1,632 matches
-
fi. Ai trecut de prima treaptă, dar mai există a doua și a treia. Un număr aproape infinit de trepte pe care trebuie să ai răbdarea să le parcurgi, ca să ajungi În vârful piramidei, unde te așteaptă neantul. Dispariția totală. Urcușul acesta e ca un examen. Dacă l-ai picat, iei totul de la Început. Uneori, drept pedeapsă, ești trimis să Încerci pe propria-ți piele alte existențe. Urci sau cobori pe scara evoluției de la a la z și invers. - E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se întoarcă acasă, să stea de vorbă cu Mike, să-ncerce să limpezească lucrurile. Femeia s-a întrebat de ce se simțea așa de greoaie, ca și când membrele i-ar fi fost pline cu apă. Drew a venit lângă ea. E un urcuș cam de cinci kilometri, a zis el. Terenul e destul de accidentat. Până la cabana lui Pearl. Tu l-ai văzut ? Eu ? Sigur. Tipul scoate lemnele din râu. Păzește cărările de navigatori. Chiar ieri m-a avertizat în legătură cu incendiile. E înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acei înaintași ai noștri, care deveniseră puncte de referință, în care își găseau delectarea chiar și elitele lumii culturale. Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală creșterii lor intelectuale, cu sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
atâta drum până aici. Evenimentele au părut să-i dea dreptate destul de repede. Am aflat într-adevăr că sultanul se hotărâse în cele din urmă să plece. I-am văzut batalionul ieșind din hipodrom, străbătând Piața Rumaila, trecând apoi prin Urcușul Boilor și strada Saliba, unde mă dusesem în ziua aceea ca să văd spectacolul. Când sultanul înaintă sub ovații, la câțiva pași de mine, am remarcat că, în vârful parasolului care-l ferea de soare, pasărea din aur ajurat, însemnul mamelucilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dragostea față de cea care l‐a purtat în pântece, l‐a legănat, i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori prevăzute. De aici și secretul lacrimilor, nu întotdeauna mărturisite de mamele noastre care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
au redactat memorii, dar au încrustat pe chipul lor întreaga existență a celor cărora le‐ au dat viață. Obrajii mamei sunt acum un hrisov nobiliar în care e‐ ncrustată, în alfabet unic, viața mea și a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii - neschimbate mărgăritare - mă‐ nvăluie-n lumina lor plină de iubire și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost cineva de acord s-o distrugă, în același fel în care ai umple o fântână seacă...? Precum Vultur-în-Zbor, care alesese deja urcușul în locul stagnării, și precum Dolores, care alesese noaptea trecută să-și mărturisească dragostea în loc s-o mai țină sub tăcere; tot astfel se hotărî Virgil Jones să treacă la acțiune în locul inactivității prelungite. Pentru că așa trebuia să fie, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dota: „Și chiar să fim noi rasa cea mai puțin inteligentă din Endimiunse?“ - o filozofie a disperării, deoarece cel care e unic e concomitent și cel mai mare, și cel mai mic. Gorful nostru, cel care urmărea acum cu interes urcușul lui Vultur-în-Zbor și al lui Virgil Jones, se mândrea în mod deosebit cu Ordonarea pe care o dăduse ultimei și celei mai faimoase dintre întrebări. O modificase în așa fel încât să obțină o cu totul altă întrebare și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Obiect gorful nostru a intrat în legătură cu Grimus. Și cu insula Calf. Vrând s-o analizeze fără să fie el însuși implicat, și-a Ordonat propriul corp respingător în așa fel încât să fie invizibil. Și a privit. în timp ce urmărea urcușul poticnit al domnului Jones și al lui Vultur-în-Zbor, simțea o emoție crescândă. Aura îi tremura pur și simplu de plăcere. Iată de ce: încă de când sosise pe insula Calf, sesizase o verigă lipsă, absența unui ingredient vital, care să stabilizeze structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de bun, și eu credeam că mă iubea. Iubirea crește și-și înghite propria iubire, o digerează și o scuipă. Mistuit de sucurile gastrice ale iubirii ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare până în hăul cel negru, casa gaură neagră, urcușul tău și prăbușirea parțială. Amărăciunea de la apusul mândriei tale, îmi pare rău. Obișnuia să-mi ciufulească părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat, momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvântul „penis“ era la ablativ și nu la acuzativ. La care puștiul cel scârbos, dând dovadă de ceva curaj, s-a ridicat în picioare și-a spus: „Știți, domnule, eu am avut în vedere ablativul de scop“. Și-au reluat urcușul. Excitarea stârnită de scopul pe care-l aveau ei în vedere, oricare s-ar dovedi acela, îi invadase și-i stăpânea acum pe amândoi. Dacă Muntele urma să câștige, își spuse Vultur-în-Zbor, cel puțin va trebui să lupte pentru victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Virgil Jones frasinului Yggdrasil, copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel de monștri îl rodeau la rădăcină. Alt șoc. Vultur-în-Zbor avea o amintire clară a pantelor superioare de pe muntele