2,033 matches
-
mai mult decât orice. Îmi place Crăciunul, dar Revelionul e cel mai rău, nimeni nu vrea să promită nimic, în caz că apare ceva mai interesant. Și desigur că nu apare niciodată nimic. Și toți oamenii ăia nehotărâți mereu rămân cu buza umflată, întrebându-se unde e cel mai tare chef. Așa că anul ăsta am o scuză foarte bună să nu arunc câteva sute de euro pe o petrecere stupidă de Revelion. Am un termen limită. Scenariul meu trebuie terminat până la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se apucase să bea, de asta se îmbolnăvise, de-și simte acum capul cât o butie, dureros la ridicarea în vârful coloanei vertebrale, până să realizeze toate astea, telefonul, normal, nu mai sună. Pe marginea patului, Tudor începe, cu degetele umflate, să-și descheie nasturii de la cămașa în care adormise. Telefonul reîncepe înăbușit, măsuța lui din hol e goală, cu un patrulater de praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rupt cârpele care-i înfășau strâns picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui la loc picioarele în fașe, o să mă omor. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
al Partidului Comunist. Te ating cu mâinile astea, le pun pe obrajii tăi care ard, ca să se răcorească. Mă uit în oglindă și mă îmbrățișez pentru toate prin câte am trecut. Dându-mi ochelarii jos, zăresc o pereche de ochi umflați. Te-am făcut să verși lacrimi, te-am făcut să iubești și te-am obligat să faci roata pe vârfuri pe cuțit. Ai fost un evantai de iarnă, o sobă de vară - nimeni nu te-a dorit. Însă acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Mao de zvon. E o zi caldă de mai. El ține întrevederi private la Palatul Poporului. Nu pot să mănânc, mă întâmpină el. Mă omoară dantura. Discut deciziile cu prietenii. Mă uit la el. Are fața și mâinile vizibil umflate. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Îmi fac griji pentru sănătatea ta. De ce nu faci o pauză? Cum aș putea să fac asta, când dușmanii mei se învârt în jurul patului meu? Ca fel și la mine. Sunt nemulțumită. Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dee și îi laudă eficiența. Dacă aș putea obține aceeași eficiență în toate proiectele mele! Ea începe să se gândească la a-l angaja pe comandantul Dee și pentru alte treburi. Nu te amăgi singură. Mao se ține de falca umflată și vorbește cu enervare. Nu ești cine crezi că ești. Adevărul e că nimeni nu ți-ar accepta ordinele, dacă nu ar vedea umbra mea! Când Wu Fa-xian, comandantul suprem al forțelor aviatice, îți răspunde la telefon, el e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să-ți povestesc despre creațiile mele recente. Lasă-mă să-ți arăt secvențe de film cu operele și baletele. Operele sunt în regulă, zice Mao. Își ia un prosop fierbinte de pe un vas cu aburi și îl pune pe obrazul umflat. Sunt mulțumit de munca ta. Spectacolele par a fi bune. Dar nu te lăsa purtată pe ele ca pe un covor fermecat. Ăsta e avertismentul meu. În acest punct, mă pierde. Dar nu îndrăznesc să-i pomenesc de nedumerirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi și-și desfăcuseră pe furiș fermoarele, copcile, cordoanele deasupra stomacurilor umflate, arse de hiperaciditatea Îngrijită decenii la rând În cantine de instituție și ședințe de analiza muncii, Își potriviseră rochiile de ocazie ce scoteau aburi de colonie Jubileu și Femina spray pentru subraț și se Întorseseră iar la persoana incitantă, sacrosanctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și câte un ochi. Atunci zi-le și tu la babacii tăi să mai stea pe-acasă, l-am sfătuit pe Gimmi. Oricum, aici, la noi, ele erau cu fețele buhăite, de plâns, de râs, de căldură, cu amândoi ochii umflați, boceau și Îi forfecau, pe Traian și pe Buni. Vă gândiți că bietul Traian a făcut atâta drum numai pentru Buni și nu i-a fost dat s-o vadă? — După părerea mea, nu are rost să mai vii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acupunctură, naturistă, citește În Flacăra! Citește-l pe Păunescu! Altfel, ai să vezi Într-o zi ce-o să se Întâmple: au să ți se blocheze rinichii! Și el, dintr-odată Încremenind: — Ssssssssst! Și ea, speriată de panica din ochii lui umflați, dar Înțelegând pe loc ce Înseamnă asta: ssssssssssst! Pentru că, de cinci milenii de când stau Împreună, s-au rodat, s-au sincronizat, au Învățat cel mai bine să-și transmită alarma: atunci când unul dintre ei, totdeauna el, se va plânge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
puțin! - Când angajai muzica pentru bal, Înainte de a-ți spune cât cere, starostele Întreba: Vine și domnișoara Popescu a lui Holban din Chiștelnița? dacă vine, căutați-vă altă muzică, uite ce ne-a făcut duminica trecută... - și-și arătau buzele umflate... - Exagereeezi. Aveau, de la mamele lor, buzele așa - ca toți muzicanții... - Nu erau toți muzicanții țigani! Și tu nu-i lăsai să răsufle... - Exagerezi, măi omule, protestează mama cu privirea aburită de plăcere. Dar nu le făceam nimica rău... - Cum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
