1,226 matches
-
este numit secretar al lui Dodun Despérieres, director general al închisorilor din Moldova. Acum îl cunoaște pe celebrul călău Gavril Buzatul. Din cauza acestuia, după două luni demisionează și se întoarce în orașul natal, unde își continuă, împreună cu Ion Turcu, expedițiile vânătorești. 1857-1859. Deși foarte tânăr, Gane este numit membru al tribunalului din Suceava. Scriitorul își amintește că în acea perioadă "numirea mea chiar a stârnit oarecare scandal în Fălticeni, și mai-mai că erau câțiva nemulțumiți să-mi arunce mere în tribunal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Mutat la Iași, Gane devine membru al Curții de întărituri. 1863. Este numit prefect al județului Suceava, iar după puțin timp transferat în aceeași calitate la Dorohoi. 1863-1865. Deși prefect la Dorohoi, scriitorul după cum singur mărturisește "se perfecționează în arta vânătorească". Nenumărate întâmplări vânătorești (dintre care unele comice!) din această perioadă vor fi evocate în volumul Păcate mărturisite, Iași, 1904. Cel mai important eveniment petrecut în timpul cât Gane era prefect de Dorohoi a fost vizita domnitorului Cuza, fapt prezentat pe larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Gane devine membru al Curții de întărituri. 1863. Este numit prefect al județului Suceava, iar după puțin timp transferat în aceeași calitate la Dorohoi. 1863-1865. Deși prefect la Dorohoi, scriitorul după cum singur mărturisește "se perfecționează în arta vânătorească". Nenumărate întâmplări vânătorești (dintre care unele comice!) din această perioadă vor fi evocate în volumul Păcate mărturisite, Iași, 1904. Cel mai important eveniment petrecut în timpul cât Gane era prefect de Dorohoi a fost vizita domnitorului Cuza, fapt prezentat pe larg în volumul Zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am ars și multe chilograme de plumb am presurat pe șesurile Moldovei și ale Șomuzulul, pănă când am început să mă deprind a nu da tot pe de lături. Un bătrân vânător, Ion Turcu, mă întovărășea adeseaori în campaniile mele vânătorești. Când greșeam eu o prepelița, da el imediat după mine și o nimerea, scuzându-se că a scăpat focul. Nu-i nimic, Turcule, îi răspundeam eu, tot așa să scăpi focul. Apoi el îmi dădea povețe cum să încarc pușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
25 de ani. Dar căștigasem oarecare notorietate de bun judecător și lumea nu mai privea cu mierare numirile mele în posturi administrative socotite mai ușoare. La Dorohoi, unde am stat aproape 2 ani, m-am perfecționat, pot zice, în arta vânătorească. În acest județ puțin populat, cu câmpii întinse, cu fânațe vestite, cu iazuri mari, cu păduri neumblate, foiau mulțime de animale și păsări sălbatice nespăriate de nimeni. Acolo am făcut cunoștință cu un ceasornicar neamț din Botoșani, numit Schmid, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întreabă Vadana. Nimic! Ia mi-a dat pușca o palmă și mi-am, pierdut echilibrul. Da, bine, prea o încarci din belșug. Apoi, dacă vrai ca pușca să te hrănească, trebuie s-o hrănești Acesta era unul din sănătoasele principii vânătorești ale lui Costică Șuțu. Mai bine să-ntreacă decât să nu ajungă, gândea el la facerea cartușilor și astfel aluneca totdeauna mia mult praf și plumb decât trebuia. Apoi sara, când ne adunam la conac și ne așezam îndemânatic în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu strângere de inimă, dar de nărav tot nu ne lăsăm, căci la cap, deși înălbiți, n-am prins minte, iar picioarele încă tot ne mai slujesc. Să mă ierte cetitorii, dacă m-am întins poate prea mult asupra incidentelor vânătorești din viața mea. Asta-i singura patimă ce mi-a mai rămas și nu m-am putut opri de a-i face cinstea cuvenită, cât mai țin condeiul în mână și pușca în spate. Sunt unii care susțin că vânatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu merindele, apoi... halal să ne fie!... Era drept dragul să ne fi văzut cineva la lucru. Poftă de mâncare și poftă de vorbă cât lumea. Parcă făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât să deșartau sacii și butelcile, cu atât poveștile vânătorești deveneau mai gogonate. Ca să dau o idee despre ce este în stare să istorisească un vânător sătul cu o ploscă de Cotnar trasă la măsea, e destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu, care se jura pe oțelele puștei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de necrezut, dacă nu mi s-ar fi întâmplat chiar mie. Să vedem ciudățenia, adause Codreanu, făcând un semn din ochi tovarășilor săi. Eu cetisem nu demult cartea lui Odobescu Pseudo-Cynegeticos și fără mustrare de cuget îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce; cânii scoteau o limbă de-un cot, noi eram bleașcă de sudoare și văzusem măcar un pui de prepeliță. Se întâmplă și de aceste în viața vânătorească. O! să nu creadă buhnacii de duminică că n-au decât să iasă în câmp pentru ca iepurii să le treacă printre picioare și prepelițele să le clocească pe pălării. Nimic nu-i fără trudă în lume. De astădată însă truda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne veni chef de vorbă. Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel de anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege, nu ne lăsam mai prejos, îi țineam isonul cu alte anecdote și mai și. În răstimpul acesta trăgeam mereu cu coada ochiului la ușa pe unde ieșise baba, că doar vom zări ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintre toate sporturile cu care se îndeletnicește tineretul nostru, fără îndoială vânatul este cel mai frumos, mai bărbătesc, mai poetic și care ne înfrățește mai mult cu natura. De aceea simt o deosebită plăcere de a istorisi diferitele mele întâmplări vânătorești, care îmi revin acum din depărtarea timpurilor ca niște dulci adieri de primăvară. Așa îmi aduc aminte că, în dimineața unei zile calde și senine din luna august, eram dimpreună cu prepelicarul meu Milord pe o bogată miriște de grâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
40 Bocanci, cu vârful lat. 41 Cizmar. 42 Impozit; cotă parte. 43 Ochesc. 44 Așchii de lemn. 45 Defect. 46 Bucăți. 47 Negustor. 48 Mustăți. 49 Glumeț, poznaș. 50 Priceput. 51 Fânețe. 52 Pipă. 53 Deal mic, colină. 54 Pândă vânătorească. 55 Cărare pe care trec animalele. 56 Răsfiră. 57 Să vorbească urât. 58 Original. 59 Haină groasă. 60 Covor înflorat. 61 Alice. 62 Vorbea mult. 63 Dibăcie. 64 Colonel (rusă). 65 Papură. 66 Păsări. 67 Animale cu blană. 68 Crud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în colaborare cu Vasile Homei), I-II, București, 1971; De la urs la pănțăruș, București, 1972; Îmi aduc aminte, Cluj, 1972; Vânători - oameni și câini, pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Poienița ielelor, București, 1974; O palmă de rău și niște istorii vânătorești, București, 1978; Un ochi râde, altul plânge, București, 1981; Priviri în atelierul naturii, București, 1982; Văpaia, București, 1984; Povestiri vânătorești, București, 1986; Inima pădurii, București, 1986. Repere bibliografice: Eugeniu Sperantia, „Vânătorul și natura”, ST, 1969, 11; Barbu Solacolu, „Îmi aduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
Vânători - oameni și câini, pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Poienița ielelor, București, 1974; O palmă de rău și niște istorii vânătorești, București, 1978; Un ochi râde, altul plânge, București, 1981; Priviri în atelierul naturii, București, 1982; Văpaia, București, 1984; Povestiri vânătorești, București, 1986; Inima pădurii, București, 1986. Repere bibliografice: Eugeniu Sperantia, „Vânătorul și natura”, ST, 1969, 11; Barbu Solacolu, „Îmi aduc aminte”, VR, 1972, 12; Cioculescu, Itinerar, ÎI, 342-344, III, 218-222, IV, 280-284; Doina Uricariu, Actualitate și izvoare, LCF, 1976, 27
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
revelion ș.a.). A tipărit și cărți de publicistică pe teme preponderent literare: Evocări (1964), Tăria slovei măiestrite (1971), Modelări artistice (1986). SCRIERI: Codrii, I-II, Chișinău, 1954-1957; Întâlnire cu eroul, Chișinău, 1962; Evocări, Chișinău, 1964; Podurile, Chișinău, 1966; O pătăranie vânătorească, Chișinău, 1970; Tăria slovei măiestrite, Chișinău, 1971; Cucoara, Chișinău, 1975; Scrieri, I-III, Chișinău, 1977-1978; Voci pe oglinda apei, Chișinău, 1981; Podgorenii, Chișinău, 1982; Modelări artistice, Chișinău, 1986. Repere bibliografice: Vasile Coroban, „Cucoara” - universul satului contemporan, LA, 1978, 15 iunie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286234_a_287563]
-
romanelor Rătăcire și Sybaris; Agârbiceanu, autorul unor interesante volume de nuvele despre Transilvania: În clasa cultă, De la țară, În întuneric etc.; Sandu Aldea; Elena Bacaloglu (În luptă); Radu Baltag; Popovici-Bănățeanu, pictor al meșteșugarilor din Transilvania; Ion Bârseanul și povestirile sale vânătorești; jean bart, observator perspicace în notele din Jurnal de bord; I.A. Bassarabescu, născut în 1870, atent cu ironie la moravurile provinciale și burgheze (Nuvele, Norocul); Boteni, născut în 1881; Bujor, autorul frumoasei nuvele Mi-a cântat cucu-n față
