999 matches
-
sincer ca tonul meu să nu pară sarcastic, lucru extrem de dificil, ținând cont de faptul că declarația În sine era evident sarcastică. E ceva În neregulă? Dacă e să fiu sinceră, cred că buzele ei abia dacă s-au Întredeschis ușurel, dar mie, În starea aproape de delir În care mă aflam, mi s-a părut că și-a dezgolit niște colți ascuțiți. — E ceva În neregulă? m-a imitat ea În batjocură, cu glas pițigăiat, care nu aducea câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puțin așa cred. Erau În mod clar două fete, purtau amândouă costum și păreau nefericite. Du-te și uită-te În dormitorul lor. Ușa dormitorului În care reușeau să locuiască Împreună, În paturi suprapuse, era Întredeschisă și am Împins-o ușurel. Ambele paturi erau făcute meticulos, cu pernele umflate și cu câte un cățeluș de pluș proptit pe fiecare dintre ele. Abia atunci mi-am dat seama că nu intrasem niciodată până atunci În camera lor - În cele câteva luni, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zău nu pot să stau de vorbă acum. Te sunasem doar ca să‑ți dau niște vești bune. Dar nu m‑ai sunat, a zis el pe un ton plat. Am apucat din nou firul telefonului - care Începuse să se desfacă ușurel - și l‑am Înfășurat atât de strâns În jurul degetelor arărător și mijlociu, Încât au Început să pulseze. — Îmi pare rău, am Îngăimat, pentru că știam că are dreptate, dădusem dovadă de lipsă de sensibilitate, dar eram prea epuizată ca să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întâlniri la școală și nimic! Nu ești mândră de mine?“ă Când am Întrebat‑o de ce nu l‑am văzut deloc prin apartament, a zâmbit cu mândrie și mi‑a zis: — Nu a fost Încă invitat În apartament. O luăm ușurel. Stăteam exact la ieșirea din restaurant În vreme ce ea mă Încânta cu poveștile pe care i le spusese el, când, ca din senin, Christian Collinsworth a apărut drept În fața mea. — Andrea. Încântătoarea Andrea. Trebuie să mărturisesc că sunt cam surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Întrebat, iar vocea ei a tăiat ca un cuțit tăcerea tensionată care umplea Întregul spațiu. N‑am răspuns, gândind că era doar o Întrebare retorică, dar ea a așteptat. — Ahn‑dre‑ah? — Da, Miranda? — Ce pantofi porți? A pus ușurel o mână pe șoldul Înveșmântat În tweed și s‑a zgâit la mine. Liftul plecase fără asistenții de modă, prea Încântați să o vadă - și s‑o audă! - pe Miranda Priestly În carne și oase. Simțeam șase perechi de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe gât, străduindu‑se să nu Îl guste, și s‑a strâmbat. — Lil, ce s‑a‑ntâmplat? Ce‑i drept, au trecut câteva luni, dar ultima dată când mi‑ai vorbit despre el spuneai că vă hotărâserăți să luați lucrurile ușurel și că totul era perfect. Sigur, asta era Înainte de povestea de‑atunci, când l‑ai adus pe ăla aia acasă, dar... Încă o privire amenințătoare, urmată de data asta de o sclipire de Încăpățânare. Încercasem să vorbesc cu ea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lângă el. Mirosea discret a colonie scumpă, ceva de modă veche, gen Polo Sport. Șoldurile i se mișcau firesc În ritmul muzicii, fără a fi nevoit să gândească, așa că am dansat Împreună pe ringul improvizat, iar el mi‑a fredonat ușurel În ureche. Restul Încăperii a devenit nedeslușit - realizam, la modul foarte vag, că mai dansau și alții și pe undeva, că cineva toasta pentru ceva, dar În momentul acela singurul lucru clar și deslușit era Christian. Undeva, În adâncul minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mulțumesc, dar m‑am răzgândit și m‑am Îndreptat direct spre ieșire, unde el se sprininea de tocul ușii, cu o expresie Încrezută și satisfăcută pe față. — Ei, micuță Andy, te‑am distrat bine astă seară? s‑a blbâit el ușurel din cauza băuturii, și În momentul acela mi s‑a părut absolut adorabil. — A fost bine, desigur. — Doar bine? Am vaga impresie că ai fi dorit să te duc În dormitor la etaj, nu‑i așa, Andy? Toate la timpul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Iuga îl privi întrebător, logofătul, înfricoșat, adăugă că țăranii așa vorbesc în toți anii în preajma