reverse obrazul pe piept, ca povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu cum i-a chemat pe cei morți și umflați. De cum au plecat bieții soldăței din sat, mama a trebuit să iasă la datorie, la deal; mai ales către Orhei, cam pe unde se află lotul școlar. Pe-acolo a fost horă mare, hora dracului. Și cum e vară, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sunt sigură. Julia a pus o mână pe brațul ei ca s-o liniștească. —Dar, luând în considerare cele mai bune intenții ale noastre, noi două rămânem totuși două persoane complet diferite. Julia și-a mișcat mâna ca să atingă abdomenul umflat al lui Susan. Tocmai din acest motiv, tu aștepți copilul pe care ți l-ai dorit întotdeauna, iar eu nu. Apoi femeia a oftat teatral. —N-am nici cea mai vagă idee de ce nu am instinct matern în mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
David ne înțelegem mai bine decât oricând. De fapt, chiar o să începem să încercăm să mai facem un copil în următoarele câteva luni. Puteți să-l luați pe ăsta, dacă vreți, a anunțat Susan lipindu-și palmele de lateralele abdomenului umflat și strâmbându-se la față. Doamne, ce incomod e! Dracul ăsta mic face tumbe în burta mea. Ați decis ce nume îi puneți? a întrebat-o Alison. —Ei, el e convins c-o să fie fetiță, așa că s-a decis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
motiv să bănuiască că Gacel făcuse un ocol ca să fie văzut venind din acea direcție, opusă celei din care venea de fapt. — încotro te îndrepți? — Spre sud. își lăsase cămila să se așeze, cu burdihanul plin de apă, mulțumită și umflată, și se ocupa să strângă niște vreascuri și să aprindă un mic foc. Poți să mănânci cu soldații, îl înștiință. Gacel dădu la o parte un colț al păturii și lăsă să se vadă jumătate de antilopă încă suculentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
împăienjenească încetul cu încetul, își făcu apariția, pe jumătate gol și plin de sânge, ca o ființă de pe altă planetă ce ținea strâns în mână o armă, un om slab și puternic, care părea să se fi ivit din burta umflată a cămilei moarte. Trecu pe lângă el, după ce-i aruncă o scurtă privire pentru a se asigura că nu prezintă nici un pericol, împinse cu piciorul mitraliera grăsanului, îndepărtând-o, și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Meseria lor era un bun prilej, altminteri, ca să schimbe decorul și gustul mâncării de acasă. Farfuriile, sticlele de bere și vodcile se îngrămădeau pe lângă mapa din vinilin albastru jegoșit, în care Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din mână-n mână peste bucate, în timp ce se comentau și se licitau titluri, găselnițe, fraze, idei, istorioare apte să se dezvolte în subiecte de senzație ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că plânsese. Combinația dintre galbenul costumului de gimnastică și verdele colanților, care era extraordinară atunci când era veselă, Îi făcea acum fața să pară mai palidă. Chiar și ochii ei albaștri arătau mai deschiși decât de obicei, Înconjurați de pungi roșii, umflate. I-am adus un simulacru de ceai de la aparat, după ce apăsasem butonul pentru zahăr de două ori. Pentru cei care suferă de dureri sufletești, recomand ceai pe timpul zilei și vodkă noaptea. Se părea că avea efect. Rămase tăcută o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
au certat? Întrebă el surprins. Nu știam. Dar situația dura de ceva vreme. — Ce situație? am spus, nedumerită. Chestia cu privatizarea s-a Întâmplat nu mai târziu de săptămâna trecută. — Nu asta, replică Jeff, plin de importanță și cu pieptul umflat ca al unui porumbel care dă pe dinafară de bârfă. Linda se dădea la Andy. Nu știai? — Ei, haide, Jeff, am zis eu disprețuitor. Asta e ridicol. Jeff arăta grozav de jignit. — E adevărat! Încerca să-l facă gelos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se pot realiza lucruri uluitoare cu ajutorul lămpilor cu halogen. — Serios? spuse ea, Încrețindu-și fruntea și examinând cu atenție revista. Aici scrie că are o boală de piele rară. Ușile se deschiseră larg și intră o femeie Însărcinată, cu pântecul umflat maiestuos, ca o pânză de corabie. Pe frunte, părul Îi era coafat În codițe africane, iar la spate era adunat Într-un aranjament complicat, cu bucle și Împletituri. Ar fi putut fi o splendidă statuie pentru prora unei corăbii. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în niște tați răi. Ferestrele erau înalte și late, iar înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo câte o vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el abia dacă-și mai putea aduce aminte cine eram noi. Cu toate astea, spre dimineață, am căpătat semnăturile, nu se știe cum. Tata a dormit buștean până s-a dezmeticit din beție, apoi a venit la mine cu ochii umflați cât cepele și mi-a spus să nu uit niciodată că tatăl meu a trebuit să se îmbete pentru mine. Mi-a mai cerut să nu povestesc nimănui întâmplarea și până astăzi i-am respectat dorința. Așa am ajuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]