1,586 matches
-
pe care i-am primit În intimitatea vieții și a ideilor mele, oferindu-le entuziasmul și ridicolul meu, prietenia mea tout court, aceștia, dacă nu-mi Întorc de-a dreptul spatele, Îmi afișează un fel de bonomie vag disprețuitoare, mai umilitoare decât cea mai simplă și mai francă indiferență!... Nu, nu cred că există o diferență sensibilă Între fericirea sau nefericirea unui sau altui emigrant care vine din zone „ingrate” ale civilizației europene, cu condiția ca acel fugar care-și caută
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la acel exod al tinerilor care se plâng de adulții țării și de formidabilul ei „ghinion”, ca și de scepticismul dezabuzat al multor Români din afara granițelor sau de dinăuntru, care, după o jumătate de secol de supunere și de infinită, umilitoare „răbdare”, deodată, nu mai au rezerve și calm psihic pentru a Încerca să pună pe picioare, Încă o dată, vatra românească!... Am spus ”Încă o dată”?!... Nu, greșeală: vatra acestei țări este, Întreagă; uităm mereu că din cele trei țări „fabricate” (cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dintodeauna, Înseamnă deci să fii pregătit! Și ești pregătit pentru noroc, când norocul Își pierde caracterul său de accidentalitate, de hazard, când Îți practici munca ta ca pe o pasiune, făcând dintr-o necesitate - ce altora le pare insipidă și umilitoare! - o activitate creatoare, o formă a libertății, deci. Și eu, În ceea ce mă privește, În ciuda atâtor decenii pe care le-am trăit opresat și contrariat brutal de un regim totalitar, nu am Întrevăzut libertatea În primul rând decât ca o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Demonstrația este de o rară abnegație. Impulsul polemic nu mai are nici un fel de opreliște. Sunt denunțate răstălmăcirile de ordin politic, care cată a dovedi anacronismul istoric al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de "păzitori ai ființei" (Heidegger) și Cezar Ivănescu face parte dintre cei mai străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Maiorescu, extrem de puțini dintre contemporanii săi vor fi avut revelația că respiră sub același cer cu un creator român de valoare universală. Și dacă tot veni vorba de receptarea liricii sale în alte literaturi, situația se prezintă și astăzi aproape umilitor. De pildă, în Larousse, inclusiv în ultima ediție, se spune că Eminescu este poet român, autorul poeziei Împărat și proletar. E limpede că informația provine de pe vremea proletcultismului; nimeni nu s-a obosit s-o schimbe. Dezinteresul său interesul, ignoranța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Vl. Tismăneanu au musai obligația să o nege sau măcar să o demitizeze. Autorul Politicelor (1996) este pornit, rău de tot, împotriva a tot ce este românesc: limbă, istorie, Eminescu, etnie, cultură, intelectualitate și peste toate suportă ca o povară umilitoare rușinea de a fi român (considerat rapace, violent, intolerant, xenofob, laș, retractil, abulic ș.a.m.d.). Exemplele lui Patapievici sunt, în mare parte, reale, dar adevărurile la care ajunge sunt rezultatul unor generalizări forțate și tendențioase ale unor cazuri particulare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atac asupra trupelor române în zona Munților Apuseni (16-18 aprilie 1919), însă ofensiva a fost respinsă. Din 20 aprilie 1919 unitățile române au trecut la contraatac, au depășit trupele ungare și au ajuns la Tisa. Pentru a evita o înfrângere umilitoare și ocuparea țării, Budapesta a înaintat României, la 2 mai 1919, propuneri de pace, în care a arătat că „recunoaște fără nici o rezervă toate pretențiile teritoriale naționale ale românilor”, în schimbul încetării ostilităților și neamestecului în treburile interne. Guvernul român a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ca „cel ce a salvat țara” fiind lider în sondajele preelectorale neoficiale. Intelectualii din mediul rural, adică cei care citeau presa și erau, cât de cât, informați asupra desfășurării tratativelor de pace de la Paris au aprobat „rezistența liberalilor” față de impunerile umilitoare din convențiile de pace. Organizația politică înființată de generalul Averescu, Liga Poporului, a cerut, prin reprezentanți, ca delegații din mediul rural să vină pe 24 octombrie 1919 la București „în perfectă ordine”, pentru a nu oferi guvernului ocazia să interzică
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
