1,411 matches
-
de glicoliză, se va realiza montajul experimental. Se vor realiza următoarele operații: se conectează unitatea Cobra 3 Basic la calculator, prin cablul de date; se conectează unitatea Cobra 3 Basic la aparatul de măsurare a presiunii, deasupra paharului Erlenmeyer. se umezește o eprubetă de sticlă cu o picătură de glicerol, apoi se acoperă cu un dop de cauciuc și se conectează la aparatul de măsurare a presiunii, prin intermediul unui tub scurt de cauciuc. se așează paharul Erlenmayer pe un agitator magnetic
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
o nălucă? Da, mamă, n-am murit, eu sunt. Se Îmbrățișară, iar lacrimile mamei se prelingeau pe barba feciorului crescută În dezordine. Se priviră de foarte aproape drept În ochi și mama observă că ochii feciorului atât de Încercat se umeziră. Toți trei rămaseră apoi Îmbrățișați o vreme de parcă uitaseră pentru moment Încotro aveau de mers fiecare. Tată, mamă și fecior erau acum parcă un singur trup În care se auzeau cum bat trei inimi. Dar Încotro așa de chipeș Îmbrăcați
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
estompare și amestecare a culorilor vecine. Această metodă de lucru e denumită de acoreliștii francezi travaille dans l’eau (a lucra în apăă. Materialele folosite pentru această tehnică sunt acuarela și guașa. Înainte de a trece la aplicarea culorilor, suportul este umezit. După fixarea acestuia pe planșetă (placaj, sticlăă, se umezește cu o pensulă mare, un burete sau vată îmbibată cu apă. Umezirea se face uniform, îndepărtânduse surplusul de apă de pe suport. Culoarea fluidizată se aplică apoi, pe suportul astfel preparat, cu ajutorul
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
lucru e denumită de acoreliștii francezi travaille dans l’eau (a lucra în apăă. Materialele folosite pentru această tehnică sunt acuarela și guașa. Înainte de a trece la aplicarea culorilor, suportul este umezit. După fixarea acestuia pe planșetă (placaj, sticlăă, se umezește cu o pensulă mare, un burete sau vată îmbibată cu apă. Umezirea se face uniform, îndepărtânduse surplusul de apă de pe suport. Culoarea fluidizată se aplică apoi, pe suportul astfel preparat, cu ajutorul pensulei prin tușe orizontale sau verticale, sau prin stropire
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
pe șoseaua Socola, nu departe de casa noastră. Mă bucuram când îmi venea rândul să cumpăr pâine și o să vedeți de ce. Mama îmi dădea bănuțul pentru pâine, îl puneam în pumnul strâns, să nu-l pierd, se încălzea și se umezea, încât, ajuns la brutar, când întindeam palma cu el spre vânzător, trebuia să-l frece un pic între degete. Primeam o pâine mare, rotundă, bine crescută, cu miez mult și cu o coajă groasă și bună, o pâine caldă, chiar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Vă dați seama, după acest eveniment am fost fericit câteva zile bune. Da, și mă trimitea mama la brutărie, cum vă spuneam, la Roca. Bănuțul pentru pâine din pumnul strâns (ca să nu-l pierd pe drum) se încălzea și se umezea încât ajuns la brutar, când întindeam palma cu el spre vânzător, trebuia să-l sufle ca să se usuce. La coadă nu stăteam, pentru că nu erau cozi pe atunci. Primeam o pâine mare, caldă, bine crescută, cu miez mult și cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să-ți dăm firmanul ție! Se auziră trei exclamații de surpriză, erau ale lui Ștefan, Toma Cantacuzino și Pană Negoescu. Brâncoveanu le înregistră fericit. Se gândi la Maria, copila lui cea răsfățată, doamna Maria a Moldovei, și ochii i se umeziră cu adevărat, duse dosul mâinii stângi să și-i șteargă și, mimând în continuare înțepeneala, demn își plecă doar capul. — Nimic nu e mai de preț pentru sufletul nostru decât împlinirea dorințelor suveranului nostru, iar de data aceasta dorința înaltului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Domnul