34,237 matches
-
coșuri de hârtii în receptoarele telefoanelor / pe scări pe tejghele de băcănii le uită / în metrou în taxiuri / așa cum uiți de regulă / obiectele utile // poetul F. M. cu barba lui inocentă / ca un trandafir încărunțit / ce rușine! pierzându-și imaginile / cum umbrele fulare mănuși etc. // veșnic îndrăgostit adică flămând / de ceea ce n-a fost să fie. Criticul Grigurcu - alături de alți comentatori de prestigiu - a fixat statura abstractă a poetului de seamă Florin Mugur. Aici, omul F. M. este surprins așa cum îl mai țin
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină... Un capitol special îl ocupă în poezia, ca și în existența, lui Gheorghe Grigurcu Amarul Târg. El va fi existat, la scara întregului spațiu est-european, în percepția sa, cu mult înainte de a fi constrâns să se
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
lui Ștefan Cazimir reprezintă, am zice, o revanșă sui generis. Copilăria lui, fără a fi fost tristă, a fost timidă și solitară. I s-ar fi potrivit bine autoportretul lui Jean-Paul Sartre: "un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea". A suferit, în anii de școală, de complexul obișnuit al premianților: teama de a nu se situa sub nivelul așteptărilor, de a nu fi clasat, grozăvie, pe locul 2! Riscul de a se transforma într-un ins ursuz și
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
mai meargă înainte, până la bufetul dinspre capătul drumului de ieșire din sat, să-și mai încălzească o vreme palmele la flacăra joasă din cubul rotunjit ce i-ar fi stat în față, pe masă), dimineți chiar, a rămas lumina - și umbrele de atunci - și acum îți tot spui că ți le aduci aminte - și minți. de fapt, ai uitat - silvia e doar o alunecare de aurării roșiatice, și apoi o înserare, întunecimea noptatecă (și dacă te joci răsturnând clepsidra asta - pe
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
ei făcuți dintr-o mână înghețată și vânătă. te-ai putea întoarce. camera te primește cu neplăcere. carnea mâinilor tale se întoarce scârbită în carnea ta. și ea este tot aici, întoarsă cu fața spre zid, eu nevăzând decât o umbră încremenită și asta înseamnă că ceața din părul ei este chiar mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină - însă aici, pe terasă, unde
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
din urmă dintre "aleși", este Macedonski. S-ar putea selecta din multitudinea de exemple cel puțin acela, cules în treacăt, din poezia Pădurea: "Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă / Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă". Oricine poate observa că atît lexicul, cît și esența bat în nuanțele îndrăgitului codru eminescian. Chiar dacă această trecere în revistă a celor nouă poeți sub zodia lui Eminescu este sumară, inegală și, pe alocuri, relativă, cîștigătoare este - cum spune
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
trece spre tine, poate atunci voi înțelege zădărnicia oricărei rugăciuni. Căci Dumnezeu le-a îndeplinit pe toate, încă înainte să fi fost cineva să se roage. Deasupra Atlanticului Unde ne întâlneam? Deasupra Atlanticului. Cuvintele, prin aglomerare, se condensau în două umbre verticale, ce răpăiau din palme și-și dădeau târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
de iubită a sorilor morți, mai face lucrurile să semnifice. Du-mă și leagă-mă, soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu Bestia grea, ea niciodată nu va ieși, ea stă la umbră, la umbra tuturor sensurilor , că te face să atîrni și simți că fără tine Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată, în seninătăți, de-acum, de
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
a sorilor morți, mai face lucrurile să semnifice. Du-mă și leagă-mă, soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu Bestia grea, ea niciodată nu va ieși, ea stă la umbră, la umbra tuturor sensurilor , că te face să atîrni și simți că fără tine Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată, în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
și fără vreun semn de punctuație independent de trup sau de nisipul așternut pe laringe stau la pândă viața mea nu are sens dacă ceva scapă privirii mele puternice tatăl meu a fost ofițer și astăzi mă îngrozește către dimineață umbra lui milităroasă profilată de-a lungul peretelui acum tatăl meu e aproape un om bătrân se ține încă bine îmi reproșează mai rar decât altădată că sunt neîndemânatic și indisciplinat îl scotea din minți că nu produc mai nimic și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
și țărmi cuprinși de farmec din țări se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare a forței magnetice cu care
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
harfa lui Sarmis nu se limitează numai la elemente ale lumii materiale - țărmi, insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
lumii materiale - țărmi, insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
juneții early closed, avidă de experiențe pasagere, care se vor totuși profunde, după modelul impus în epocă de Eliade și Vulcănescu. Dar, pe lîngă un soi de "trăirism", afară de filozofia delicată a "fanării", în maniera lui Proust, cel din La umbra fetelor în floare, itinerariul în patru episoade al lui Ștefan Valeriu, destul de întortocheat și șovăielnic, e făcut din neliniști, care-l împing pe erou să dea roată unor adevăruri aflate din fărîme. Cartea aceasta, scrisă cu o simplitate care te
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
Ovidiu Genaru Poetul La umbra unui ou eu și iscoadele mele plătite pândim când se aprinde iarăși lumina în bănuțul azi întunecat. Și de-ncordare lungă mi-au crescut unghiile ca la bătrânii evrei. Blestem Au venit unii și au pretins că ei sunt Mesia
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
i-am risipit în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei pagini, imaculat
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
avea să urmeze era doar o lucrare a timpului, una ca oricare alta, asta n-am înțeles nu știu dacă ședințe de spiritism suținute m-ar putea ajuta să-mi întîlnesc spiritul de observație dar cred că nu lumini și umbre jucau pe acele ziduri, cum și pe fațadele străzii care nu mai oprește, ci mai curînd mari pete de umezeală le acopereau pete care, la rîndul lor, semănau cu dorințele ascunse ale celor ce locuiau în spatele lor întorcîndu-mi capul și
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
când să le deschid, din pagini Au început să zboare fluturi împrăștiind în aer scrisul. în alt cotlon, luci un cufăr Și descuind, am vrut să aflu... însă veșmintele păstrate, Atinse numai, se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-am spus ținându-mă de scară, Dar casa dedesubt pierise Și-n urmă podul, ca o navă, Se desprindea înct de mine. Figurație își lua un aer degajat Și îmbrăcat la patru ace
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
unde nu mai vezi începe calea. O liniște ca zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De dorul abstracțiunii preacurate, Când ca un mânz ne-adulmecă prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul Dar pe ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie a sorții să retrăiesc toate de care odată am fugit îmi primenesc aici moartea cu umbra întinsă la refuz.
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
mie și una de nopți, preferatele mele, să se petreacă într-adevăr la Bagdad, dar orașul acesta mirific să fie în India (cred că îl confundam cu Bombay), am inventat pe la zece ani un personaj care era un fel de umbră a mea sau maestru sau înger păzitor sau frate mai mare de cruce. La început l-am văzut ca pe un soi de unchi, întrucât îmi plăcea acest soi de rudenie, mi se părea important și puternic și hâtru, apoi
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
acest soi de rudenie, mi se părea important și puternic și hâtru, apoi, după ce o vară întreagă am tot cântat Avaramu-o-o-o-o, dansând din buric și desenându-mi un cerc negru între sprâncene, i-am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]