o parte, politizarea instituțiilor statului, inclusiv cele ale sistemului de securitate națională, iar pe de altă parte s-a încercat o întărire a loialității funcționarilor de stat în condițiile vitrege ale verii din 1940, marcată de cedări teritoriale în condiții umilitoare. În pofida acestor lucruri, nivelul calității datelor obținute de către Serviciul Special de Informații nu a scăzut, mai ales pe granița de est, care a fost întărită începând din luna mai 1940. La 20 iulie 1940, o notă informativă a precizat că
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Luptele au durat aproape o lună. Armata otomană a învins curînd forțele grecești și a pătruns pe teritoriul Greciei, dar intervenția marilor puteri i-a împiedicat pe otomani să-și continue înaintarea. Deși războiul în sine a constituit un eșec umilitor, termenii păcii echivalau cu o victorie grecească în privința Cretei. Sub presiunea marilor puteri, guvernul otoman a fost forțat să acorde insulei un statut autonom; prințul Ghiorghios a devenit guvernator. Au rămas unele vestigii ale stăpînirii otomane, dar Poarta nu putea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
forțată să devină vasală Vienei, influența Rusiei în peninsulă ar fi dispărut. Dacă liderii habsburgici considerau că nu mai pot tolera ceea ce ei luau drept provocări din partea sîrbilor, atunci nu era de așteptat ca guvernul țarist să accepte o înfrîngere umilitoare într-o regiune unde irosise atîta sînge și cheltuise atîția bani în trecut. Pe lîngă faptul că monarhia nu a reușit să ajungă la o înțelegere cu Rusia, și mai grav a fost că, deși avea obligații stabilite prin tratat
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac, înfrângerea umilitoare a Celui de-al Doilea Imperiul francez sub sceptrul lui Napoleon al III-lea în fața Prusiei în 1870. A Treia Republică franceză ce a reieșit de sub ruinele imperiului a utilizat educația primară ca mijloc predilect de reconstrucție națională. La mai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mare (PRM) condus de Vadim, ceea ce a conferit revoltei ortacilor trăsăturile unei tentative de lovituri de stat. Porniți în cea de-a cincea lor incursiune asupra Bucureștiului, minerii au spulberat forțele de ordine la bătălia de la Costești. A urmat apoi umilitoare Pace de la Cozia (22-23 ianuarie 1999), pe care premierul Radu Vasile a trebuit să o conceadă minerilor, prin care autoritățile centrale au satisfăcut revendicările economice ale ortacilor. Scandalurile intestine au condus la demiterea premierului Radu Vasile, care a refuzat să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au invadat Italia dinspre nord; romanii au fost învinși în câteva lupte. Romanii, conduși de Scipio, preiau inițiativa și îi înfrâng pe puni în Spania și chiar și în Africa. Pacea din anul 201 î.H. cu Cartagina a fost umilitoare pentru aceasta; o nouă încercare a punilor de a-i goni pe romani a avut un sfârșit tragic, terminându-se cu distrugerea Cartaginei (anul 146 î.Hr.). A urmat expansiunea în răsărit prin trecerea Mării Adriatice, trupele romane învingând Macedonia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fi cocoșit și eu pe la alții mai bicisnici, dar in final sigur mi-aș fi găsit nașul. Eram îngrozit la gîndul că aș fi putut fi un cocoș. Chiar cu multe găini (niște țațe nerușinate!), cu harem legal, tot era umilitor să-ți ia cineva tot haremul și să-l batjocorească în văzul lumii. Sultanul meu, cocoșul ăla șef, se plimba pe lîngă mine țanțoș, cu o mină de dominator. Părea un neam prost ajuns la putere. A găsit o rîmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
momentului și a veacului. Suntem năpădiți de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesității. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost gust, condiții de viață umilitoare. Am ajuns să nu mai avem simțuri, idei, imaginație. Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieții depline. Nu mai avem puterea de a admira și de a lă uda cu o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mult mai bine ispravnicii. Atunci când generalul Enzenberg l-a îndemnat să ia în arendă dreptul de cârciumărit în orașele Cernăuți, Siret și Suceava, precum și în ocolul Câmpulung, acesta s-a arătat de-a dreptul indignat de propunerea făcută, socotind-o umilitoare și nedemnă de statutul său aristocratic, spre deosebire de Mihalachi, secretarul administrației care, profitând de funcția avută, a făcut avere din arendarea mai multor moșii mănăstirești, provocând nemulțumirea mazililor. În cadrul ședințelor Administrației militare provinciale, ca mare boier, Balș s-a declarat împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
