2,252 matches
-
chip de cataplasmă. Totuși, a cădea în extreme e întotdeauna riscant și, de obicei, direct periculos, iar primejdiile unui contact prelungit cu orice poezie care depășește ceea ce se numește „de prima mână“ sunt formidabile. În orice caz, m-aș simți ușurat să văd poemele fratelui meu îndepărtate din perimetrul meu îngust, măcar pentru un timp. Mă simt vag ars, pârjolit de ele, pe o suprafață mare. Și pe baza unor argumente care mi se par foarte solide: în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o să interpreteze greșit mărturisirea mea? E posibil s-o interpreteze greșit în două feluri. Primul, va gândi oare că-i fac un reproș mascat pentru că a neglijat să-mi inunde camera de boală cu camelii? (Bănuiesc că vă veți simți ușurați să aflați că a doua posibilitate de interpretare e cea care mă indispune.) Iat-o: Oare cititorul va prefera să-și spună, pe baza certificatului meu de boală, că fericirea mea - trâmbițată chiar de la începutul acestei scrieri - poate că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de apostol. Sobolănașii se Înghesuiră pe genunchii Mașei, căutând care mai de care să ajungă cât mai aproape de sânii ei. Toată această viziune nu dură decât o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga-i nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-l am la mine, ce se poate Întâmpla...?” - Îngână el În momentul când se căuta prin buzunare, timp În care femeia de la ghișeu rămase cu receptorul telefonic suspendat În aer, aruncându-i priviri ucigătoare. „Însfârșit, poftiți pașaportul...” - răsuflă el ușurat dar cu o ciudată curiozitate ce s’ar fi putut Întâmpla dacă nu era În posesia acestui act... Funcționara formă un număr vorbind cu o persoană din interiorul băncii, după care Îi spuse. „În momentul de față, Criza Economică Mondială
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cumpăra numai din magazinele cu vânzare În valută, cu condiția să dovedești cu acte proveniența banilor, șoptindu-i confindențial. „Cumpăr și vând bancknote occidentale...Cu ce vă pot fi de folos, boierule” Tony Pavone duse instinctiv mâna la buzunar, răsuflând ușurat. Portofelul cu mia de dollars se afla unde-l știa. Nu era hotărât să sfectueze vreo tranzacție, Întrebând din pură curiozitate. „La ce preț a mai ajuns dollarul...?” Bișnițarul, Îi făcu semn să-l urmeze Într’un loc mai ferit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În care era de viu amestecat cu dărâmăturile clădirilor, plin de sânge, uneori chiar bandajat În totalitate aflându-se prizonier la subsolul unei clădiri, resemnat, așteptând să moară, se trezi În zorii dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului, răsuflă ușurat. Bucuria de-a trăi, Îl ajută să-și revină din șocul suportat, să aibă Încredere În el, În ziua de mâine...!! O lăsă pe Atena dormind, coborând În stradă. Circulația tramvaielor, troleibuzelor era suspendată. Merse Încet către centrul orașului, făcând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi-i sincer la interogatoriile ce vor urma: bagă bine la cap, noi organele miliției suntem organele de sacrificiu care veghează, și pe care se bazează orânduirea Statului Totalitar, al orânduirii comuniste. Tinere ofițer, du-l jos...!!” Tinerii ofițeri răsuflară ușurați, programul terminându-se de mult iar acum aștepta ordinul de plecare care nu mai venea... Șeful Biroului Cercetări Penale se agita nervos. În câteva rânduri privi la ceasul de mână În mod discret, gest ce torționarul Lct.Col.Tudose Ion
