3,106 matches
-
ducă la Papuc în seara „dezmățului“. Probabil că voise să o mai vadă o dată pe Hattie. Și pe urmă ea plecase, ea și John Robert se reîntorseseră în America, și el scăpase de coșmar, fusese eliberat. Încercase un sentiment de ușurare? Ăsta era sfârșitul întregii povești și putea, în fine, să ia o pauză. Dar de la ce să ia o pauză, și acum la ce nouă înfiorătoare posibilitate, la ce nouă solicitare și la ce forță se redeșteptase? Acum era liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Hattie sunt vizitatori foarte frecvenți. Una dintre problemele majore ale lui Emma s-a soluționat de la sine prin dispariția domnului Hanway, profesorul de canto, care a fugit în Italia cu una dintre elevele sale. Emma a primit cu mare ușurare scrisoarea lui de scuze. (Din scrisoare reiese că domnul Hanway își imagina că Emma este profund și inconsolabil dependent de el; iată ce greșite înțelegeri pot exista între oameni care se privesc, ani de zile, ochi în ochi.) Cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alături de noi". Un aspect deosebit de important, referitor la personalul de la intrări și ieșiri, este zîmbetul, deschiderea și buna dispoziție. Aceștia vor trebui să zîmbească în orice moment clienților și să aibă un aspect fizic plăcut și o ținută impecabilă. Pentru ușurarea muncii dumneavoastră în organizarea unor asemenea manifestări, puteți apela la diferite firme sau agenții care oferă servicii de care aveți nevoie, cum ar fi: iluminat, stații audio, microfoane, fotografi, camere video, aranjament floral, personal pentru deservirea clienților, efecte speciale, artificii
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de pretenția comică a vecinei, întrebându-se cam ce vârstă ar putea să aibă vecina ei bucovineancă. Cu puțin înainte de a muri aflase întâmplător că avea șaptezeci de ani. Vestea o consolase întrucâtva și îi spusese lui Lucian, cu o ușurare vizibilă: ei, nu-i chiar așa de mare diferența de vârstă între noi două. Lucian o invitase să ia parte la parastasul de un an și de atunci n-o mai întâlnise. Trebuie că era de mult oale și ulcele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-au văzut în ogradă, Toaibă a rugat-o pe Maranda să-l ajute să coboare din căruță și pe urmă să-l omenească pe cal după cuviință. Intrat în casă, s-a așezat pe laiță, cu o răsuflare de ușurare. Nu după multă vreme a intrat și femeia. Acum să ai puțină răbdare, să fac ceva de mâncare... Am și nu am răbdare. De ce? Pentru că mi-i gândul mai mult la mlada ceea de salcâm din care să-mi fac
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se descopere adevărul că ești nevinovat, pentru limpezirea situației, pentru scoaterea la iveală a adevărului). Vineri: pentru farmece, boli, blesteme și dușmani, și în general pentru iertarea pacatelor celor vii și celor raposați din neamurile noastre; vinerea facem rugăciuni pentru ușurarea lor, dar nu numai pentru neamuri, ci și pentru străini, cunoștințe sau foști prieteni care au decedat și pe care astfel îi ușurezi în viata de dincolo. Pentru răposați dai și pomelnicul cu parastas la trei mânăstiri sau, daca a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
profesoară. Chiar părinții mă iscodiseră, de câteva ori, dacă n-am de gând să mă căpătuiesc odată. Cred că n-ar fi avut ce obiecta dacă le aduceam pe Mihaela, drept noră. Acceptarea acestui gând îmi pricinui o destindere, o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prăpădul revederii, n-a fost chip să mai leg o idee. Simțeam o imperioasă nevoie de a fi singur și intrând în odaie am nimerit drept în pat. Poziția orizontală, cu mâinile reazem sub cap, îmi dădea parcă senzația unei ușurări. Trebuia să chibzuiesc ce aveam de făcut, cum să ies din acest îngrozitor impas. E adevărat, o jignisem destul de grav pe Mihaela părăsind-o fără nici un motiv, după ce îmi dăduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reproșase, dar, desigur