primăverii și se frământă și pe urmă, neavând ce face, se învoiesc și ies la muncă. ― Stai, măi Leonte, omule, că tu prea iei lucrurile ușurel! zise arendașul îngrijorat. Au vorbit ei, oamenii, și altă dată, dar ce-i acuma n-a mai fost niciodată. Că doar și eu cunosc pe țărani, și cu ei trăiesc și am trăit... ― Vreme mai este destulă, făcu Bumbu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cârciumarul, care trase de mână pe Niculae: ― Bine, băieți, băurăți cât v-a poftit inima și acuma plecați neplătiți? Apoi asta-i treabă de omenie, Nicule?... Adică așa să... Petre îi reteză vorba bațjocoritor: ― Ia vezi, nea Cristache, întoarce-te ușurel la tejgheluța matale și lasă-ne în pace, că ți-om plăti noi când om avea vreme!... Hai, hai, du-te și nu mai sta! Busuioc se întoarse spre Petre, nedumerit. Vru să mai zică ceva, dar flăcăul urmă, săgetîndu-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Interzis, zice eunucul-șef Shim făcându-i semn unui eunuc să aducă o cutie. Pisica vă va servi drept companion. Deschid cutia și zăresc o minunată creatură albă. — Ce nume are? întreb. — Zăpada, răspunde Shim. Este o ea, desigur. Ridic ușurel pisica. Are niște ochi minunați, de tigru. Pare înspăimântată. — Bine ai venit, Zăpada. În al doilea rând, eunucul-șef Shim mă înștiințează de alocația mea anuală: — Va fi de cinci lingouri de aur, o mie de tael-i de argint, treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în cap. An-te-hai apare dintre copaci, aducând pe o tavă o ceașcă cu ceai. Doamna are o zi bună? An-te-hai lasă tava în fața mea. Oftez și îi spun că nu am chef de ceai. An-te-hai zâmbește. Se apleacă și împinge ușurel țestoasele înapoi în apă. — Sunteți prea nerăbdătoare, doamnă. Nu fiți. — Viața e prea lungă în Orașul Interzis, An-te-hai. Până și secundele trec greu. Va veni ziua, spune An-te-hai. Expresia lui arată o credință sinceră. Majestatea Sa o să vă cheme, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în gură. O salută pe Fann Sora cea Mare cu un zâmbet larg: — Ce vânt te aduce aici, prietenă? — Vântul de sud, patroană, răspunde Fann. Sunt aici ca să-ți cer o favoare. — Nu fi modestă în legătură cu intenția ta. Patroana lovește ușurel cu mâna umărul lui Fann. Știu că ești cu spiritul zeului banilor, căci altfel nu ai fi aici. Templul meu este prea mic pentru un credincios atât de mare ca tine. — Nu fi modestă dumneata, patroană, zice Fann. Micul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă. Scot repede așternuturi brodate, pături și cuverturi. După ce fac patul, mă ridică ușurel pe marginea imensei sale suprafețe și mă lasă singură în cameră. Intră un alt grup de eunuci. Fiecare ține în mâini vase fierbinți din cupru, cu ajutorul cărora încălzesc așternuturile. Apoi mă desfășoară de țesătura care mă acoperă. Mă așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei, mușcând mai adânc în piele. Apoi, brusc, într-o zi, ridurile au schimbat întregul peisaj al chipului ei. Pielea îi atârna de parcă ar fi fost trasă spre pământ. Mama nu mai era o femeie tânără. În tăcere, mă dau ușurel jos din pat. Pun qin-ul pe masa de lângă perete. Mă îmbrac cu cămașa și mă uit pe fereastră. Privesc fix la lună și mă văd pe mine însămi reflectată în ea - un chip spălat de lacrimi. Hsien Feng stă ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele animalului și acesta vine în galop spre mine. Mă uit la el pe sub umbrele aruncate de soarele care răsare. În clipa în care mă recunoaște, se dă jos de pe cal și se aruncă la pământ: — Majestatea Voastră, Yung Lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Elaine. Deci ce părere ai? — Nu știu, părea foarte drăguță. De ce? —De ce? Scumpo, ești complet idiotizată În perioada asta. Ce-ai zice să lucrezi pentru Kelly? —Ce? Cine lucrează pentru Kelly? Sunt total derutată. El oftă. — Hai s-o luăm ușurel. Dat fiind faptul că În momentul ăsta stai degeaba și asta pare să-ți placă un pic prea mult, m-am gândit că poate o să-ți placă să lucrezi pentru Kelly. —Să organizez petreceri? — Dragă, ea face mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
