3,448 matches
-
Astre Ne-a fost dată Viața născută din iubire. Unde s-a ajuns, de om, pe om înșală? Unde-mi este cerul luminilor albastre? Ați înșelat poporul și ale lui speranțe Cum de mai dormiți, când sânge de strămoș A udat pământul pe care-acum îl vindeți? Corupți și mincinoși, sunteți niște paiațe! Lăsați-ne pădurea cu cerbi și ciocârlii Carpații cei mai mândri ce-au existat vreodat! Lăsați-mi plaiul drag, nu-l chinuiți, săracul! Țara-mi lăcrimează de-a voastre
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
Coroana străveche, puzderia de frunze... nu făceau nici o umbră!!! Pe loc, soarele aprig mi-a orbit cu albeață vederea! Abia ceva timp mai târziu mi-am revenit și am pornit-o spre casă... Și terminând de zis întâmplarea, începu să ude straturile cu regina-nopții din fața curții. Mamă-sa, cu ochii măriți de fericirea clipei, își zise: Băiatul ăsta are ochi cerești, vede și rânduielile ascunse ale bunului Dumnezeu! Referință Bibliografică: Ochi cerești / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
Petrache Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Trandafir, frumoasă floare, Faci din zi o sărbătoare, Ești Regina Florilor, Și mireasma nopților... Ai crescut, ai înflorit, Cu boboci împodobit, Spinii te-au acoperit... Te-am udat și îngrijit Și-n lacrimi adăpostit, Ai fost rău și m-ai rănit, Ai uitat că te-am iubit...! Pe la spate m-ai lovit, Spini în inimă mi-ai înfipt, Sufletul parcă mi-ai fript! Ce folos că ești frumos
TRANDAFIRUL de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370880_a_372209]
-
nr. 1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mai sunt țărani ce încă ară Cu calul și cu plugul milenar, Desculți, prin glie viața e amară Și-i vezi cerșind și banii de spital. Pământul lor - altar de rugăciune Udat cu sânge-n '907, Mai sunt țărani ce caută a spune: Că omul se cunoaște după fapte." Ne vin străini la noi în țară, Să cumpere pământul la nărozi, Ne zornăie arginții de afară, Dar din mormânt trezește voievozi! Copiii
PÂINE AMARĂ de VASILE COMAN în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370909_a_372238]
-
Autorului Atâta zbucium e în ploi, tăcerile îmi sunt povară, 'S o pustnică între cuvinte, flori veștejite-n închisori; Vreau în poeme să rămân, în vers când sunt, încep să doară Singurătățile din mine și-alerg nebună înspre nori. Mă udă ploaia și mi-e bine, surori de sânge-am fost mereu; Și aș păstra-o lângă mine să șușotim torențial, Eu să-i ofer setea din mine, pe o tipsie de troheu, Ea-n strai de nori să mă îmbrace
MĂ-NTREB, MĂ MIR... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370947_a_372276]
-
erau aievea iar soarele nu mai bătea cu puterea lui năucitoare de curgeau apele șiroaie de transpirație pentru că peste zi când eram la polog -fân- trebuia cu grabă să-l strângem să nu care cumva să vină ploaia să-l ude, era musai să-l adunăm și să-l băgăm cu furca-n șopru, cum am mai spus, fără să rămână un pai pe livada. Printre multele povesti doua le-am reținut cel mai bine. Se făcea că într-o noapte
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
erau aievea iar soarele nu mai bătea cu puterea lui năucitoare de curgeau apele șiroaie de transpirație pentru că peste zi când eram la polog -fân- trebuia cu grabă să-l strângem să nu care cumva să vină ploaia să-l ude, era musai să-l adunăm și să-l băgăm cu furca-n șopru, cum am mai spus, fără să rămână un pai pe livada. Printre multele povesti doua le-am reținut cel mai bine. Se făcea că într-o noapte
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
lui Topârceanu) mă batjocurească. Încep să încerc să-l păcălesc ducându-mă la frizer și spunându-i să-mi ia puțin, foarte puțin din păr ceea ce și face pentru ca apoi să mă duc la un lighean cu apă să-l ud și să-l apăs tare, tare să nu se vadă că nu l-am tuns. Mă învârt eu pe acolo pentru ca apoi să ne scoat-n față zicându-ne vrute și nevrute, nu l-am băgat în seamă deoarece supărarea mă domina (aveam
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
bătut o dată cu pumnul în masă de i-a sărit cascheta din cap reprezentantului legii. De atunci a încetat orice bârfă pe seama lui. Anul acesta se gândise să cultive și el, măcar o dată, o serie de flori. A pus sămânța, a udat după carte și a urmărit în fiecare clipă cum firul gingaș, încet, din pământ spre lumină se ridică. Când bobocii începeau să se deschidă-n floare, când auzea cum țâșnesc mii de petale omul s-a simțit ca în rai