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domeniul În care ideile mele vor face o diferență, dacă sunt bune la ceva... Dacă sun ciudat, vă rog să mă scuzați. Sunt Îngrijorat. — Pe bună dreptate. Fiica mea v-a făcut un mare rău. — Încep să mă simt mai ușurat. Nu cred că Îi voi păstra pică. Prin lentila colorată și răsuflând vapori de coniac, Sammler Îl privi temporar cu ochi buni pe Govinda Lal, care Îi amintea din anumite puncte de vedere de Ussher Arkin. Adeseori, mai des decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Crăciun.) Totuși, continuam să-i dau replica. — Și erai emoționată atunci când te-ai sărutat cu el, Sheba? Ah, nu. Bine, da... Dar nu tocmai. (Râde.) Poți să fii emoționat și calm în același timp? Îmi amintesc că m-am simțit ușurată că nu și-a folosit limba. Trebuie să-l cunoști un pic pe celălalt, înainte, nu? Altfel ar fi prea mult. Cu toate balele. Și senzația aia jenantă că cineva încearcă să fie creativ într-un spațiu așa de strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea nervoasă, dar nu mi-a plăcut nici atitudinea lui. Nu i-am spus nimic, a exclamat Connolly. Sheba a fost șocată de cum a sunat asta. Ar fi vrut să spună că nu era „nimic“ de spus. Și totuși era ușurată - nu era nici o îndoială - să-l audă asigurând-o de discreția lui. Connolly a început să mai zică ceva, apoi s-a oprit. — Ce e? a întrebat Sheba. — E că... nu pot să fiu drăguț cu dumneavoastră în fața celorlalți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
alertețea sexuală nebună pe care o ai când ești de capul tău în lume. Toți acești ani cu Richard, nu cred că mi-am reprimat vreodată ceva în mod conștient. Am fost întotdeauna așa recunoscătoare că sunt măritată - așa de ușurată că nu va mai trebui să stau din nou goală în fața unui străin. Dar am uitat cât de înnebunitor e să te expui... să fii puțin speriat. Când m-a sărutat Steven, mi-am adus dintr-odată aminte de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de stăruință a băiatului și, totodată, cumva jignită. Mai târziu, când deveniseră iubiți, ea îl tachina cu slaba lui performanță de pretendent: — Sigur, erai mort de dragoste, spunea ea. Cinci zile la rând. La început, cred că s-a simțit ușurată că scăpase de Connolly. Povestește că s-a simțit fericită - de parcă ar fi dat un pas înapoi în ultimul moment de pe buza unei prăpăstii. Dar cu cât a trecut timpul și ea s-a obișnuit iar cu pământul ferm sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a zis: „Sheba, mă tem că copilul tău are sindromul Down.“ M-am uitat la Sue. Avea gura încrețită de îngrijorare. Arăta de parcă era gata să înceapă să bâzâie. — Mai târziu, a continuat Sheba, Richard spunea că se simțise aproape ușurat, pentru că la un moment dat fusese convins că copilul era serios deformat - că era ciclop sau ceva de genul ăsta. Eu nu eram însă deloc ușurată. Tot spuneam că trebuie să fie o greșeală. Nu-mi făcusem amnio. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înceapă să bâzâie. — Mai târziu, a continuat Sheba, Richard spunea că se simțise aproape ușurat, pentru că la un moment dat fusese convins că copilul era serios deformat - că era ciclop sau ceva de genul ăsta. Eu nu eram însă deloc ușurată. Tot spuneam că trebuie să fie o greșeală. Nu-mi făcusem amnio. Nu exista un risc prea mare pentru așa ceva și noi tot timpul spusesem că amnio era o idee proastă pentru că, până la urmă ce am fi făcut dacă descopeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-o facem acum. Ar fi ok dacă aș lua-o acasă în noaptea asta? Să-mi iau la revedere? I-ați putea da ceva să se liniștească și aș aduce-o mâine. Ar fi ok? A dat din cap, ușurat. Bătrâna n-avea să facă scandal. Ar fi foarte bine, a zis el. Între timp, o să-i dau morfină. Asta ar trebui s-o facă să se simtă mult mai bine. A apăsat un buton și asistenta a venit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ultima vreme însă, casa lor nu avea cu ce să se mai mândrească decât cu liniștea desăvârșită. Lui Danny nu-i mai era frică să stea singur în camera lui. Încetase să mai urle nopțile, iar ea fusese așa de ușurată încât nu mai investigase motivele din spatele acestei liniști. Nu îndrăznise să-ncerce să-i afle originea. De ce totuși veioza din camera lui dădea stătea aprinsă peste noapte ? Fiul ei s-a așezat pe bancheta din spate fără nici o formulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