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi se părea că mă aflu într-o zonă din stăpânirea neverosimilului. Cum? Mă despărțeam de femeia căreia îi dădusem numele și îmi legasem viața de a ei, nu numai fără nici o zguduire sufletească ci, dimpotrivă cu un sentiment de ușurare? Atunci, era limpede: n-o iubeam și nici n-o iubisem vreodată. Dragostea noastră fusese doar plăsmuirea mea, frumusețea Mihaelei ― creația mea, toată bogăția asta izvora din mine. Dacă în noaptea aceea mă duruse infidelitatea ei, ce putea să fie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dă o senzație plăcută, care mă liniștește. Frigul adunat în oase se topește ca o bucată de gheață. Cât de puțin ne trebuie, uneori, pentru a fi aproape fericiți! În fond, ce e fericirea? Poate că e o stare negativă. Ușurarea de a te simți golit de orice grijă. A nu mai dori nimic, zicea Epictet. Adică, a-ți ajunge ce ai. Stau cu obrazul lipit de nisip și "ascult" cum mă invadează liniștea, o lene luminoasă, care-mi spală sufletul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
așteptând să-și facă efectul, citesc dintr-o cărțulie a lui Jean Cocteau, Lettre aux americains. 16 noiembrie Trezindu-mă, aprind veioza și mă uit la ceas. E șase. Așadar, noaptea cea mai dificilă a trecut. Am un sentiment de ușurare și mă felicit că am reușit să dorm. Peste o oră, însă, în "marele salon", satisfacția mea se dezumflă ca un balon înțepat. Nici vorbă să fi fost valuri de șapte metri. Spre miezul nopții, tangajul s-a liniștit. Am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
veste neplăcută. Nu vom pleca la Salonic. E furtună puternică pe mare. Vom rămâne pînă] mâine la orele 15 ancorați în portul Izmir, după care ne vom îndrepta direct spre Pireu. Vom pierde, așadar, Salonicul. Prima mea reacție e de ușurare. Am scăpat de un pericol posibil. Următoarea reacție e de regret. Nu voi vedea Salonicul. Și cine știe dacă voi ajunge vreodată în acest oraș. Never say never, zic englezii. Să nu spui nicio-dată, "niciodată". Dar mă tem că această
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gradul de cultură al popoarelor. Sunt deci fericit, d-lor senatori, de-a fi astăzi la această tribună interpretul simțământului unanim al d-voastre, cari știți aprecia înalta valoare literară a lui Mihail Eminescu, și a aduce măcar o slabă ușurare crudelor sale suferinți rugîndu-vă să binevoiți a vota următorul proiect de lege. Raportor, N. Ganea LEGE Articol unic. Se acordă d-lui Mihail Eminescu o pensiune viageră de 250 lei pe lună care se va răspunde din casa statului. Această
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
care se lăsa mecanic în voia plăcerii, adormind o clipă mai târziu. Apoi venea ziua, luminând blând tot acel dezastru, iar eu mă ridicam, drept și nemișcat în dimineața strălucitoare. Alcoolul și femeile mi-au adus, la drept vorbind, singura ușurare de care eram vrednic. Vă încredințez acest secret, dragă prietene; folosiți-l fără teamă! Veți vedea că adevăratul desfrâu este izbăvitor, pentru că nu creează, nici un fel de îndatorire. În desfrâu nu te posezi decât pe tine însuți; iată de ce rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
am dat seama că îl iubește și că ar face orice numai să-l știe pe vodă cu inima împăcată. Și vodă de această dată este liniștit. Doar ochii lui sunt la fel de neastâmpărați ca întotdeauna...Această părere îmi aduce o ușurare a sufletului și...nu știu cum, dar mi se pare că m-am trezit dintr-un somn adânc...Privesc în jur nedumerit...Unde-i măritul Ștefan? Unde sunt boierii din divan? Unde-i logofătul Tăutu, care acum o clipă ședea lângă mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
1 martie 1706 (7214). „Ce spune ispisocul lui vodă Antioh, fiule?” Odată cu aceste vorbe, din umbra ușii s-a desprins făptura bătrânului. A înaintat cu aceiași pași neauziți până la scaunul de lângă mine și s-a așezat cu un icnet de ușurare. Îi simțeam umărul aproape și îi auzeam răsuflarea prefirată prin mustața bogată. În clipa următoare, simțeam că am prins aripi și i-am răspuns însuflețit: Este „Așezământul” lui Antioh Cantemir voievod pentru școli. Iaca ce spune vodă: „Și au luat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Bruscă în decizii, ca de obicei, propuse doctorului plecarea imediată a prințului la Leysins. Dar bolnavul cerea acum îngăduire. Nu avea curajul să se "depărteze de patul pe care se afla întins, diafan, înaripat, cu somnul lin, cu o mare ușurare în brațe, în picioare, cu un vid în tot pieptul, ce-i