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
dacă vom ști să o folosim - și trebuie să o folosim pentru realizarea celor mai importante lucruri, întrebuințând-o deci bine. Învățând, visând, biruind... cu, și prin școală. Dascălul școlii trebuie să semene bine în inimi semințele învățăturii și să ude apoi, cu grijă, plantele - elevii - veghindu-le înflorirea. Căci florile de la sine vor înflori. Și toate se vor împlini la timpul lor, iar școala își va fi împlinit misiunea, aceea de a învăța, educa și a modela caractere. Școala Gimnazială
ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370990_a_372319]
-
care de fapt este chiar nevăzuta parteneră la scris. Un exemplu este poezia mea " Reflexii în Gara lui Delvaux: Poezia trece și dispare, este ca un fluviu infinit de vorbe. O muză vrea să treacă un râu fără să se ude și așteaptă răbdătoare ani, să se termine apele, dar apa nu se termină. Poezia și ea curge și dispare dusă de bărcile uitării. Vin alte corăbii încărcate cu farmec, alte povești și alte drame. Muza se culcă și visează. Poezia
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
imnuri, Care curg din veșnicii, Iar clipirea-mi scrie versuri Pe care doar Tu le știi. Cu pășirea mea sfioasă, Scriu cu lacrima-mi de jar, Doar poeme de iubire Ce ard pe-al inimii altar. Scriu cu lacrima ce udă Calea mea cu albii crini O întreaga simfonie Pentru Tine! Prinț Sublim! Slavă! - strigă a mea privire, Osana! - a mea zâmbire Laudă, Cinste și Onoare! Numai Ție, Domnul Slavei! Mi-ai dat cântul prin suspine, Mi-ai dat haru-Ți ce
NETĂCEREA DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369805_a_371134]
-
Eveniment > Actualitate > FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Până și de un pământ părăsit are grijă cineva: semințele câmpului îl înfloresc, norul îl umbrește, ploaia îl udă, soarele îl încălzește...! Dar o casă părăsită nu e îngrijită de nimeni! Ca o ființă, și casa e surpată de bătrânețe, iar vântul, ploaia, zăpada o rod și o doboară odată și odată. În ziua aceea, din casa părăsită, căzută
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
câțiva ani, am găsit mormântul tatei pe teritoriul Ungariei, în orașul Sekeșehervar bine îngrijit de altfel, aflat printre mii de alte morminte, unde se mai găseau nume dintre consătenii noștri. Zile și nopți nu încetau bocetele mamei și numai pernuțele udate de lacrimi îi erau martorii la această dramă... la această tragedie și la această nemiloasă și necruțătoare soartă. Iar când eu mă apropiam de mama să o liniștesc puțin, ea mă cuprindea, mă strângea cu dor la piept de parcă vroia
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
s-a estompat de abia era vizibilă. Grupul nostru făcuse ochișori și de pe punte admira răsăritul. Când razele de soare au devenit sensibile s-au aruncat toți în apa foarte răcoroasă în loc de duș al dimineții. Normal, pijamalele rămăseseră pe punte. Uzi leoarcă au făcut gimnastica de dimineață mânuind vela spre a capta vântul după ridicarea ancorei. Ciripeau voios cu toții. Ziua începuse cu bine și sperau să se termine tot așa. Vântul era destul de șugubăț încât au cam tras de sfori, i-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
de magie Imortalizată într-un tablou sublim, Amprenta demiurgului pulsând vie În agonia vieții pe care o trăim. Inima crud roade cuvintele sorții Și adoarme plânsă în pat plutitor, Discursul pompos e în pragul morții Concept rece-abstract al gândurilor. Mă udă ploaia fierbinte a clipei Și las cuvintele să cadă pe-asfalt. Sunt sclava zvâcnirii caldei aripe Strivesc reguli slute...și zbor spre înalt. Referință Bibliografică: Rătăciri de suflet / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1864, Anul VI, 07
RĂTĂCIRI DE SUFLET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369962_a_371291]
-
albastre zări de fericire. Am construit din fumul vieții, frumoase vise, Am dat naștere la gânduri pure, nedescrise, Am pășit spre ele, lipsit de teamă și mister Și nu credeam vreodată, că uneori și ele pier. Rog ploaia ce mă udă, să ierte ce-am greșit, Păcatul căruia întâmplător m-am zămislit, Rog ploaia să renască-n mine râuri de iubire, Câmpii întinse, vise pure, călduroasa fericire. Mai am un gând, pe cărări deșarte, rătăcit, Să înțeleg firul ierbii și apa
