1,469 matches
-
de primăvară". Ana era o fire slabă, ușor de manevrat în mâinile flăcăului interesat numai de zestre. Ea este răbdătoare, suportă viața chinuită, refuzând căsătoria plănuită de părinți. Vasile Baciu l-ar fi vrut ginere pe George Bulbuc, flăcău bogat. Umilită, lovită și atunci când era însărcinată, Ana nu iese din cuvântul lui Ion, este lipsită de dragostea părintească și "sufletul ei trist căuta o dragoste sfioasă și adâncă". Suferind din cauza lipsei de afecțiune a lui Ion, complexată de frumusețea Floricăi, Ana
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în copilărie, fata respectivă ajunge să nască la maternitate și i se aplică pe loc această castrare, ca să fie și ea în rândul lumii. Explicația care se dă este următoarea: „Ca să fie credincioasă bărbatului cu care se căsătorește, femeia trebuie umilită, știind tot timpul că-i lipsește ceva.“ Și tu ai fost castrat simbolic... Amintește-ți, băiete, că se întâmpla uneori să vă jucați la școală cam așa: vă alergați unul pe altul în gașcă și, când îl prindeați pe unul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
normal Desigur, umilința intră prin excelență în arsenalul sado-masochiștilor. Dacă ai văzut măcar prin filme astfel de perversiuni, trebuie să-ți fi rămas destul de limpede în minte seriozitatea cu care cei doi parteneri jucau roluri: cel care umilește și cel umilit. Pentru ca rolurile să fie cât mai clare și mai excitante, existau instrumente specifice, precum și expresii bine stabilite. Nu vreau să te sperii, dar și în tine există astfel de tendințe. În mod tradițional, se consideră pur și simplu că femeia
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
se mai află și alții - prie teni, părinți sau persoane importante. Aceștia încep să-și ironi zeze partenerul sau pur și simplu îl neglijează. Acest gest este perceput ca o umilință, mai ales pentru că acele persoane sunt importante pentru cel umilit. O scenă sexuală destul de comentată și semnificativă din perspectiva umilinței este așa numita poziție „pe la spate“. Ea se simte folosită, în timp ce el simte că face sex cu o femeie fără să-l intereseze cine este ea. Această umilință are o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
simte ca umilitoare. Aici, ca și în cazul curățeniei, trebuie aplicat principiul minimului standard: așa cum în privința curățeniei cei doi parteneri trebuie să fie mai curați decât cel mai curat dintre ei, în privința umilinței trebuie ținut cont de sentimentele celui mai umilit dintre ei. Acest principiu este important, pentru că exercitarea repetată a umilinței asupra partenerului este o reală piedică în dezvoltarea divergentă a cuplului din punct de vedere hedonic: unul va simți din ce în ce mai multă plăcere, iar celălalt va simți din ce în ce mai puțină. Remediile
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
sesiza aceasta în diverse straturi sociale, unde perfida restaurație din ultimul timp a produs mânie și consternare. Ea poate acum să recunoască mai bine măștile sub care se ascunde Satana. Vade retro! Se întâmplă astfel în momente de răscruce, când umiliții și ofensații istoriei își regăsesc pentru o clipă reflexele defensive, demnitatea lor ancestrală. Kogălniceanu dădea expresie acestui tip de reacție atunci când se adresa, în preajma Unirii, ex-domnitorului care dorea să-și adjudece din nou puterea: "Ce cauți, ce vrei, umbră neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
diverse și mulți o deplâng ca pe o maladie a corpului social, punând-o etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de sclav fără nădejde, a strâns în el obida. Și obida a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teroriștii din decembrie. Socotind, probabil, pe seama unei lungi tradiții paternaliste, că poporul e încă prea infantil, i se administrează știrile, explicațiile, "istoriile" fără prea multe precauții. De ce s-ar osteni? Românul rabdă orice, până la pierderea de sine. Disprețuit de dictatură, umilit și redus la condiția animalului de povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
energiilor umane, indiferent de nivelul social unde se plasează ori de formele de expresie. Formele repetitive, cele care asigură de fapt viața cotidiană, se cer luate în seamă, ca și produsele unice ale artei. Privită sub acest unghi, viața celor "umiliți și ofensați" de istorie nu mai e o lungă și penibilă tăcere, ci sursa miraculoasă a unei alte istorii, mai profundă, care e aceea a muncii și a creației. Într-o asemenea istorie, ne spune Pârvan cu dreptate, "viața cea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
