1,703 matches
-
de exotice, prin nu știu ce adaos propriu sau grad de nuanțare și de rafinare de valoare antropologică, ușor de recunoscut când constați, de pildă, că borșul moldovenesc e mai reușit decât prototipul său ucrai nean, ca și papricașul nostru decât cel unguresc cu rântaș, ca și șnițelul nostru decât cel vienez, ca și scordoleaua noastră cu gâturi de raci decât cea grecească de la origine, chiar după nu mele ei, cu carne fadă de morun sau bacalea și cu sos gros de cartofi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de familii alcătuite în majoritate din câte o persoană sau două persoane. Am căutat să-i atrag la biserică. În 9 mai 1949 mi-au dat numirea de administrator parohial în parohia Piatra Neamț. Localnicii ortodocși numeau biserica noastră: biserica nemțească, ungurească, „catolnică”, fără a intra într-însa. Dezvoltând cultul sfântului Anton, au început să spună: biserica sfântului Anton. Vechiul locaș fusese ridicat prin 1885 sub forma unei capele. Bunicul meu Gianbattista Antonio Celante a fost constructorul ei. Mai târziu, prin anii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la Inspectoratul școlar din Užhorod (Ungvar), ca să-mi ocup postul de învățător, m-a întrebat dacă știu ungurește. Eu i-am răspuns că nu știu, dar voi învăța. Inspectorul mi-a răspuns: „Cine nu știe ungurește, nu poate mânca pâine ungurească”. Cu durere în suflet am venit acasă. I-am spus mamei mele că va trebui să mă refugiez în România. În 16 octombrie 1939 am trecut Tisa cu doi contrabandiști - oameni care se ocupau cu comerțul clandestin peste granița dintre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zâmbește el amar. Haz de necaz... Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru: a obrintit! Mă lași să ți-l grijesc? Ștefan rânjește ridicând șomoiogul de cârpe legat cu sfoară: Îți place ciuboțica mea împărătească? Aici am Chilia pușcă ungurească! Am auzit că a mai pățit-o unu' de-i zicea Ahile... Unora, li se trage de la cap; nouă, ni s-a tras de la picioare. Ca pe un răboj m-au crestat, întru aducere-aminte... Aici am Lipnic săgeata tătărască, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în două ca pe porci de i-a rămas porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă și, ca păcatul să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
borșul de pește mult plăcut lui un prăfuleț din minunata otravă venețiană, moștenire de familie. Și, astfel, Aron-Vodă Răspopitul a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să domnească nici doi ani. Fratele Aron, cu o bandă de tâlhari lehi, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
brațele încrucișate? Mai bine tac. Spune! Spune! îl încurajează Alexa. De noi n-ai a te teme. Spui... Dar să vă ferecați gura. Și așa Vodă cată "dovada", spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca împreună să ținem piept turcilor la trecerea Dunării prin vad! Bătrânii, muierile, copiii să se băjenească la codru! Din această clipă, suntem un gând și-o singură voință! Duma! Pleci la Buda! Tăutule! Pleci la Cracovia! Omorâți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Șendrea. Turcii, tatarii și muntenii, împreună, adună aproape două sute de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i război, e măcelărie. Urgie!... În socotelile mele împreună cu oastea ungurească ce trebuie să vină, se adună dincolo de trecătoare, cercăm să-i oprim în vad, la trecerea Dunării, să nici calce pământul Moldovei. În voi mi-era nădejdea... În "Oastea cea mare a Moldovei"! De mă părăsiți... Fără voi... fără voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
evreiești au fost radiate. La 4 octombrie 1940 agentul de poliție Romanescu Gheorghe face cunoscut șefului poliției, rezultatul cercetărilor, ca urmare a ordinului 8942/1940. În raport consemnează că verificând orașul nu s-a înstrăinat nici o întreprindere evreiască iar întreprinderi ungurești sau germane nu avem. La 27 octombrie 1940, W.Filderman, președintele Federației Comunităților Evreiești din România se adresează Comunității evreilor din Dorohoi cu privire la tulburările în activitatea locală, „Suntem informați că organe necompetinte săvârșesc abuzuri, se lipesc afișe sau se obligă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cătând să egaleze în strălucire, domnia acestui voievod”. Despre firea și năzuințele lui Gheorghe Duca vorbește și Ion Neculce în „ Letopisețul Țării Moldovei”: „Că el să ține și vorove în casa lui, de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior a lui în Țara Moldovei domnu, și altul în Țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și când ieșe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de Gabor (această particulă n-a fost folosită nici de ea ca domnișoară, nici de tatăl ei, om foarte bogat din Voila, de lângă Făgăraș, care, se vede, știa bine că deține doar titulatura nobiliară cea mai de jos în Ardealul unguresc, dar în fotografii arăta ca și cum ar fi vrut totuși să și sublinieze nobilitatea: n-am întâlnit, public, la românii ardeleni particula evocatoare decât la cântăreața Aca de Barbu, care a întrupat pentru mine, în îndepărtata copilărie, cea dintâi Toscă). Era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din romanele rusești, și două fete „serioase“, care nu jucau cărți (din care cauză mie îmi păreau mai moderne). Fratele lor, colonel încă tânăr și arătos, avea să fie implicat în mondenitatea scandaloasă a Bucureștiului postbelic. Aiudul era un oraș unguresc, cu tradițiile înscrise pe zidurile solidelor edificii instituționale (școli îndeosebi, dar și penitenciarul voluminos ca o cetate, mai la margine și doar pentru pușcăriași de drept comun), oraș nordic, sobru și înghețat în umbra misterelor lui trecute. Sobru era, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sloganuri banale și neinspirate, amintind și pe Mihai Viteazul, și pe Horia, stârniți din morminte împotriva revizioniștilor de la