1,163 matches
-
grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
an. E de ajuns? Este mai mult decât Îmi trebuie, n-aș ști ce să fac cu o asemenea sumă. Khayyam este sincer, dar Nizam se arată iritat. — Când vei fi cumpărat toate cărțile, când Îți vei fi umplut toate ulcioarele cu vin și Îți vei fi acoperit cu bijuterii toate amantele, vei Împărți milostenii celor aflați În nevoie, vei plăti caravana din Mecca, vei construi o moschee care să-ți poarte numele! Înțelegând că detașarea și modestia cerințelor sale i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
diverse lecturi din Aristotel. Sultanul se Înflăcărează o clipă pentru acest tip de Întreceri, apoi devine neatent, privirea Începe să-i rătăcească. Vizirul Înțelege că e vremea plecării, cinstiții invitați Îl urmează. Muzicanții și dansatoarele le iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Bactriana, cu părul des, cu copite groase. Bătrânul cămilar se oprise, nu departe de mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a înțeles, și eu mă prefac că nu ascult și mă uit la lista cu prețuri pentru băile cu diverse uleiuri. Apoi Elinor se întoarce brusc spre mine și mă invită către o zonă de așteptare, unde se află un ulcior cu ceai de mentă și un anunț care roagă clienții să respecte liniștea în centru și să vorbească încet. Stăm o vreme în tăcere, apoi o fată cu uniformă albă vine să mă ia și mă duce într‑o încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vreo parte, fără vreun chip care să se aplece spre mine. Simțeam cum totul, amintire, viața de până nu demult, gânduri, dorințe pe care le avusesem până atunci, plecau din mine. Pur și simplu mă goleam de toate. Ca un ulcior răsturnat, din care se prelinge apa... Stâna era tot la ieșirea din orășel. Dintotdeauna parcă fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mi-ați trecut pragul casei iar pentru sperietură cred că pot să vă numesc ... nașul meu. Așa este, finule! Și maiorul Îl sărută pe frunte, Îi mai lăudă Încă odată vinul și plecară numai după ce Victor i-a umplut un ulcior de vreo cinci litri cu vin olăresc. Maria tocmai se pregătea să stingă lampa când În liniștea care se așternuse se auzi un plâns ce părea aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mi-ajunge cât să-mi mângâi amăgirea. și dacă tinerețea mi s-a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
aburea fiertura cu pricina... ― Iaca că îi gata și leacul. ― D-apoi cum am să merg eu călare cu oala plină cu zeamă în brațe? ― Nu te grăbi, caaa.... Întâi să se răcească și am s-o pun într-un ulcior. Așa cere rânduiala. Până una-alta, să-ți spun cum ți-or merge treburile. ― Dacă altfel nu se poate, te ascult: Țiganca a bătut cărțile o vreme, după care le-a înșirat pe prispă. S-a uitat la ele cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
puncte”. ― Uite ce, Zaura. Cum vezi, se înnoptează. Eu nu mai am timp să te ascult. Poate altă dată. Acum mă grăbesc, fiindcă am și alte treburi. Dă-mi fiertura. Cât ai bate din palme, țiganca i-a adus un ulcior încă fierbinte, cu dop de ciocălău. ― Ia-l și să fie de leac. Ai grijă, zmeule! Nu uita să-mi aduci ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fiindcă am și alte treburi. Dă-mi fiertura. Cât ai bate din palme, țiganca i-a adus un ulcior încă fierbinte, cu dop de ciocălău. ― Ia-l și să fie de leac. Ai grijă, zmeule! Nu uita să-mi aduci ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai degrabă de la hangiță. Nu putea să meargă la han