departe, până la granița aventurii, de la care Marie se eschivează în ultima clipă. Exaltarea pe care i-o provocase această nebunie carnavalescă fusese atât de mare, încât un an mai târziu Marie își reîncepe năzbâtiile. Și de data asta jocul începe ușurel. Când Mariei îi este prezentat Paul de Cassagnac, un deputat strălucit și susținător neabătut al celui de-al Doilea Imperiu, tânărul îi oferă prietenia sa, o "prietenie curată și înălțătoare". Vor fi, după cum îi promite el, "ca frate și soră
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
spațiul tehnic al fonografului sau pick-up-ului dar mai ales centrul scenei, unde privirile se întretaie, se scrutează, se pândesc. Nimic nu rămâne neobservat, nici cele mai mărunte gesturi ale dansatorilor, nici baletul apropierilor amoroase, nici chiar cuplurile care "se fac ușurel nevăzute în întuneric". Fiecare este așadar incitat să flirteze, să aibă rolul principal, nu să "stea pe tușă". Când i se întâmplase așa ceva lui Bab, într-o seară din 1948, Jacqueline, una dintre prietenele ei, nu întârziase să-i vină
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
i-am spus tipului de trăsnaia asta de bar în cavou și i s-au deschis poftele turistice... Asta-i. Bun. Eu acuma o să fac prezentările... Domnul Tomy Smith... Octav: I am glad to meet you and Wellcome... Nae: Mai ușurel că-mi pierd pîinea... Nu știi engleza... Nici tu, Mona... Octav: Păi... Nae: Mă, eu sînt translatorul aici, înțelegi! Octav: Gata, Nae, se poate! Ei, atunci spune-i lui Tomy..., ce nație e? Nae:...Îmi pare rău, dar e scoțian
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fiu de fost muncitor în siderurgie. Tatăl său a făcut marea greșeală : a părăsit fabrica pentru o muncă mai lejeră, la o spălătorie. Acum vrea să-și plaseze fiul, care n- a intrat la facultate, în diverse locuri de muncă ușurele, cu ciubuc și învârteli : tot atâtea prilejuri pentru regizor de a ne înfățișa o lume pestriță, colcăitoare, de tovarăși „afaceriști”, dudui vesele, șmecheri, trepăduși. Chiar posibilul cumnat al lui Filip, concubinul surorii sale, Lucian, este un „descurcăreț” grăsuț și anost
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
că-mi punea: / Spate late de voinic, / Buze moi de copil mic. Mă iubea, / Mă drăgălea. Frunză verde lemn sucit, / După ce-am îmbătrânit / Luam sat de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu, / Care mândră mă vedea / Ușurel mă ocolea / Și din gură că-mi zicea: / Ce cați, bade, pe-acolea, / Doar nu ești de sama mea?! Porțile că-mi închidea, / Făcliile le stingea, / Focu-n vatră învălea, / Nume nou că îmi punea: / Spate late-ncârjobate, / Buze moi dubalăzate. / Mult
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A tradus, în „Tribuna” (Arad), din Geneviève Denis și Gilbert. În 1912 Societatea Scriitorilor Români îl admite în rândurile ei. Versurile ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt de o nedezmințită sărăcie a inspirației. Fără noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
nevoie de un alt decor. Unul în care eram nevoită să văd altceva decât țineau mortiș să vadă ochii mei zi de zi, obligându-mi mintea și inima să se lovească neputincioase de gratiile coliviei. În Siracuza, am luat-o, ușurel, către Ortigia, nu după hartă, ci după intuiție, ca și cum aș fi avut ca și corintinenii de odinioară, în drumul spre noua cetate, un îndemn din partea oracolului din Delfi. Nu aveam la îndemână, însă, o zicere de oracol și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
face cu meșteșugul lui Michellangelo. Sunt născută de Sfântul Elefterie, poate de aici dorința de libertate, păcat, însă, că nu pot ieși și teafără din foc, precum sfântul cu pricina. Când m-am mai obișnuit cu aerul din jurul catedralei, coborând ușurel către pământ, i-am văzut pe toți acei nuntași adunați și pregătiți de ceremonie. Personajul principal era o mireasă strident fardată, ce părea de plastic și care stătea nefiresc de înțepenită lângă propriul tată, într-o mașină parcată pe o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]