10,305 matches
-
Scurtă cronologie...", p. 50-65, de Jana Balacciu-Matei, si mai ales în secțiunea "Documentar. Memorialul rușinii...", p. 66-97, de Mioara Avram - sînt extrem de grăitoare; voi incerca în continuare doar să selectez cîte ceva din materialul respectiv, interpretabil azi că mostră de umor involuntar și destul de negru; nu voi indică de fiecare dată sursele documentelor, ci doar pagina reproducerii lor în volumul citat; în ansamblu, e vorba de texte apărute în perioada 1949-1952 în "Lupta de clasă", "Scînteia", "Cum vorbim", "Studii și cercetări
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
își explorează continuu trupul, expresia, cum dialoghează fără cuvinte, dar cu farmecul filmului mut, dacă vreți. Ei însuflețesc și pun în mișcare, în diferite povestioare succesive, unele inspirate că tema și, mai ales, ca valorificare a ei pe scenă cu umor și ironie, o lume a costumelor abandonate și înșirate pe umerașe. O lume a umbrelor capătă consistentă și viața, alta decît a spectacolului căruia i-au aparținut. La început, spectatorul avizat este tentat să încerce să recunoască costumul și spectacolul
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
s-a învrednicit să vorbească micul film mare Shakespeare în Love, campionul Oscarurilor la căderea cortinei peste secolul nostru, barbar, cum îl știm. Dantelăria scenaristica face să țîșnească din zgură concretului, din "mucegaiuri, bube și noroi" - replici scînteietoare, scene copleșitoare, umor și patetism care au învins Timpul. (Tom Stoppard e un specialist omologat la acest capitol, după experiență de acum cîțiva ani, numită Rosencrantz și Guildenstern sînt morți). O mențiune specială pentru Elisabetha lui Judy Dench, care nu mai e nici macar
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
de lângă Bordeaux. Aici, aproape de ocean, barca suferă transformarea; exilul, care până nu demult nu putea să fie decât unul politic, devine un exil intim, strict personal: "Pierzându-mi iluziile, m-am retras în pădurea Thouars unde, e adevărat, prea mult umor nu-i. Că-s singuratic e evident. Uitat, o mare probabilitate. Iar de nepăsător..." Autorul însuși își clasifică jurnalul: "După nu multă vreme, jurnalul asta o să fie numai de idei". "Ideile" sunt prilejuite de contexte din cele mai diverse care
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
să citească presă culturală românească, să judece evenimentele cu care e tot timpul la curent (aflăm gânduri chiar și despre fenomenul Caritas). Ultima parte a cărții cuprinde jurnalul de după întoarcerea în țară. Stilul nu se schimbă; autorul consemnează cu un umor caracteristic cât de prost se vinde Paradisul derizoriu, citește cronici la propriile cărți și într-un târziu:"Mă apuc să bat la mașină, în formă definitivă, ne varietur, jurnalul de față, început în ^93, încheiat aici". Este unul din puținele
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
prozator care a studiat ani la rând tehnicile narative și a făcut și numeroase exerciții stilistice. (Cărțile sale de proza scurtă - Personaje de rezervă, 1985, Povestitorii, 1988 și, în mai mică măsură, Veselia generală, 1992 - impresionează și azi prin originalitatea umorului și prin plasticitatea riguroasă a fiecărei fraze.) Talentul literar îl face să aibă dreptate chiar și atunci când - din punct de vedere istoric său politic - nu are. În viziunea sa, de pildă, postumitatea lui Lenin se transformă într-o comedie funambulesca
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
Îți mulțumesc mult pentru prezența ta la „aniversarea comună” despre care nu ai scris, scriind(!) câteva rânduri pline de adevăr și de umor. Îți amintești?, ai o rublică „Sake ține un jurnal (21)” În acea publicație deochiată care se dă pe daiboji pe la băcănii și biserici, numai să o ia cineva. Ești o cățelușă de rasă, cu nume de băutură japoneză bună, și
Dragă Sake,. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
Eminescu, Editura "Jurnalul literar", 1998, 112 pag., f. preț.) Publicarea istorioarelor lui Iordache Golescu, într-o simpatică ediție de buzunar, reprezintă un eveniment pentru specialiștii în literatura noastră de secol XIX și un adevărat prilej de delectare pentru iubitorii de umor. Istorioarele sunt inedite, pentru că au fost mai degrabă ocolite de editorii operei lui Iordache Golescu, chiar și de către cei mai recenți. Ediția din 1973 (Proverbe comentate, Editura Albatros, colecția Cogito) selectează, după cum se vede și din titlu, doar proverbele însoțite