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-ai fost niciodată. Lasă-mă să te privesc. La auzul acestor vorbe, ștrengărița și-a înălțat ochii de azur spre înalturi pozând în Afrodita... Lotrul a băgat mâna în trăistuța pe care o purta în bandulieră și a scos ulciorul cu fiertura primită de la Zaura. ― Uite aici leacul pentru bărbatul tău. În fiecare seară îi pui în băutură sau în mâncare doar o linguriță din ea - nu mai mult - și să vezi cum doarme neîntors până dimineață. Încearcă și să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spui cum s-au petrecut lucrurile când oi trece pe aici. ― Daaa’... când... - a încercat ea să întrebe, dar și-a stins vorbele cu o umbră de tristețe în ochi. ― Acum... du-te, dar fii atentă să nu-ți vadă ulciorul. Nu-mi duce grija, că mă întorc eu. Până atunci, am să-ți duc dorul. ― Să ai... Să fii cu băgare de seamă, bădie... „Fiindcă știu eu că faci numai lucruri cu primejdie” - ar fi vrut să-i spună, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ciorapi de culoarea pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de gresie roșie, un pat mare de lemn și pe o masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase orientale de cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de una singură, din stânga și din dreapta; se mustra că pe zi ce trece nu mai era curajoasă ca atunci când era copilă, atunci când nu înțelegea prea multe și împreună cu aceste frământări sufletești trecuse pragul în preadolescență. Cu aceste gânduri și cu ulciorul în mână s-a trezit la răspântia de la Pleșca, moment în care șia adus aminte de Clănțău cu care făcea multe plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atenție cărarea, ca nu cumva să devieze calea spre imaș și din întâmplare să nimerească peste vreo cornută care nu știe decât să dea cu capul indiferent cine-i iese în cale. În sfârșit a ajuns la șipot, a pus ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul cu apă, și-a aruncat privirea spre cer. Ce putea să vadă, decât o splendoare?! Cerul era curat, albastru, soare, cald, într-un cuvânt minunat. Și-a aruncat privirea spre pădure, loc care o atrăgea cel mai mult. De ce, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și să sporovăiască cât vor pentru că sunt colocatarii lor iar spiritele pădurii trăind într-o armonie aparte. Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spionezi de atâta vreme, continuă prepelița bosumflată. -Nu, draga mea, am venit, am luat apă vie pentru bunicul meu care are boala lumească și o să plec acasă. -Nu cred ceea ce spui, continuă prepelița. -Spun adevărul, dar până s-a umplut ulciorul, am privit spre pădure și mă gândeam că în lumea voastră trebuie să fie tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și crengile pline cu frunze ale fagilor mai mari și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
l-a încurajat din nou. -Mergi înainte liniștit, ca și cum nu ți-ar păsa de ei. Am eu grijă, n-avea teamă. Câțiva șerpi mai tineri au venit în întâmpinarea lui Stup, zgomotoși nevoie mare. Numai ce-a desfundat Căiță gura urciorului și când a început a turna pe jos, toți șerpii au rupt-o de fugă iar Căiță s-a luat după ei cu un baston drămuit din lemn de stejar de ziceai că este fermecat; cum atingea un șarpe acesta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
față de toate ființele tandre, cu suflet mare, te protejează și îți aduce noroc, să poți finisa cuibușorul tău înfățat, în care îl aștepți cu sufletul la gură pe prințul tău multiubit, cutezătorul shangdi di liwu. trupul tău fin este un ulcior plin cu lichidul perfect transparent al sincerității, el se poate evapora în bucurii mari sau poate îngheța în arme cumplite. șase în al doilea loc: aliata ta mare este suplețea transformării sentimentelor tale, care se vede pe cerul tău, cel
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
avere ca până acum, pot veni vremuri de restriște, umpli vagoanele tale cu multe pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, cu o sumedenie de carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, cu ulcioare de lăptișor de matcă al albinelor superpolenizatoare, cu nisip fin din malul de miazăzi al lacului kanas, cu sticle pline de lacrimile urșilor clanului abenakis, cu fulgi și ouă de vulturi harpagornis, cu pungi cu dude de aur, cu lada
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]