împărtăși nicicând și nicăieri în altă parte. Raza din catacombă. A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai să te învrednicești de un asemenea har!”. Dacă părintele Liviu Brânzaș spune că a meritat chinul atâtor ani de temniță umilitoare pentru o rază de lumină, oare cum putem privi la perspectiva unei vieți veșnice alături de Dumnezeu? Oare în urma unei astfel de mărturii nu ar trebui ca și noi să căutăm în fiecare clipă a vieții noastre să încercăm să umplem
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a dat afară din casă. Cum să publice el la o editură aparținând sistemului care l-a persecutat și întemnițat? Devenise ciufut, extrem de irascibil, definitiv supărat pe viață și societate. La urma urmei, avea și de ce. Nu putea uita tratamentul umilitor și degradant pe care i l-a aplicat anchetatorul Onuțiu: "Mă întrebam uluit: ce a mai rămas din respectul pentru demnitatea omului ca să nu mai vorbesc de cea a intelectualului dacă cetățeanul român cel mai nevinovat, precum mă socotesc eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
concursului de debut în proză cu romanul "Varvarienii" într-adevăr, ulterior respins de cenzură) Decriptarea titlului "Numere în labirint": Faptul că, formal, fac parte din rândurile unui partid care are nevoie de unul în plus la număr este cea mai umilitoare senzație pe care o trăiesc. Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare". Vor fi fost ținute bine ascunse aceste însemnări zilnice, câtă vreme Codreanu scria, în chiar perioada de maximă "strângere a șurubului", fraze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și, pe alocuri, de-a dreptul banale (...) procedee stilistice infantile, nule sub raportul eficacității estetice". Matei Caragiale, Gib Mihăescu, Camil Petrescu: "promisiuni suspendate, izbânzi întâmplătoare, fulgurații, focuri de artificii, abandonuri grăbite, sub povara gloriei premature". Iorga: "erudiția lui deșănțată și umilitoare, narativitatea lui destrămată în paranteze interminabile (...) erudiție inutilă, livrată lent și vărsată vrac". Noica: "exagerări simpatice, naivități savante, extrapolări confuze, incitante și strălucitoare, nu au rămas din păcate în zona interesantă în sine a gândirii estetice speculative" etc. etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ușurare, ca și cum atomii în exces, ai cărnii mele bolnave, ar fi fost absorbiți și oasele mele bătrâne s-ar fi regenerat inexplicabil. M-am ridicat vioi, cu o neașteptată poftă de viață. Eram ca un ins renăscut. Anterior trăisem clipe umilitoare în care chiar să ridic un braț sau un picior îmi era aproape cu neputință și de multe ori, seara, am fost nevoit să mă culc îmbrăcat. Nu mai eram în stare să fac nici un efort fizic. Devenisem indiferent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fata trebuie să fie fecioară și, în așteptarea zilei nunții, se îndeplinesc diverse rituri care au scopul de a facilita îndepărtarea acesteia de părinți și de rude. Fata care nu se dovedește a fi virgină trebuie restituită familiei, în mod umilitor: va fi urcată pe un plug tras de boi sau de măgari și plimbată așa, de obicei, sub ochii tuturor locuitorilor. E sigur că ea nu va putea să se mai căsătorească. Regula aceasta în ce privește virginitatea m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai ticălos dintre toți bărbații care vor mai traversa istoria iubirii. Medeei îi este atât de greu să înțeleagă acest lucru, deoarece ea este la fel de îndrăgostită ca la început; ceea ce recunoaște, învinsă inevitabil de același sentiment al dragostei, oricât de umilitor ar fi acest lucru pentru orgoliul ei nemăsurat. Ea este prima femeie ce se emancipează total de o tradiție înjositoare injustă. Acestea sunt reflecțiile Aiei care plânge continuu, cuprinsă de o durere mocnită, în timp ce citește mai departe scrisoarea, reținând fragmentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prima în an, în cadrul secției de Științe Politice, dar vroiam să plec și persoana care trebuia să mă sprijine în demersul meu a privit dorința mea drept un afront adus la adresa studiilor din Ardeal. A fost una dintre cele mai umilitoare experiențe din viața mea, am fost acuzată că mă folosesc de boala mamei mele, că sunt "doar o fetișcană prahoveană care de fapt a venit în Ardeal să își atingă scopurile, și apoi pleacă la București", mi-a sugerat să
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]