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
apetitul cititorului de totdeauna pentru zicerile cu talc. Găsim aici "poante" de început de secol XIX, iar moralizările finale, de care Golescu însuși se temea că ar lovi prea în plin, sunt încă, pentru cititorul de azi, o sursă de umor. Personajele care se perinda au iz de epocă, dar și permanentă de caracter: hoți și păgubiți, țigani isteți și evrei hâtri, fete frumușele și prefăcute, neveste cicălitoare, împărați înțelepți cu gărzi ticăloase sau miniștri zavergii, călugări "șireți", chiar o "franteză
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
din ignoranță ne-am închipui, un savant sever absorbit exclusiv de domeniul său, ci un om cu o arie vastă de preocupări și un caracter nobil, dar care știa să prețuiască și plăcerile senzuale ale vieții, vorbele de duh, prietenia, umorul. Revelațiile pe care ni le aduc fragmentele din vastă lui publicistica anticomunista scrisă în exil și din corespondență conturează portretul unui personaj de o frumusețe rară, alcătuită din demnitate și modestie, corectitudine morală și comprehensiune pentru semeni, patriotism adînc, fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
scrisă de femei). Ne grăbim, însă, să precizam că Ioana Pârvulescu nu este nici pe departe o feministă militanta, angajată în lupta cu falocrația românească. Ea privește tot ce s-a întamplat în trecutul nostru literar cu duioșie și cu umor și chiar cu o nostalgie a naivității reprezentărilor de altădată ale vieții. Trecând în revistă diferitele ipostaze ale feminității, le și încearcă, în treacăt, în fața oglinzii, ca pe niște rochii de demult, plăcându-i să se lase înfiorata pentru câte
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
numai propoziția "Ion Creangă își alege 1 martie că data de nastere", Ioana Pârvulescu tot ar fi făcut dovada unei excepționale înzestrări literare. Într-o singură propoziție ea reușește să aducă un argument în plus în favoarea unei teze, să facă umor suprarealist, să intre în complicitate cu cititorul, să transmită o undă de simpatie spre o epocă în care orice mai era (încă) posibil. Altor autori nu le reușește așa ceva nici pe parcursul a sute de pagini. P.S. Cât privește războiul, fie
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului. Acum, Epistolarul mi s-a părut o carte înseninătoare, un duel colectiv între oameni politicoși, cu o certă doză de umor, voluntar sau - uneori - involuntar. Un asemenea duel ar mai fi posibil azi? Probabil că da, pînă la acel punct în care devine limpede că în duel participa și un personaj fără nume, care capătă treptat identitate, regimul totalitar. În cele
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
disperarea, caracteristice pentru un univers moral asumat, un univers al obstacolelor, al frămîntărilor și decepțiilor. Astfel încît nu putem a nu-i consideră pe poeții în chestiune decît un soi de existențialiști șui generis. Formulă lor poetica e cea a umorului absurd, corespunzînd unei tendințe de eliberare de sub presiunea unei cenzuri ideologice, de sub constrîngerile unui mediu nociv, conform explicației oferite atît de teoria psihanalitica privitoare la comic, cît și de cea axiologica, înrudită cu prima (Wilhelm Stern, Charles Lalo). Deoarece, cu
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
-și modeleze vocile recompunînd un intreg aproape fără fisură prin continuitate, modelarea frazării, preluări netezi, omogenizarea emisiei, adaptarea la sonoritatea partenerelor etc. Totul se petrece lejer, fără crispări, ca în glumă, dificultatea "sportivă" și artistică reală fiind mascată de zîmbet, umor, bucuria de a cînta. Ceea ce se transmite și ascultătorilor. Nu sunt cîtusi de puțin primadone fixate într-o tipologie. Au o mare flexibilitate stilistica adaptată la repertoriul divers, dar nu opera este zona optimă, ci opereta și mai ales musicalul
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni și adversari îi făceau multe farse, care îi înveninau viața, dramaturgul și prozatorul neavînd pic de umor, nutrind despre sine cea mai înaltă opinie, socotindu-se înalt specialist în toate, inclusiv în finanțe și strategie militară. Farsele care i se făceau - unele savuroase și bine puse, aici, în pagina - le cădea victima, tocmai datorită orgoliului maladiv. De
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