au creat mai ales în registrul oralității se află deja în atenția legitimă a cercetării. Istorici, antropologi, etnografi, folcloriști etc. Au pus deja la punct programe de anchetă, pe seama cărora vom putea ști mai mult, mai temeinic, mai bine despre "umiliții și ofensații" istoriei. Înseamnă aceasta că se va pierde interesul pentru culturile acum privilegiate? Au chiar ele grijă să nu se întâmple așa. Circulația valorilor comportă însă tot mai mult un dublu sens. Nu mai poate fi vorba de un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a apropiat de vârsta la care putea fi înscăunat cu puteri depline, mareșalul Turenne l-a abandonat pe Condé trecând de partea regelui. Condé nu a renunțat, a încheiat o nouă alianță cu Spania, însă a fost înfrânt de Turenne; umilit, cu armata fărâmițată, Condé a fost nevoit să accepte să semneze tratatul de pace din Pirinei în 1659 și să renunțe la pretențiile sale. Privind dincolo de datele istorice, trebuie să ne aplecăm și asupra transformărilor suferite de micul rege cu
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Un Gelu Ruscanu se sinucide, fiindcă idealul său de justiție absolută e utopic, și, pe deasupra, trecutul ignobil al tatălui îi anihilează puritatea biologică. Dar nimeni nu îi contestă tenacitatea, spiritul de camaraderie și tăria de caracter. Pietro Gralla se simte umilit și înfrânt în orgoliul său de bărbat puternic de obsesiile erotice ale Altei, însă, în finalul piesei, se reabilitează, părăsește Veneția și își împlinește destinul hărăzit cel de comandor. Războiul, după cum am mai remarcat, este, pentru Ștefan Gheorghidiu, o experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
eroul redevine intelectualul lucid de la început, făcând o carieră strălucită în domeniul filosofiei. Că D. este tipul ratatului ireversibil ne indică intenția naratorului de a-l situa subliminal undeva în sfera zoomorfismului. Comportamentul și privirea sa amintesc de un câine umilit: "E adevărat că, de când intra, chiar de la ușe, căuta să-mi surprindă privirea, ca să vadă ce intenții am."162 Caracterul atipic al lui D. și abandonarea sa totală în caietele d-nei T (..."îți mărturisesc că el nu formează nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spirituală moarte afectivă permite reiterarea constatării că, din perspectiva lui Camil Petrescu, sfârșitul tragic al protagoniștilor înseamnă o repudiere a celor două personae, uciderea lor în inconștientul personal. Înnobilarea eroului prin decapitare e o șansă suplimentară pentru perspectiva psihanalitică; orfanul, umilit și pauper, dar, ambițios și inteligent, își construiește blazonul prin Operă, conferind, în același timp, un aer de noblețe insolitului personaj care este Fred Vasilescu. Piesa de teatru Suflete tari dezvoltă, în subsidiar, o asemenea temă a nobleții familiei Boiu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
géants dévorés par des punaises." Prin conduita probă, eroii celor două romane nuanțează o tragică axiomă: eroismul e credul. Ultima reprezentare arhetipală comună este ceea ce același Unamuno numește "desfătarea în înfrângere". De câte ori Ladima și don Quijote se simt înfrânți și umiliți, încep să declame versuri din varii autori, fie poezii întregi din propria creație: "Și cum zăcea Don Quijote la pământ își află scăparea într-una din isprăvile din cărțile sale, așa cum, atunci când suntem înfrânți, ne aflăm refugiul în isprăvile din cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dar nu pentru a fi firitisit, ci pedepsit, tot după un scenariu al nefericitei și bisericoasei dame Geneviève. Este obligat public s-o ia de nevastă pe Béatrice, urâcioasa damă de companie a lui Claude. Licornul este practic castrat, artistul umilit. La celălalt pol al romanului îi cunoaștem pe membrii familiei de la Chapelle, țesătorii tapiseriei, casa, munca și atelierul lor din Bruxelles, la anul 1490, o veritabilă pânză realistă, dar și de clar-obscur pentru Tracy Chevalier. O provincie și o mentalitate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai vrea/ să-mi stea aproape/ peste tot mă întâmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli, în Ce mai aștept). De altfel, poezia lui Dorin Popa dă încă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cartier: "Taică-tău o avea. Acum și tu o ai" (p.141). Ne lămurim puțin mai tîrziu. E vorba despre cumplita boală neurologică Huntington, pe care Perowne i-o dignostichează exact (fie și pe ghicite) lui Baxter. Acesta din urmă, umilit și trădat în fața tovarășilor (în lumea lor dură, orice semn de slăbiciune a "masculuilui alfa" poate constiui începutul sfîrșitului), renunță să-l mai sancționeze pe doctor și pleacă îngrozit, sub privirile nedumerit-dispre țuitoare ale celor doi amici. Deși pe muchie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