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Întreceri vânătorești l Timișoara - gazda finalei Campionatului Național Sâmbătă, 30 august, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Timiș va marca o premieră, dat fiind faptul că în organizarea sa va avea loc prima ediție a Cupei „Diana“ la Tir Vânătoresc. Găzduită
Agenda2003-35-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281397_a_282726]
-
Întreceri vânătorești l Timișoara - gazda finalei Campionatului Național Sâmbătă, 30 august, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Timiș va marca o premieră, dat fiind faptul că în organizarea sa va avea loc prima ediție a Cupei „Diana“ la Tir Vânătoresc. Găzduită de poligonul de la Pădurea Verde, competiția va reuni, afirmă dl Cornel Lera, președintele A.J.V.P.S. Timiș, pe cei mai buni trăgători din țară. Concursul de sâmbătă va debuta începând cu ora 9, fiind structurat pe două categorii: vânători și
Agenda2003-35-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281397_a_282726]
-
cu ora 9, fiind structurat pe două categorii: vânători și sportivi. Acesta nu va fi însă decât un preambul, deoarece, în urma deciziei Comitetului Național de Tir, Timișoara a fost aleasă drept gazdă a etapei finale a Campionatului Național de Tir Vânătoresc, fiind programată după exact o săptămână, pentru data de 6 septembrie. În prezența președintelui executiv al Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, 31 de participanți, câștigători ai etapelor zonale, vor lua parte la întreceri, printre ei numărându-se și
Agenda2003-35-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281397_a_282726]
-
urmând a se desfășura faza zonală Vest a Concursului Național de tir sportiv-vânătoresc. Vor lua parte primii șase clasați la fazele județene din Arad, Bihor, Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Mehedinți și, firește, Timiș. În cadrul competiției se vor disputa trei manșe (parcurs vânătoresc la care se adaugă proba de țintă fixă), prima dintre acestea, precedată de un antrenament, având loc sâmbătă, ziua de duminică fiind rezervată pentru ultimele două. Ocupanții podiumului de premiere vor fi recompensați cu medalii, cupe, dar și cu premii
Agenda2004-35-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282817_a_284146]
-
făină, amestecând mereu, se adaugă sare și piper alb măcinat după gust. Se pune puiul pe o tavă, lângă el se pun cartofii și se ornează cu pătrunjel verde. Sosul de friptură și salata verde se servesc separat. C. C. Cotlet vânătoresc Ingrediente pentru 4 persoane: 80 g slănină tăiată fâșii, 700 g cotlet de porc, două linguri de unt, Maggi, piper, 200 g ciuperci champignon tăiate felii, 100 g bureți-păstrăv curățați, o jumătate de ceașcă de ceapă verde tăiată bucăți, un
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
sus.O excelentă culegere de interviuri contemporane poartă titlul calin-provocator Armele seducției, fiind semnată de Dora Pavel. Înzestrată romancieră, autoarea își explică "seducția" prin factura întrebărilor la care recurge, întrebări ce ar constitui un soi de capcane într-o întreprindere "vînătorească", astfel încît "prada" potențială, "ca sub hipnoză", "își dezvelește singură pieptul, riscînd de foarte multe ori chiar lovitura nesigură, neizbăvitoare". Prezumție ea însăși seducătoare! Urmînd o confirmare a trofeului epic dobîndit: "Cititorul poate fi sigur că Armele seducției este o
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
pentru acest sezon de vânătoare nu mai puțin de 6 751 de exemplare“. Dacă la iepuri perioada în care vânarea este permisă abia începe, ea s-a încheiat de-acum (în 15 octombrie) la o altă specie de mare interes vânătoresc - căpriorii. „Am avut și aici rezultate bune, remarca domnul Lera, planul de recoltare (171 de exemplare) fiind îndeplinit în proporție de 100 la sută. Este vorba de masculi, deoarece la femele, ca de altfel și la tineret, în zilele următoare
Agenda2004-43-04-general5 () [Corola-journal/Journalistic/282995_a_284324]
-
și, într-o formă mult mai clară în capodopera lui Cervantes, Don Quijote. În capitolul XXX, precizează eseistul, Don Quijote îl trimite pe Sancho Panza să salute un grup de vînători. Scutierul zărește în respectivul grup o doamnă care pare stăpîna alaiului vînătoresc. În momentul în care îi transmite salutul stăpînului său, doamna îi dă un răspuns de neimaginat pentru o carte scrisă în primul deceniu al secolului al XVII-lea: Ia spune-mi, dragă scutierule, stăpînul acesta al tău nu e unul
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]