Petricu are un glas care te vrăjește, n-ai zice că vorbește despre roci, ci îți povestește un basm fantastic. N-ai văzut, am adăugat, i se usucă și lui limba în gură și o scoate afară s-o umezească... - E un profesor extraordinar! Și chiar e fantastic ce spune el, rocile astea, cum s-au format ele... Și aici Dobrinescu se uită la mine, îmi făcu cu ochiul. Nu știi, parcă îmi spune, e interesant, dincolo de obligația de a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi amintesc fiecare gospodărie În parte și nu Îmi vine să cred că nu mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile Îmi cad pe obraji fiindcă filmul copilăriei mi se derulează În minte cu toate imaginile uliței: bărbați, femei, copii, toți trăind Într-o armonie cu natura, În toate anotimpurile. Ajung În dreptul casei părintești și inima Îmi bate mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O Îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc Întâlnind lacrima și, În același timp, Îi simt gustul; parcă altfel de cât Îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, Îmi șoptește ea, emoționată. Haide, intră, sunt singură. - Unde sunt ceilalți? - La cumpărături, se pregătesc, mâine vor
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
îngăduit s-o privesc. Dacă cel pe care-l aștept mai întârzie, o voi vedea cum urcă din deșert, cuprinzând cerul întreg, viță de aur înghețată atârnând din zenitul întunecat, din care voi putea să beau pe săturate, să-mi umezesc gaura asta neagră și uscată, pe care nici un mușchi de carne vie și mlădioasă n-o mai răcorește, să uit de ziua când mi-am plătit cu limba nebunia. Era cald, cumplit de cald, seara se topea, sau așa mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ochii...ochii aceia ca de lup, îmi străpung retinelele ochilor ca un laser vor să ajungă la inimă să-mi devoreze toate sentimentele... Iubitule, nu lăsa lipitorile să se apropie de mine; simt că mă sufoc, nu mai am aer. Umezește-mi buzele cu un sărut și construiește un by-pass între mine și tine; numai tu poți învinge până și moartea... Eu sunt. Tu ești? motto: Când oamenii nu comunică să-și împărtășească iubirea există riscul să nu se cunoască niciodată
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
perete. Patru și jumătate. Adormise, mâncând, cu capul pe masă. Scoase o batistă din buzunarul rochiei. Îi dăduseră batiste noi, subțiri și o rochie nouă. Un fel de halat larg și lung, dintr-o stofă groasă, ca o cuvertură. Își umezi fața, mâinile cu apa din sticlă. Dormise, prin urmare. Privi iar ceasul. Patru și treizeci și patru. Ar mai dormi. Abia acum ar dormi, moleșită de mâncare și băutură. Ce-ar putea să-i spună importantul personaj ? De ce îi acordă din prețiosul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră, ușor, una de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pădurea spânzuraților... Porni spre ieșire, auzind pe Petre urîndu-i, ca de obicei: "Doamne-ajută, don' locotenent..." Se gândi să-i dea mâna, în semn de rămas bun, dar își continuă mersul fără să se oprească și fără să răspundă... Noaptea se umezise. Ploaia amenința în văzduh cu răsuflări de vânt. Bologa se bucura și privea cerul înnourat ca pe un tovarăș care vrea să-i înlesnească scăparea. Dacă ar începe să plouă, firește, ar fi și mai bine... Trecând pe lângă adăpostul căpitanului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
jale, Turmele-l urc - stele li scapără-n cale, Apele plâng clar isvorînd în fântâne - Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. 155Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Umezi se nasc stele pe bolta senină - Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze a lor șiruri despică, 160Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