Budapesta; dar ură față de concetățenii maghiari nu aveam - mă impresionau și respectam clădirile, masive ca niște cetăți, ale școlilor lor confesionale din ungurescul Aiud. În anii Aiudului, aveam să asist, împreună cu mama, la dezvelirea monumentului lui Horia, Cloșca și Crișan, la Alba Iulia, și aveam să-i văd cu acel prilej pe Carol al II-lea și pe Voievodul Mihai (i-am văzut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Eminescu, Creangă, P.P. Carp, V. Pogor). Ca spațiu de exprimare a ideilor a fost revista "Convorbiri literare". Această generație cuprinde două etape: una culturală, la Iași, una politică, la București. În Ardeal a existat generația memorandiștilor, inițiatoarea rezistenței împotriva politicii ungurești; generația socială (care apare în jurul anului 1907, an al răscoalelor țărănești. Ea a cuprins curente divergente: "semănătorismul" legat de numele lui N. Iorga și A.C. Cuza, "poporanismul" legat de Constantin Stere. Revistele acestei generații au fost "Semănătorul" și "Viața Românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
domeniul... dansului. În 1812, la curtea lui Caragea nu se purtau costume occidentale, dar se dansau, potrivit unei relatări anonime (Journal of a Nobleman, Londra, 1831), contradansul englez, cadrilul francez, valsul german și mazurca poloneză, toate în sunetele unei muzici ungurești. Dansurile europene ar fi fost învățate de la ruși, în timpul ultimei lor ocupații (1806- 1812). La un bal oferit de Grigore Ghica-vodă în 1824, diplomatul danez Clausewitz remarca la rândul lui sincronizarea coregrafiei cu Occidentul, în intens contrast cu bărbile lungi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și limba era foarte complicată. Ca să fiu pe deplin onest, până atunci nu contase prea mult pentru mine dacă ceva se întâmpla la Budapesta sau București, dacă echipa care participase la jocurile de hockey de la sfârșitul anilor '70 a fost ungurească sau românească. În ceea ce privește hockey pe gheață lucrurile erau clare, finlandezii și suedezii se luptau pentru locul trei și medalia de bronz nu am câștigat-o niciodată în timpul Războiului Rece. Bineînțeles că românca Nadia Comanenci era cunoscută, dar imaginea tuturor celorlalți
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
incipientă, oamenii putând fi ușor manipulați. Oamenii politici cunosc acest lucru și tocmai de aceea au avut loc un număr de "războaie mediatice". Ceea ce vreau să subliniez nu este faptul că un prim ministru a mințit (gândindu-ne la cazul unguresc), ci lipsa unei intelectualități neutre din punct de vedere politic și critice, care să demaște împăratul când acesta nu este îmbrăcat. Nu este bine când un jurnalist care se alătură unui partid politic este concediat odată ce partidul său pierde alegerile
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
majoritate a "poporului" rămâne relativ săracă și pe viitor. Cert, companiile multinaționale vor juca un rol cheie, dar care sunt perspectivele locale și care sunt oportunitățile pe termen lung pe care le au firmele locale? Există azi produse cu adevărat ungurești sau românești? Probabil că da, însă imaginea lor nu este prea bună. Are regiunea strategii pe termen lung? Care este viziunea despre viitor a fiecărei țări? Când se va pune punct extinderii UE? În această regiune, naționalismul reprezintă o problemă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
în care frații Păunescu au câștigat licitația oferind mult mai puțini bani decât Marriott). Așa cum au sugerat Elizabeth Dunn, Ivan Krastev și alții, "corupția" unuia poate fi protecționismul altuia, iar aceasta s-ar putea dovedi benefică în următorul mod. Economia ungurească, care a acceptat un vast capital străin după 1989, este infinit mai vulnerabilă la criză decât România. Prima criză economică (cea din anii 30) ne-a învățat că izolarea relativă de piețele globale poate fi uneori avantajoasă. Spre exemplu, în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
cererea de a se lua măsuri ca pe viitor acte de violență ca cele de la Trăznea și Ip să nu se mai repete . Citând lucrarea Les assassinats, publicistul american Milton G. Lehrer scria : ” Comuna Trăznea a fost ocupata de trupele ungurești la 9 septembrie 1940. Ca și când armata de ocupație ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldați, un veritabil potop de foc și sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
de documente pe care să le arate în susținerea cererilor sale. "Statistici și grafice. Pierderi teritorii pe regiuni; prezentare pe categorii, cultura și valoarea economica. Pierderi populație, pe categorii, școli, biserica, instituții culturale, economice și politice ale actualelor frontiere. [...] Expulzările ungurești - comparative, grafice pe categorii de populație. Grafice comparative școli, biserici înainte” de Unire, până la cedare, după cedare . Problema expulzărilor . Antonescu mai cerea sa aibă cu el un istoric sintetic al Dobrogei, Transilvaniei, Banatului, Basarabiei și al Bucovinei, incluzând și hărți
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Manoiiescu a trimis în aceeași zi (13 octombrie, telegrama cifrată telefonată nr. 6434 atât ia Ministerul Afacerilor Străine cât și ia Legația româna din Berlin. A urmat întrevederea cu Mussoiini (18 octombrie ) căruia i-a prezentat o "hartă a ororilor ungurești ” pe care o aicătuit-o împreuna cu ofițerii Legației române, însoțindu-și astfel expunerea cu un material expresiv asupra obligațiilor morale de protecție a românilor pe care ie antrenau pentru ei Dictatul de ia Viena . În raportul către generalul Antonescu (text
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
boboci însă, o singură dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una ca asta, mai ales că am fost singurul care am decartat la el acasă, în toată istoria băutelor noastre. Preotu’ a făcut atunci o treabă bună
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]