O parte din remorcă s-a înclinat voioasă deasupra râului Salmon, până când Zach a apăsat pe accelerație și-a tras-o înapoi, pe drum. Într-un final, au ieșit din canionul împădurit în deșertul de o stranietate marțiană de lângă Challis. Ușurați, s-au reîntâlnit cu râul de-a lungul autostrăzii 93 și, înainte de miezul nopții, au ajuns în Salmon. Au pus benzină la stația Exxon de pe Main Street, apoi au tras în parcarea pustie a bisericii catolice St. Charles. Putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
miroseau a Metribuzin și acid sulfuric. Oameni care făceau ceea ce trebuia făcut și nu se gândeau prea mult decât la lipsa de utilitate a celor care nu făceau nimic, dar se gândeau la asta tot timpul. Jina s-a simțit ușurată când a descoperit că și Zach ura ferma. În noaptea nunții, în camera de copil a lui Zach, bărbatul a sărutat-o pe gât și în scobiturile întunecate de sub fiecare sân. Ea și mușcat buzele ca să nu țipe. Uneori sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a dat seama că și Dumnezeu are toate datele unui mit. Dumnezeu era o altă poveste meșteșugită, pe care însă Naji nu putea s-o creadă. Bărbatul a auzit mugetul bărcii cu motor și claxonul acesteia. Danny fusese găsit. Ușurată, Irene s-a sprijinit de trunchiul unui copac. Naji însă nu se îndoise niciodată de rezultatul căutărilor. Danny era un băiat american și, în marea lor majoritate, băieții americani supraviețuiau. Naji s-a întors înspre cabană, cu mers ușor. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici una, era în stare să tot meargă fără să se rătăcească o dată. Era în stare s-ajungă până-n Montana și tot ar fi știut cum să se întoarcă acasă. Pearl plecase cu Andy de dimineață și bărbatul s-a simțit ușurat când i-a găsit pe amândoi în grădină, adunând, la lumina stelelor, mazărea care avea tecile cât niște banane. Grădinii lor i se dusese buhul în tot canionul: era o adevărată fermă. Bărbatul a pus o mână pe capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cărarea a urcat muntele, iar Danny s-a temut c-a greșit iar drumul, dar, finalmente, după un cot, a văzut râul și pe Drew care aduna gunoaiele de pe mal. Danny și-a strâns pumnii, cu toate că se simțea mai curând ușurat decât epuizat. Nu întotdeauna e așa de grozav să descoperi unde te afli. S-a dovedit că, până la urmă, puștiul nu avea nevoie de un tată care să-i arate drumul. Și mai ales un tată care nu avusese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
știu. N-am avut nici un motiv pînă acum să mă preocupe de asemenea detalii. — Oricum, Îți aminești să-l fi văzut pe acesta din fotografie? Am luat fotografia și am băgat-o În carnețel, și apoi În buzunar. Bătrînul răsuflă ușurat din nou, dar l-am luat imediat prin surprindere: — Ți-e chiar atît de frică de mandatarul Cameliei? Pleoapele zbîrcite ale bătrînului, ce eliminau un soi de substanță uleioasă, se Încrețiră și mai mult, iar marginile congestionate expuse aerului străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fotografia expusă În fața altarului. Aha, deci așa stau lucrurile... mi-am zis eu În sinea mea. Ca și cînd aștepta să plec, preotul Întrerupse psalmodierea și se retrase grăbit. După ce-a plecat el, cei trei prezenți acolo au răsuflat ușurați, aprinzîndu-și toți țigările În același timp. Cel mai În vîrstă, de la locul de onoare, căruia ei Îi ziceau șef, se trezi din moțăiala, Își trase nasul și-și Întinse mîinile deasupra reșoului, Întorcîndu-le pe o parte și pe alta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]