8,137 matches
-
eu arăt la fel ca ei. Mi-am dat seama, firește, că intensitatea durerii a fost direct proporțională cu enormitatea vanității mele, Însă acest gînd n-a făcut decît să Înrăutățească și mai tare lucrurile. Nu era destul că eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și fără bărbie. Firmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Deschidea portiera din spate, le căra În brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț. Uram partea asta. Cel mai tare Îmi displăcea să citesc dedicațiile, peste umărul lui : „Pentru dragul meu Peter, la aniversarea a cincizeci de ani de la căsătoria noastră” (În Rubaiatele lui Omar Khayyám), „ Această carte mi-a fost dăruită de scumpa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Asta se Întîmpla invariabil la capătul perioadelor de depresie - ce apăreau la intervale regulate, ca ceasul - și părea că-i face extrem de bine. Nu mă deranja că bea - și de ce m-ar fi deranjat, dată fiind povestea vieții mele ? -, Însă uram din suflet perioadele cînd era la pămînt. Toată disperarea Îngropată, toată tristețea și tot pesimismul pe care le găseai În cărțile lui ieșeau brusc la suprafața vieții sale, Îi inflamau ochii și-i acopereau chipul ca un văl. În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nevasta lui, jucătoarea de hochei... Nevestele lor nu se Înțeleseseră niciodată: sănătatea robustă a uneia și suferința cumplită a celeilalte erau diametral opuse. Un fel de instinct de conservare ar fi putut s-o facă pe doamna Wilcox să-l urască, spunîndu-și că un om care și-a ucis nevasta e capabil de orice... Ce pretext să născocească față de Henry? Scrisoarea era În buzunarul de la piept și cuprindea adevărul, dar lui Henry nu-i putea spune adevărul: ca și cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dumneata. — N-am nici un drept să vorbesc despre lucrurile astea, căci nu le-am trăit. La școală am Învățat că William Rufus a fost un rege rău, cu părul roșu - dar nu mi s-a spus că trebuie să-l urăsc. Oamenii ca dumneata au dreptul să urască, dar eu n-am acest drept. După cum vezi, am scăpat... neatins. — Dar fața dumitale? — A, vorbești de cicatrice? S-ar fi putut datora unui accident de automobil. La urma urmei, nimeni n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
despre lucrurile astea, căci nu le-am trăit. La școală am Învățat că William Rufus a fost un rege rău, cu părul roșu - dar nu mi s-a spus că trebuie să-l urăsc. Oamenii ca dumneata au dreptul să urască, dar eu n-am acest drept. După cum vezi, am scăpat... neatins. — Dar fața dumitale? — A, vorbești de cicatrice? S-ar fi putut datora unui accident de automobil. La urma urmei, nimeni n-avea intenția să mă omoare. — Crezi?! — Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spune că aveam barbă cînd am ajuns aici, dar cine poate ști? O, am visat de-atîtea ori să descopăr triburi necunoscute, În Africa Centrală. Am fost poate medic? Nu, medicina nu mi-a plăcut niciodată. Prea multă suferință. Iar eu urăsc suferința. Și adăugă, cuprins de o ușoară amețeală: Ori de cîte ori vedeam pe cineva suferind, mi se făcea rău. Îmi amintesc de-o poveste cu un șobolan... — Nu te obosi, Îl Întrerupse ea. N-are rost să-ți forțezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care nu Înțelegeau să-și schimbe obiceiurile. Drept care, Napoleon a sfîrșit pe insula Sfînta Elena. — Nu prea pari un patriot convins, zise Digby. — Ba sînt, protestă Johns. Și eu sînt tot un om de rînd. Tatăl meu e farmacist și urăște toate medicamentele germane care au inundat piața. În această privință Îi semăn: prefer medicamentele englezești Burroughs și Wellcome tuturor produselor Bayer... Cu toate astea, trebuie să ținem seama și de existența celuilalt tip uman. Noi sîntem adevărații materialiști... Dispariția tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l ucidem. De murit, trebuie să murim cu toții, și fiecare dintre noi se teme de moarte, dar omorînd un om Îl scăpăm de această teamă, care altfel ar crește an de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
discuții cu lady Dunwoody, În chestiunea hainelor de lînă. — Te pomenești că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît de adînc! Tot din spirit de economie: să dormi puțin, dar adînc... — CÎt Îl urăști! exclamă Rowe uimit. — A Încurcat totul. Un băiat atît de fin, de inteligent, și totuși, singurul lucru pe care-l face e să inspire frică altora. — Unde spuneai că e? — În dormitorul lui, dincolo de salon. — Pot folosi telefonul? — E riscant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
liniștești, spunîndu-i că toate Întîmplările din piesă nu-s chiar adevărate. Ca și cum ar fi fost Într-adevăr vorba de o repetiție, Anna porni cu sfeșnicul - care, bineînțeles, n-ar fi fost aprins decît În seara „premierei“. În apartament, totul era urît, În afară de ea; Rowe simți mai mult ca oricînd cît de străin le era acest cadru amîndurora. Mobila greoaie fusese probabil livrată la prețuri reduse, În urma unei comenzi telefonice: „Trimiteți mobilă tip 56a din catalogul dumneavoastră de toamnă“... Doar un buchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scară. Apoi se făcu din nou liniște. — Acum, aș putea, firește, să te omor, spuse Hilfe. Dar ce rost ar avea? În fond, ți-aș face un bine! Și după aceea aș Încăpea pe mîinile oamenilor dumitale. O, cît te urăsc! — Într-adevăr? Întrebă Rowe. Nu se mai gîndea la Hilfe, ci la cele două ființe pe care le Îndrăgise și de care-i fusese milă. I se părea că le distrusese pe amîndouă. — Totul mergea atît de bine Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