lăsa o respirație ușoară. Doctorul, sora, toți erau acolo în apropiere și Ada da ușile de perete de zece ori pe zi, vorbindu-i mereu de Leysins, ceea ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce! Era o stare a lui agresivă către tot. O stare ele spirit bună pentru a porni lupta socială pregătită de Vardali și de Ada și de care n-avea habar. își aminti de Maxențiu. Ca și mort! Era o ușurare și o pierdere. Prezența lui Maxențiu între el și Ada fusese totdeauna un stimulent. Prințul îi inspira admirație, teamă, milă, invidie, necaz, emulație, umilință, ambiție. Odată el dispărut, toate simțurile astea erau păgubite și ar fi vroit parcă să le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înțelege mai profund rosturile existenței noastre, veți pleca mai bogați sufletește, mai îndrăgostiți de viitorul românesc; veți distinge mai bine între ceea ce a fost subtalpa iadului comunist și uralian și ceea ce a urmat după Decembrie 1989: întâi un moment de ușurare, aripi, entuziasm, extaz, urmat, vai! de câteva decenii de decepții care au dus la împrăștierea românilor în lume, la secătuirea țării, la războiul românilor între ei, la o altă pervertire a spiritului Neamului Românesc, la îmbolnăvirea acestui popor care a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
alți confrați în profesie. După un timp în sală rămânem din ce în ce mai puțini și plecăm în grup restrâns spre casă. Aici, sub bolta răcoroasă a viței de vie mă simt într-o stare aparte. Am un pronunțat sentiment de plinătate, de ușurare sufletească, nu sunt în stare să mănânc ceva. Către miezul nopți mă încredințez odihnei binemeritate și sper ca ulterior să mi se liniștească și gândurile, care în ajun o cam luaseră razna la un moment dat... Marți, 25 august 2009
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
uitau la Julius parcă implorîndu-l. — Și mai departe? Întrebă furios Rafaelito. — Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma Își rosese complet o unghie și acum Începea să-și roadă Încă una și Cinthia scoase un oftat de ușurare. — Cum? — Uită-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia mai era acolo. În clipa aceea, mînuța lui Julius, tremurătoare, cu un gest de robot, scoase pietricica. — Ai văzut? spuse. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Hotelul de lemn din Gară, nu mi-e foame, din Gara Centrală, Vilma ieși glonț și se duse să plîngă În bucătărie. Nilda nu putu suporta nici ea, ieși și-i trimise În locul ei pe majordomi. Julius simți o mare ușurare cînd Îi văzu intrînd pe cei doi majordomi, zîmbitori și cu fețele neplînse. Sosi Îndată și Carlos cu o sticluță cu calmante, medicul spusese să recurgă la ele În caz de nevoie. — Ia să vedem, Julián... Carlos avea dreptate: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i fie foame. Nu mai avea putere să fie mînios. Se gîndi că n-ar fi trebuit să răspundă la Întrebarea maică-sii, dar Îndată simți ceva ca un uriaș și blînd la naiba!, pe urmă un fel de ușurare, o senzație ciudată de parcă i s-ar fi lăsat o ceață pe ochi, de ce nu suferea?, ce se Întîmpla?, oare Într-adevăr i se Întîmplaseră toate astea? Spre amiază Celso veni să-i ofere ceva de mîncare și el simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
petrece aici? interveni Santiago, oprindu-se. — What’s the matter?2 Și asta Înțelesese Lang. — Ăsta se ține scai după noi peste tot! — CÎnd m-am ținut eu după tine? — Lasă-l În pace pe urechilă. Julius simți o mare ușurare văzînd că Santiago se Întorsese spre el zîmbitor, de parcă ar fi intervenit În favoarea lui, dar imediat Își dădu seama că nu-i lua apărarea, nici nu-l aproba. Din nou observă ceva ciudat În privirea lui, ceva care-l făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care Juan Lucas nu-l suporta după ora șase seara. Trîntit În patul lui, În dormitorul cufundat În Întuneric și cu ușa Închisă, Julius nu-și imagina pericolul care-l amenința. Respira din nou adînc, căutînd să-și găsească În ușurarea de o clipă odihna de care avea atîta nevoie, acum cînd reușise să depășească momentul acela dificil. Nici nu-i trecea prin cap că Susan fusese cît pe-aci să vină și să-l sărute, năruind astfel tot ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]