SPOVEDANIE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369981_a_371310]
-
Te las...Rămâi doar amintirea, Pe care nu mi-o mai doresc. Eu plec, încerc să uit iubirea Și sufletul să-mi regăsesc... Te las să fii doar călătorul Ce-a locuit fără bilet, Acolo unde-asteaptă dorul, Când geana-i uda de regret. Îmi ești de-acum doar poezia, Ce-am scris-o-n nopțile târzii , Când mă jucam cu fantezia, Visând la basme străvezii... autor Dorina Omota 23.10.2016 Referință Bibliografică: Și plec... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŞI PLEC... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370002_a_371331]
-
vieții. Ce s-a liniștit degrab. Baia Mare, 14 iunie 2016 Plânsul naturii Plânge natura cu picuri din ploi, Din înalte talazuri de apă. Din mări, din oceane, din fluvii și văi, De unde norii mereu se adapă. Cu pălmi nevăzute se udă din lac, Vântul cu plete de aer ce duce... Răvașe de lacrimi și nuferii albi Și clipa ce se pierde în spume. Torente de vise se-nmoaie-n pustiu. În tăcerea cea rece a ploii... Însă, va învinge iar soarele
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
AM DAT TRIBUT LA VIAȚĂ Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am dat tribut la viață, o parte din destin Când îmi sădiră-n suflet, grădină cu pelin, Și l-am udat cu ploi de lacrimă amară Sperând că s-o usca și-așa o să dispară. În fiecare an, vedeam cum se-nmulțesc Și-atunci rupeam din mine, sperând să risipesc Amarul lor din frunze, ce miroseau a jale Prin clipele menite
AM DAT TRIBUT LA VIAȚĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370069_a_371398]
-
Autorului Se-mpletesc anotimpuri Se-mpletesc anotimpuri în lume. Și-n fiece zi trăim așteptând... Să se topescă zăpada târzie, Ori să auzim triluri cântând. Ninge uneori printre raze de soare Ori ploile curg prin râuri de dor Cu lacrimi udăm petale de floare, Cuprinse-n al dragostei zbor. În iarna aceasta tiptil a venit Primăvara devreme și ne-a lăsat Un mugur ce plânge parcă uitat O brândușe albastră pe înserat. Încununată cu nea și flori de zăpadă De dorul
SE-MPLETESC ANOTIMPURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370088_a_371417]
-
mâini bune, iar starea lui generală este staționară. Și-a lăsat palma pe fruntea lui, l-a mângâiat ușor și i-a aranjat frizura, timp în care din ochii fetei izvora șuvoi nestăpânit de lacrimi, ce se rostogoleau în tăcere, udându-i fața. S-a aplecat și i-a sărutat obrajii pe care i-a simțit mai calzi decât era temperatura în cameră și s-a bucurat. - Ai să-ți revii curând, dragul meu frățior! Te rog! Te rog din adâncul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
prima zi și respectiv a doua zi de Paște. Ea oferea ocazia de a atinge trei obiective, imposibil de realizat în restul anului: joaca legală cu focul, ciocnitul ouălor roșii în cadrul concursului intitulat „cel mai tare ou”, precum și mersul „la udat” menit a aduce câțiva bănuți pentru bomboane și înghețată. Ocolul Catedralei ortodoxe din Piața Victoriei - azi Avram Iancu - la miezul nopții, era extraordinar. Aveam lumânarea aprinsă în mână și totuși, amenințarea mamei potrivit căreia „dacă te joci cu focul faci
PAŞTELE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370344_a_371673]
-
zboară! Cluj Napoca, 31 iulie 2015 La poarta clipei La poarta clipei... Se-aud ecouri ca într-un labirint Uitat de veșnicie... Lasă ferestrele bucuriei deschise Să intre surâsul soarelui dreptății Să își scrie mesajul pe unda dorului... Să șteargă cuvintele Udate de ploile deznădejdii... Orice ar fi trebuie să aflăm adevărul Care ne unește și să aruncăm în neant ipocrizia! Lasă ferestrele deschise soarelui, Să poată intra eternitatea! Cluj Napoca 31 iulie 2015 Citește și ascultă Citește, iubite! Și-ascultă ce-ți
ARIPILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370338_a_371667]
-
din colecția romanului de aventuri, altele erau de dragoste. Dar ne bucuram de alte condiții, de libertate, de curtea mare, în care jucam duminica fotbal cu o minge din cârpă, însă numai după ce greblam și măturam obligatoriu toată curtea și udam florile din grădină. Acolo amenajasem și o groapă de sărituri în lungime, fără nisip, doar cu pământ mărunțit la maxim, pe locul unde se afânase de la sine după mulți ani în care se adunase acolo bălegarul, pe care-l aruncam
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]