politice) de orice restricții, de ordin moral sau tradițional-legal, referitoare la puterea lor, iar ele se consideră îndreptățite să ia măsurile cele mai barbare pentru a-și consolida puterea și a-și pune în practică ideologia. Cu siguranță, „sistemul totalitar urăște memoria, se ferește de martori și mărturii, face tot posibilul pentru ștergerea frontierelor dintre adevăr și minciună, între obiectiv și subiectiv, între realitate și iluzie. Personalitatea trebuie degradată la statutul de masă, poporul devine populație, iar populației i se pot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
marxismului originar, în care a văzut deopotrivă semnele tentației despotice, precum și premisele unei sociologii raționale. El a surprins modul în care Marx, devenit predicator, și-a trădat vocația de cărturar și s-a consacrat luptei politice nemijlocite .[...] Dacă Aron a urât ceva din suflet, atunci acest lucru a constat în spiritul de turmă, în acel nefast dogmatism al adeziunilor fanatice. A crezut în adevăr și rațiune și a știut că, dincolo de posibile erori parțiale, punctul său de vedere va fi cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am clintit din Europa, deoarece, geografic, n-am încetat nici o clipă să fim europeni. Oare, în ultima jumătate de veac, nu s-a schimbat nimic în psihologia noastră, în mentalitățile noastre”? Adevărul e că atât fascismul, cât și comunismul au urât o componentă esențială a specificului european, și anume spiritul critic. În locul spiritului critic, fascismul și comunismul au așezat un fanatism doctrinar, mai aproape de fundamentalismul care face ravagii prin alte părți de pe glob, decât de obiceiul european de a sta la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la față a lui Vadim (după scuzele pentru evrei) va fi percepută ca o trădare de mulți dintre foștii săi adepți. Lipsiți de obiectul urii gratuite și instrumentate, evreii, capitaliștii, masonii - și căzuți în idolatria a ceea ce până mai ieri urau sincer - Occidentul -, mulți vor renunța să-l gireze în continuare. [...] Liderul PRM crede sincer că evreii conduc lumea și că, în loc să cârcotească pe la colțurile Europei, un exercițiu mai util persoanei sale este să «treacă în slujba lor». Liderul PRM este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vor să se implice în viața publică sau în astfel de evenimente, din teamă sau pragmatism, din comoditate sau lașitate. În fond, nu prea văd ei ce au de câștigat. Tot Emil Cioran remarca: „Românii au fost totdeauna prea călduți. Urând extremele și soluțiile tari, ei n-au prezentat în fața cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat ocol evenimentelor, încât toate s-au făcut peste ei. [...] Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficiențe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.” Chiar și în Biblie găsim sfaturi prețioase în acest sens: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți și lui Dumnezeu și lui Mamona
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
destul de tare cât să sperie o coțofană care ne urmărea de pe o creangă de brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de pretutindeni! Ai dreptate! Oamenii ne vor urî pe toți, din cauza mea! Și-așa avem un lobby slab, dar dacă îl omor... vărul grizzly, fratele panda și nepotul koala vor fi puși și ei la zid... Aoleu! Gata, mă duc să le spun și celorlalți ce mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bune. - Mă rog, poate cu puțin. Da’ știi care-i treaba? - Care? - Citeam acum câteva zile un articol în nu mai știu ce revistă engleză - și ideea era că eu sunt un neînțeles în America, un renegat, că lumea mă urăște... - Da... - Da, și cât de liberali sunt europenii, care nu au nimic cu mine, ei fiind cică mai culți, mai inteligenți, nu ca americanii, care sunt în covârșitoarea lor majoritate niște fundamentaliști creștini... - Da... - Și mă gândeam ce prostii scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
slab, știi? - Da... - Și cred că, de exemplu, polonezii și italienii, care sunt destul de religioși, s-ar supăra destul de rău pe mine dacă aș rupe Biblia pe o scenă în Roma sau Varșovia... - Corect. - Și nemții sau francezii m-ar urî dacă aș declara că sunt de acord cu războiul contra Irakului... - Sigur. - Sau dacă aș fi pentru sex cu minori... - Da, bineînțeles... - Înțelegi ce vreau să spun, nu? Că îi șochez pe americani pentru că sunt american și pentru că îi cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
au sărutat, preotul a zis ceva ce n-am înțeles, lumea în biserică a zâmbit fericită și îngăduitoare, eu l-am felicitat pe Yves, apoi pe Anca, și am ieșit. Alte râsete, lacrimi, veselie. Invitații defilau prin fața tinerei perechi și urau casă de piatră. Unii mai sclipitori ziceau vorbe de duh. Apoi m-am dus și am tras mașina în fața bisericii. Cineva legase un balonaș de antenă. Era de prost gust, dar l-am lăsat acolo. Lumea a zis „ooh“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de tradus ca să termin cartea. Am înțeles că în suspiciunile lui de infidelitate politico-conjugală momentul de care se teme cel mai mult este căderea tensiunii ce va urma sfârșitului romanului, când, înainte de a începe un altul, soția lui își va urî din nou situația. El știe că toți complotiștii așteaptă un semn de la sultană ca să tragă primul foc, dar ea a dat ordin să nu fie deranjată în timp ce citește, nici dacă palatul ar fi pe punctul de a sări în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exprim, nici măcar vorbind, ceea ce am suferit, cum ar putea cineva să o facă scriind? Nu primi nici un răspuns, căci francezul se simțea neputincios să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul său ar fi emanat o duhoare pestilențială. Nu i se părea nici măcar posibil să Încerce să urmărească firul gîndirii lui, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]