitat la ceas. Se făcea tîrziu. - Acum trebuie s-o șterg. Ne vedem mîine dimineață, pe la opt. Vlad vine să ne ia la noua. Mi-am luat haină și m-am îndreptat spre ușa. - Acum, la revedere. - La revedere. Ai grijă de tine. Se lașase noaptea. Începuse să bată vîntul, împrăștiind nori de praf, care se înălțau pînă la acoperiș. În ultimele cîteva ore, temperatura scăzuse drastic, iar aerul căpătase acel parfum special care
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Deodată, zgomotul unui foc de pistol a făcut țăndări liniștea din jur. Fusese tras din apropiere. Ne-am uitat una la alta, încordate, obsedate de acelasi gînd. Înainte de a avea timp să-l exprimăm, s-au auzit bătăi puternice la ușă din față, voci grosolane care zbierau să li se deschidă. - Da-le drumul! am implorat-o, sau vor sparge ușa. Nu te ocupă de mine, sar pe fereastră din spate. Și m-am repezit afară din bucătărie. Ajunsă brusc în
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
la alta, încordate, obsedate de acelasi gînd. Înainte de a avea timp să-l exprimăm, s-au auzit bătăi puternice la ușă din față, voci grosolane care zbierau să li se deschidă. - Da-le drumul! am implorat-o, sau vor sparge ușa. Nu te ocupă de mine, sar pe fereastră din spate. Și m-am repezit afară din bucătărie. Ajunsă brusc în întunericul din camera alăturată, am bîjbîit în jur, pînă cînd am putut pipai țesătura groasă a draperiei. Dind-o infim de
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
nu le va deschide din nou. M-am lipit de zid și am rămas acolo nemișcata, de-abia îndrăznind să respir, încercînd să-mi dau seama dacă locul era înconjurat. Se părea că nu e. Apoi bătăile și zbieretele de la ușă din fața au încetat. Probabil că Ilinca deschisese. Așa că m-am îndreptat spre grădină celor doi bătrîni. Pe cînd mă strecuram pe brînci prin spărtura din zid, am văzut cum în casa se aprindea o lumină după alta. Percheziția începuse. M-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
părea liniștit și am mers înainte, pînă cînd am ajuns la fereastra. Era tot nezăvorîtă. Am deschis obloanele și m-am cățărat pe pervaz, apoi am sărit fără zgomot în cameră. O rază de lumină din bucătărie se strecura pe sub ușa. Ilinca era acolo; poate că mă aștepta. N-aveam idee cît e ceasul, dar trebuie să fi fost foarte tîrziu. Am crăpat puțin ușa și am privit prin deschizătura. Ilinca, așezată la masă, cîrpea hainele băieților. Părea epuizata și era
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
apoi am sărit fără zgomot în cameră. O rază de lumină din bucătărie se strecura pe sub ușa. Ilinca era acolo; poate că mă aștepta. N-aveam idee cît e ceasul, dar trebuie să fi fost foarte tîrziu. Am crăpat puțin ușa și am privit prin deschizătura. Ilinca, așezată la masă, cîrpea hainele băieților. Părea epuizata și era foarte palida. - Ilinca! am chemat-o în șoaptă. A tresărit, iar lucrul i-a căzut din mînă. - Țină! a exclamat, repezindu-se spre mine
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
a paradisului pierdut de dincolo de lumină... și dă-mi o speranță călătoare de a nu înnebuni așteptându-i semnul celui care... nu mă vrea! Ușierul lui Celan seamănă cu bărbatul care zace în mine degeaba îl rog să-mi deschidă ușa spre împărăția Luminii! o stea se aruncă în mare se stinge/ stana de piatră zâmbește!
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
găsit. Nichifor Crainic nu-i dă decât sfaturi: să caute un scriitor care să-l ajute să debuteze și apoi să-i dea un șut. Victor Ion Popa îi dă niște bani și prea puțne încurajări. Nimeni nu-i arată ușa spre locul acela unde să poată, în liniște, să scrie și să citească. Problema se punea chiar mai acut: fratele Nilă, la care locuise de la părăsirea internatului școlar, trebuia să plece pe front și, astfel, apare și necesitatea unei locuințe
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
mai restituie), găsește locuințe în medii extrem de sărace. Locuiește împreună cu doi băieț într-o cameră neîncălzită, mâncând pâine goală când unul dintre cei doi nu-și poate împărț porța lui cu el. Soța curelarului, în casa căruia locuiește, deschide câteodată ușa spre camera băiețlor ca să se mai ducă și la ei puțnă căldură și miros de mâncare de fasole. Momentul acesta, punct-limită, este asociat cu inspirația de a-l vizita pe tânărul redactor al revistei "Albatros", Geo Dumitrescu. Geo Dumitrescu însuși
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre Nicolae Iorga apropiat de zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia își preceda stăpânul izbind în poartă, în ușă spre a se așeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului se auzea indistinct pe scări și pe culoar, înainta intensificându-se viforos; * despre Mateiu Caragiale, cu fața rasă contractată, cu lăsarea mușchilor obrajilor în jos într-o morgă
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]