La 1 aprilie 1979, Iranul este proclamat republică islamică (printr-un referendum), punîndu-se capăt revoluției de proporții începute cu un an mai devreme. Șahul Mohammad Reza Pahlavi, ultimul repre zentant pe tron al vechii monarhii persane, părăsește țara, bolnav și umilit, lăsînd locul unui nou lider politic (și, totodată, religios) ayatollahul Rohollah Khomeini. Episodul a fost considerat a treia mare revoluție din istorie, după cea franceză și cea bolșevică, întrucît acum se pun bazele transformării fundamentalismului islamic într-o forță politică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în schimb să trădeze solidaritatea subînțeleasă cu tovarășii de suferință, tot timpul se va găsi cineva să o facă." A treia categorie, din care face și el parte, e formată din puținii care se înverșunează să supraviețuiască fără să colaboreze. Umilit, sfîrșit de puteri, cu voința învinsă, fără urmă de demnitate, încearcă să-și salveze viața într-o lume care nici măcar nu e una animală. Învață să nu se lase ucis de muncă, să-și economisească forțele, să nu se supună
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
materială și morală. Nu primisem de la strămoșii mei nici o moștenire religioasă sau culturală, însă propria-mi experiență evreiască îmi prilejuise cunoașterea dureroasă a umilinței și jignirilor la care poate fi supus un alt om. De altfel, titlul romanului Obidiți și umiliți a fost cel care m-a călăuzit spre Dostoievski pe cînd aveam cincisprezece ani. De-a lungul întregii vieți, încă de cînd eram foarte tînăr, disprețul mi-a stîrnit repulsie, un rău interior pricinuit de gîndul jignirii și umilirii unei
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de tip Brejnev sau (în cazul țărilor emergente precum Slovenia) Tito. Aceste revoluții fără final au demonstrat și evidenta tendință intelectuală de deplasare a accentului către categoria de societate civilă. Dar de ce, ne întrebăm din nou, acești oameni sărăciți și umiliți cel puțin unii dintre ei, în unele țări s-au văzut atrași de limbajul utopic al societății civile? De ce au ajuns milioane de oameni să reclame cu amărăciune lipsa ei, să-i simtă lipsa ca pe un vid dureros? Și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nimic: sunt cu tine ca fără tine; în loc de a-mi alunga gândurile cele rele, mă lași să mă mistuiesc cu ele, și când nu mai știu ce să fac, tu te uiți la mine cu milă, și atâta-i tot...) umilită și mai ales neînțeleasă, la prima lovitură, absolut neașteptată, Ana se pleacă de durere și răspunsul e unul al umilinței: Ce să fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu?. Dar conștiința nevinovăției, o face să se replieze, și să rostească
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
înainte"77. Mai mult decât atât descoperim la Ana și o altă calitate ce o individualizează în spațiul creației lui Slavici. "Cel care s-a unit cu smerenia ca și cu o mireasă scria Sfăntul Ioan Scărarul este bun, blând, umilit, milostiv, senin mai mult decât toți, vesel, supus, nemâhnicios, priveghetor, sârguitor, într-un cuvânt nepătimaș (scil. liberat de patimi), precum spune psalmistul..., de patimile și de întinăciunile noastre"78. Așa e soția lui Ghiță și fiica bătrânei, căci acesteia îi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
plin de remușcări, să o ia în propria casă pe pădureancă: Iorgovane! grăi apoi oprindu-se în fața feciorului său. Nu pentru că vrei tu, nici pentru că doresc eu, ci fiindcă așa e rânduit de la Dumnezeu... M-ai înțeles?! Nu! zise el umilit s-o lăsăm aceasta. Incapabil de a-i răspunde, Busuioc se depărtă fără ca să-i bage cuvintele în seamă. Eludarea e calea pe care bărbatul strâmtorat o alege pentru a putea să meargă mai departe cu fruntea sus. Busuioc, privindu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]