13,547 matches
-
de fasole cu ciolan de porc. Vorbeau cu capetele aproape lipite, pentru a nu-i deranja pe ceilalți doi comeseni. Valentin le privea mâinile butucănoase, cu cicatrici vechi și răni mai noi, între degetele cărora furculițele de aluminiu păreau niște unelte de jucărie pentru păpuși. Nu începuseră să mănânce fără a se închina, iar lui Bărbosu, crezându-l popă, îi cerură să le binecuvânteze masa, ceea ce acesta nu întârziase să facă. Mâncau pe tăcute, mestecând multă pâine în iahnie, iar pentru
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Așa erau concepțiile în vremurile acelea. Copilul trebuia să-și însușească experiența milenară a țăranilor români în cultivarea plantelor. Mai trebuia să ne învățăm cu greul acestor munci de când eram mici. Să ne obișnuim și să știm să folosim acele unelte folosite de atâta vreme: sapa, cazmaua, lopata, toporul, chiar târnăcopul. Da...chiar târnăcopul! Mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani, am participat la unele treburi gospodărești în cadrul întreprinderii unde eram salariat. Trebuia făcută o lucrare cu târnăcopul. Eram vreo
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
De înțeles, înțeleseserăm noi, dar nu ne dădea inima ghes la așa treabă migăloasă. Să stăm aplecați pe brazdă, să înfigem la anumită distanță bulb cu bulb. Uff!... Și traista aia mare...Văzându-ne cu cât „entuziasm” ne uitam la unelte și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu greul și răbdarea. Treceți imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cât de repede zboară gândul? Nimeni nu îl poate opri! Ce forță are? Nemasurabilă! Formă, greutate, culoare? Nedefinite... E logică întrebarea: Și atunci ce este? Cea mai puternică unealtă a nostră ce o refacem mereu, o călește inima și construiește întregul univers uman! Referință Bibliografică: Gândul / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile
GÂNDUL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383183_a_384512]
-
capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele și fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, acești bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind ca acea muncă să fie răsplătită cu salarii, cu care
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
milă la sud de râu, Într-o zonă de câmp deschis, acum ajunsă de cel de-al treilea brâu de ziduri. La Început, trebuie să fi fost o parohie pe drumul spre Roma. Afară se găseau Îngrămădite materiale de construcție, unelte de tâmplărie și scânduri. O parte din absidă fusese Încorporată În zidul noului bastion, În timp ce vechea clopotniță fusese Întărită la bază printr-un contrafort și readaptată ca turn de observație. Edificiul purta semnele altor transformări, numeroase, suportate de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cele patru capete de leu care o surmontau. Chiar În locul acela se găseau câteva semne, zgâriate pe suprafața tencuită. Se aplecă să le observe cu luare-aminte. Între timp, Bargello se Întorsese din recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iar altul iese câș, că-ți vine să-l citești de trei ori și-o și faci. Noi, mărite Cetitoriule, nu vom zice, ferească sfântu’, „iac-așa!”, deși tare ne stă pe limbă, ci om pune cu băgare de seamă uneltele noastre pe masă, om desface mașinăria în bucăți, iar tu să fii atent la mecanism. Toată boala vine de la personaj. Merge personajul, merge și narațiunea. Nu merge personajul, treci pe descriere și e jale. Personajul, mărite Cetitoriule, e și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vază să aduni încă vreo două-trei mai mărunte, că între ele personajele se simt mai lejer, mai vorbesc, mai scapă câte-o chestie și uite-așa se umflă epicul. Dar uite că înaintea noastră se văd porțile Stambulului. Ne strângem uneltele, ne spălăm pe mâini și cu îngăduința ta, mărite Cetitoriule, în fața luminilor gălbui pe care le aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin liniile - gândește povestitorul - mai că ar semăna cu un munte”. „Frumos deal, nimic de zis - gândește lectorul. De unde naiba a apărut și ăsta aici în câmpie?4 Repausul se sfârșește. Se strâng merindele, se aruncă fărâmiturile porumbeilor, se adună uneltele din iarbă, căci Metodiu și Iovănuț intră în Veneția și cerul e închis. Episodul 149 PRIMELE MINUTE LA VENEȚIA Cum spuneam, Metodiu și Iovănuț intrară în Veneția. Palimpsestul către care, din când în când, mai aruncăm câte-o privire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zic să nu te speriu de la-nceput? - mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la noi, de pildă, celibatul e celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră. Câți ani ai? — XIX - zise Iovănuț. — Ehei, frumoasă vârstă! Suspină papa. La vârsta asta eu eram... ce eram eu, cardinale Damiani? — Erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e nimeni, ne-am mutat mai în față. Mâine, cine știe... Episodul 215 PROBLEME OTOMANE PE FAMILE Auzindu-l cum vorbește, bunul Metodiu începu să nu se mai teamă de turc. în fond, era un otoman simplu, de treabă, o unealtă în mâna intereselor războinice ale mai marilor săi, o victimă a luptelor pentru împărțirea sferelor de influență, pentru dobândirea de noi și noi pașalâcuri. Se vedea cât colo că adevărata lui vocație nu e de ienicer, ci de agricultor. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ploaie, de aceea nisipul aluneca din când în când în nestăvilite cascade, obligându-i să aducă din munții din apropiere o mulțime de bucăți de piatră neagră și netedă și să le așeze, cu răbdare, de-a lungul pereților. Fără uneltele necesare, ciment sau mortar, făceau eforturi imense și abia dacă reușeau să sape o jumătate de metru pe zi, așa că, până la urmă, cel mai mare dintre frați trebui să admită că nu exista nici cea mai vagă posibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la buturugi. Trecuse vreo oră de când îi tot priveam pe oamenii de culoare cum lucrează, când predicatorul a venit și le-a spus să plece de pe proprietatea publică, altfel cheamă șeriful după ei. Aceștia s-au speriat, au lăsat baltă uneltele și au plecat. Predicatorul a privit vreun minut cum clasa noastră stă pe sub copaci, apoi a plecat și el. A doua zi, bărbații de culoare au revenit, dar acum însoțiți de unul alb. Predicatorul n-a mai apărut de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
spălat și ultima lopată de minereu, adunase aproape două grame de pulbere aurie în batistă. Nu era cine știe ce, dar nici de lepădat pentru o primă zi de lucru. Nu mai era timp, trebuia să plece spre casă, îi trebuiau alte unelte. Avea nevoie un târnăcop, un baros și câteva ciocane. Epuizase tot ce scosese din adâncuri cel ce deschisese mina înaintea lui. De acum înainte trebuia să sape el în munte ca să scoată afară alt minereu, iar pentru asta încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aplecat. Știa că are încă de muncit dar nu se mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca vie și nu era nici un pericol de prăbușire. Continuă să meargă în lungul lui luminându-și calea din când în când cu lanterna pe care o luase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vagonet pe undeva, pe acolo. Dintr-o dată, pereții se deschiseră în lături și se pomeni într-o cavernă de mari dimensiuni. Tavanul se ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de câțiva metri de aur curat ori amestecat cu argint. Iuliu nu văzuse așa ceva niciodată, dar îi credea pe cei mai în vârstă care spuneau asemenea istorii. Își dădu casca pe ceafă și porni spre ieșire. Trebuia să-și aducă uneltele și să înceapă neîntârziat lucrul. Nu mai putea să aștepte, comoara era acolo, iar el nu avea decât să pună mâna pe ea cât mai repede. Așa începuse totul. Mai întâi se apucase să înlăture dărâmă turile. Găsi imediat alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua câțiva metri după care urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu suficientă o singură privire ca să se convingă că muncitorii nu erau nici acolo. Uneltele zăceau abandonate la marginea frontului de lucru, dar nu se vedea nici un om. Trecu dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Miculinți din județul Botoșani, tipul uman capabil de activități multiple și de reprezentări de artă fiind Homo sapiens, care nu se deosebește de cel de astăzi. înlocuirea tehnicii cioplirii cu tehnica șlefuirii și generalizarea perforării pietrei a dus la diversificarea uneltelor cu care s-au putut efectua operații tot mai complexe, ceea ce este caracteristic și definitoriu pentru epoca nouă a pietrei - neolitic. în perioada numită neolitic, apar ocupații noi: creșterea vitelor, agricultura, olăritul și meșteșugurile casnice. Societatea neolitică este o societate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la stadiul seminomad la cel sedentar, amenajând așezări 28 agrare cu rețea stradală, în care se realizează o bogată creație
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la stadiul seminomad la cel sedentar, amenajând așezări 28 agrare cu rețea stradală, în care se realizează o bogată creație materială și spirituală. Tehnica șlefuirii, perforării și înmănușării uneltelor de piatră, inventarea olăritului, torsului, țesutului, prelucrarea aramei și aurului denotă trecerea la economia productivă. în vechea civilizație europeană, după cum a denumit-o Marija Gimbutas, a fost inclus și spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, aici manifestându-se o ceramică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aparținând culturii Cucuteni, a fost descoperită în satul Brad, la punctul numit „Chilia” care se întinde pe o suprafa de un hectar. Lucrările agricole au deteriorat o parte dintre locuințele așezării, fiind dispuse aproape de suprafața solului, totuși au fost scoase unelte de silex și menilit, idoli antropomorfi și zoomorfi, precum și pietre de râșniță din gresie. O altă așezare, considerată din perioada neolitică, a fost aceea situată la punctul numit „La țintirim”, proprietatea lui Pâțu, de unde au fost scoase la iveală, în urma
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unor comunități omenești, despre viața lor materială și spirituală pe teritoriul comunei Filipeni. După o perioadă de tranziție (neoliticul târziu) urmează perioada bronzului care durează aproximativ un mileniu (1700-700 î.Hr.). în această perioadă, principalul material din care au fost confecționate uneltele agricole (seceri, topoare), obiectele de uz casnic și de podoabă a fost bronzul, alături de piatră și ceramică. Epoca bronzului este mai bine reprezentată pe teritoriul comunei Filipeni. Alături de așezarea neolitică din punctul „Chilia” - satul Brad - a fost descoperită o așezare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]