Calf. Fuseseră abrupte, mai solicitante chiar decât urcușul din K până la promontoriul stâncos și bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără echipamentul adecvat. Prin urmare, a rămas uimit când a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul muntelui, un șir întreg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strădui să zâmbească. Iar vuietul îl înconjură în continuare, devenit acum tare și pătrunzător, dar minunile care-i înconjurau le atrăgeau mult mai mult atenția. în cele din urmă ajunseră aproape de vârf. Prepelicarul păstrase o tăcere ostilă pe tot timpul urcușului, dar acum o rupse, întorcându-se ca să-și înfrunte fratele de pe poziția superioară în care se afla. — Lasă-ne în pace! strigă ea. De ce ai venit aici? Apoi, la fel de brusc, îi întoarse spatele încă o dată și resemnarea puse stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întorcându-se ca să-și înfrunte fratele de pe poziția superioară în care se afla. — Lasă-ne în pace! strigă ea. De ce ai venit aici? Apoi, la fel de brusc, îi întoarse spatele încă o dată și resemnarea puse stăpânire pe pașii ei atunci când reluă urcușul. Pentru un om aflat la sfârșitul căutării, Vultur-în-Zbor nu se simțea câtuși de puțin eroic. în piatra de deasupra ușii de la Casa Grimus erau gravate cuvintele: TOT CE ESTE îNTREG ESTE ȘI MORT. Păsările se îngrămădiră pe ramurile giganticului frasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
PREZENTE 1.Vultur-în-zbor 2. Prepelicarul 3. Domnul Sispy 4. Phoenix 5. La Femme-Crampon 6. Călătorii 7. Poarta 8. Domnul Jones 9. La poalele muntelui Calf 10. Păsări 11. Cocoașa 12. Cutremurul 13. Dimensiuni 14. Inamici 15. Cufărul 16. Trosc 17. Urcuș 18. Magister Anagrammari 19. Febra 20. Iona 21. Dansatorul Putinței 22. Khallit și Mallit 23. Marea 24. Tunelul 25. Apărătorul lui Axona 26. Dincolo de ordine 27. Spaima 28. După aceea 29. Deggle 30. Valhalla Partea a doua - TIMPURI TRECUTE 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zis, sperând că nu-și va aminti că am spus că îl vizitam la ore târzii în noapte. În timp ce liftul urca încet și cu mult zgomot, m-am uitat în jos și l-am văzut stând în hol urmărindu-mi urcușul. Expresia feței sale era într-adevăr foarte ciudată. Apartamentul lui Charles de Groot nu era deloc spațios; atât pentru spațiu, cât și pentru locație, ar fi trebuit să-și dubleze numărul persoanelor pe care le șantaja. În mod sigur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Însoțit de-a lungul Întregii traversade pe Vía Augusta Înspre partea de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta cerul Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
blasfemii. În mod evident, i-ar prinde bine câteva ore cu Băiatul foarte rău, m-am gândit. După ce am parcurs cele șase străzi lungi spre est, am apăsat pe soneria clădirii lui Alex de pe Avenue C și am Început chinuitorul urcuș. Ea pretindea că până la studioul ei aveai de urcat șase etaje, dar ținând cont de faptul că parterul era ocupat de o spălătorie chinezească, iar numerotarea Începea de-abia după primul etaj, se afla de fapt la o Înălțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
au fost cărările umblate. Am înfruntat troiene și munți cu zăpadă, am înfruntat vânturi și ploi cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și șefii de unități menționați, au primit câte 10 ani de temniță grea, dar pe Costinel Popovici nu l-au descurajat, nu l-au clătinat. El crede! Viața legionarului este o pătimire continuă (vezi patimile Mântuitorului Iisus Hristos) și un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han, pentru a scăpa de ochii iscoditori ai lui Dumitru... Cei doi, așezați pe capra căruței, priveau înainte, fără să schimbe o vorbă. Calul călca la pas, fără grabă. Când au scăpat de urcușul dealului, Dumitru a îndemnat surul: ― Hai, băiete, că în nădejdea mutului ista de lângă mine adormim pe drum. Ce ai, măi vere, de o ții ca la înmormântare? ― Păi, ce să spun dacă n-am ce? ― Ce mai știi de nevastă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care, Însă, Mihaloglu nu se grăbea s-o arunce În luptă. Înaintarea oștenilor Semilunei continua pe Întregul front. La semnalul comandantului, Apărătorii aflați În contact direct cu ienicerii executară o retragere În două semicercuri simetrice. Ienicerii atingeau valea și Începeau urcușul spre pozițiile inamice. În acel moment, Mihaloglu observă, prin lunetă, că o căruță cu polog, din care nu se vedeau decât capete de blănuri pe margini, care ar fi putut acoperi ceva, sau pe cineva, iese din spatele liniilor Apărătorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Wyndham ar fi anulat evenimentul. Situația din Punjab s-a înrăutățit. Chiar și așa, i-a fost imposibil să anuleze evenimentul. A fost aranjat cu luni înainte. Trebuie să-l lase să se consume, să treacă și prin asta, chiar dacă urcușul pe spatele elefantului îl face să se dezechilibreze, să se balanseze ca o sticlă goală pe un planșeu. Este reprezentantul coroanei și nu trebuie să lase impresia că se teme. Așa este. Gata cu discuțiile. Se întreabă ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]