La ivirea-i zi se face în spelunci de cetățuie, Ca o zi ea intră mândră în palatul ei de stânci; Luna e plină de raze - sub căldura-i - argintoase, Orice stea e-o piatră scumpă - iară florile focoase Giuvaeruri umezite cu luminile adânci. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. Zâna Dochia cu glasu-i cheam-o pasăre măiastră, Ce sburînd prin aer vine cu-a ei pene de păun; Când acea pasăre cântă lumea rîde-n bucurie, Pe-umărul cel alb o-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe culmile gloriei. Din Germania am primit într-o noapte un fax de cincizeci de pagini, în care-mi povestea ce bine e și cât de tare se bucură că a scăpat de țara noastră de căcat. Mi s-au umezit ochii, eram și într-o dispoziție specială, citeam Cărtărescu și făceam primul meu film ca actor de ocazie. Am citit scrisoarea primită pe fax de sute de ori, încercam cu orice preț să deslușesc dorul pentru mine. Dacă era, era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dacă te-ai prins că ești supravegheat. Am fost convină că nu s-a prins că sânt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum își șterge lacrimile răzlețe, care-i umezeau din când în când șuvițele rebele pe care ți le-am descris adineauri. Paradoxal, pe aceeași plajă, cu câtva timp înainte, cu câțiva ani buni înainte, am fost și eu, la rândul meu, supravegheat câteva ore de cineva care nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fotbal, ușor speriată de adversar și care nu marcase în primul minut, intrând în degringoladă totală. Ce să vorbești cu niște coapse de competiție, cu doi sâni fără silicon (era și greu pe vremea aia, prin '84), cu niște ochi umezi de căprioară care clipeau des? Putea să fie și studentă la Filozofie și masterandă în Matematică, eu tot aia vedeam. Vi s-a întîmplat vreodată să o întîlniți pe stradă pe Nicoleta Luciu fără ajutor și toți bărbații din cartier
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pământul, din mica luntre. - Vrei cumva să rămîi? întrebă Hor. Nu te-aș împiedica niciodată, chiar dacă m-ar bucura mult să vii cu noi. M-am legat de tine mult... și noi toți. Auta îi strânse brațul. Ochii îi erau umezi. - Nu rămân, Hor. Fără voi nu mai pot nici eu. Dar aici m-am născut și sunt cel dintâi om care nu se va mai întoarce la țărâna lui... Vreau s-o mai văd o dată, s-o dezmierd cu palma
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frumos conturată, în colțul căreia mereu flutura un zâmbet ironic. Privindu-l pe Radu al cărui chip avea o strălucire palidă aureoalată de părul lui castaniu, buclat, făcându-l să pară un călător aparținând unei alte lumi. Ochii i se umezesc Angelei și printe lacrimi murmură: ”Radu... Radu”. Atunci mândria lui de adult se topi și lacrimile îi umplură ochii și începură să-i curgă pe obraji. Radu nu mai plânsese până atunci în fața nimănui, decât în fața tatălui său, având grijă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu se simte bine și intră în camera lui. După puțin timp bătrânul intră la el și aruncându-i o privire lungă îi zise cu o voce scăzută și tristă: -Trebuie să pleci acasă copilul meu și ochii bătrânului se umezi. -A dat telefon tatăl meu? -Nu... nu el, bunicul tău. -Isuse! Tatăl meu a...., și nu mai putuse rosti cuvântul fatal, deoarece izbucni în lacrimi. -Trebuie să te întărești copilul meu. A fost voia lui Dumnezeu!, îi spuse, punându-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cunoști? Sunt eu, Ionică, mamă dragă! Femeia-și duse mâna la gură, apoi la ochi ca atunci când soarele era prea puternic, privi peste poartă, o trase în lături și se ridică pe vârfuri, să-și îmbrățișeze băiatul. Avea obrajii ridați, umeziți de lacrimi. Îl sărută, găsindu-și greu cuvintele: - Măi băiete, măi Ionică! Zăpăcită de surpriză bâiguia, încurcându-se și ducându-și mereu mâna la gură și la ochi. Cum de ne-ai lăsat?... Da, bine c-ai venit sănătos! Nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]