echipă conducătoare de la Kremlin abandonează proiectele punitive ale lui Hrusciov. Dej a învins din nou în politică, nu și în starea sănătății, răpus fiind de un cancer. Urmează perioadă sinistra a conducerii lui N. Ceaușescu, căruia autorul îi surprinde, cu umor tragic, tendințele de a fi prezentat că supraom. Iar din 1972, după o liberalizare șireata, reinstaurează un neostalinism lugubru. Iar accelerarea industrializării, cu deosebire a celei grele, în dauna celei ușoare și a agriculturii, dezechilibrează efectiv economia, cu consecințe funeste
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
sau redactori pe care se poate conta și nimeni nu se mai gîndește, în alcătuirea sumarelor, la proporția masculin-feminin). * Dintre multele texte atrăgătoare ale acestui număr, ne vom opri la ancheta De ce se teme bărbatul român de feminism?, împărțită cu umor sexist: răspunsurile detaliate ale femeilor ocupă două pagini (14-15), iar opiniile bărbaților sînt culese mărunt într-un spațiu restrîns din pag. 26. Mai mult nici nu meritau, fiindcă, daca doamnele fac parte, toate, din categoria acelora pentru care feminismul e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
se grăbesc să ți se șteargă (sau să o șteargă) din memorie. Există filme cărora, la fel de ciudat, timpul le consolidează locul în memorie, le amplifica importantă. Din Îngeri căzuți nu uiți o stare (un amestec de tristețe disperată și de umor grațios), nu uiți fragmente de emoție, nu uiți o imagine dintr-un spital, cu o fată citînd, lîngă patul unei necunoscute în comă, fragmente din propriul ei jurnal, ca o rechemare la viață, nu uiți vizită unei mame stinghere și
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
a căzut, spectaculos, la premiera, în 1879. Adesea, m-am întrebat de ce. Explicațiile din istoriile literaturii mi-au părut întotdeauna palide. Piesă nu cred că a eșuat pentru că mică burghezie în ascensiune și-a recunoscut defectele în lumea de pe scenă. Umorul lui Caragiale e mult prea subtil, iar în relația Veta-Chiriac eu văd foarte bine o ipostază românească a cuplului Madame de Rénal-Julien Sorel, de pildă. Nu, nu pot să cred că pentru asta a căzut Noaptea furtunoasa cu peste o
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
scrise prost: ori cu o duioșie agresivă, plumbuita de superlative, ori într-un stil solemn, plictisitor de la primele rînduri. Mai sînt și evocările exaltate - cele care fac mai mult rău decît bine memoriei persoanei dispărute, dar acestea au măcar un umor involuntar, asemănător aceluia al hagiografiilor naive. Cu asemenea temeri am deschis cartea - de fapt, un număr al revistei Apostrof - în care e evocat Marian Papahagi. Cu un an în urmă am avut cu el mai multe convorbiri telefonice mai curînd
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
mă stimulează în multe privințe. Cred că voi mai avea ocazia să împrumut din Proust și alte motive de inspirație teoretică. M.C.: Eul autobiografic este uneori vizibil în scrisul dumneavoastră, aparent abstract și conceptual, cu o tentă de ironie și umor. S-a vorbit chiar de un anumit "comic intelectual". Este intenționat, controlat, sau mai degrabă irepresibi? G.G.: Și una și alta. Pur și simplu așa îmi stă în fire: uneori mă reprim, uneori nu. M.C.: Recent a apărut o carte
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
de gradul doi, în Opera artei, ca o formă de transcendență. În ceea ce mă privește, în traducerea pe care o fac acestei lucrări, important este să redau conceptele dar, în același timp, stilul, "mîna lui Genette", în care intră ironie, umor, jocuri de cuvinte și expresii foarte concentrate, la frontiera cu ludicul. În calitate de autor tradus, cum vedeti dumneavoastră traducerea? G.G.: Eu nu mă consider un teoretician al traducerii, există teoreticieni ai traducerii pe care îi cunosc și îi stimez foarte mult
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
Andreea Deciu Nu știu cîți dintre cititori își vor mai fi amintind filmul lui Vittorio de Sica, Miracol la Milano. O fantezie suava, de un umor debordant și, totodată, nesfîrșit de tristă, ale cărei personaje, sortite unei săracii lucii într-o mahala a marelui oraș, capătă pur și simplu viața, li se umplu sufletele de încredere și fetele de lumină de îndată ce între ei coboară (cu adevarat
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii. Orice întîmplare supranaturala, orice personaj fabulos, cum e, de pildă, cavalerul inexistent (o armura în care nu se află nici un corp, dar
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]