2,974 matches
-
în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin „vălul” Sfintelor Taine, locul unde Sfântul Duh face cunoscută prezența și Trupul cel slăvit al Mântuitorului” - potrivit afirmațiilor teologului Olivier Clement. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este cea aleasă fiind plină de Treime, spune Sfântul Vasile
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT ŞI BISERICĂ ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, ÎN CONTEXTUL ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 26 din [Corola-blog/BlogPost/344972_a_346301]
-
dispar, La fel ca zilele mele, Tăiate din calendar. Te tot burici sus în viață, Totu-i, să știi . . .mascaradă! Vino afară și-nvață, Cad primii fulgi de zăpadă! Cad primii fulgi de zăpadă, Albul se-așterne în jur, Imaculat văl pe stradă, Schimbă al vieții contur. Cad primii fulgi de zăpadă, Scriu, să ascund azi pe foi, Cei care vin, să nu vadă, Zgura, rugina din noi. . . Cad primii fulgi de zăpadă, Iarnă, te rog să fii blândă, Nu am
CAD PRIMII FULGI DE ZĂPADĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345854_a_347183]
-
de odinioară, ca românii să înțeleagă că ei sunt daci și să îndrăznească să declare că numele pământului lor este Dacia? Poate fi schimbat numele unei țări? În cazul Daciei, câștigul este incomensurabil, de vreme ce noi ne întoarcem la origini, ridicăm vălul uitării de pe un popor civilizator în Europa și ne dăm seama că abia în felul acesta suntem noi înșine, popor demn de a fi admirat, și nu o copie. După aceea, nu ne-ar mai rămâne decât, printr-o viziune
(REVISTA) DACIA ETERNĂ de IOAN PĂUNESCU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347882_a_349211]
-
le trece în poezie, metaforic zis, doar atingându-le cu o aripă. Execută o „breșă”, spre lumina nefirească, nu în ele, ci cu ele, cu lumina lor, în lumea manifestată. De pildă, constituția teandrică a bisericii se alege sub un văl al manifestării: „Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ împărăției Tale./ Desculță și săracă/ e poate singura ta pildă/ despre/ a doua înflorire.// Cum trupul Tău/ ne va cuprinde pe toți/ în aceeași biserică?// Doar privirea de copil dă/ păpădiei
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
Ajung la capăt și privesc cu ochii plini de rouă Grădina fermecată, ce-aș dărui-o vouă... Secunda de pe urmă s-a prefăcut în sunet! Ceru-ntunecat strigă cu-al său tunet Și-alungă vis adânc, care mă-nvelise In văluri sclipitoare și doruri nestinse... Aud șoapta Secundei, ce vrea să mă trezească. Simt razele de soare cum vor să mă-ncălzească. Abia acum pricep, că totu-a fost doar...Vis. Cu ochii plini de lacrimi mă-ntorc din...Paradis! D.
ŞOAPTA SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346277_a_347606]
-
în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin „vălul” Sfintelor Taine, locul unde Sfântul Duh face cunoscută prezența și Trupul cel slăvit al Mântuitorului” - potrivit afirmațiilor teologului Olivier Clement. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este cea aleasă fiind plină de Treime, spune Sfântul Vasile
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT – BISERICĂ, ÎN ROMÂNIA, ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, CONTEMPORAN, PRECUM ŞI ÎN CONTEXTUL REVIZUIRII CONSTITUŢIEI... de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/346230_a_347559]
-
tradiție și, în ultimă instanță, istorie, pentru edificiul conștiinței poporului român. De altfel, singur mărturisește că aceasta a fost și este motivația principală a scrisului său, deoarece: Adeseori uitarea se așterne prea repede peste oameni sau peste locuri, punându-și vălul negru peste fapte meritorii și peste persoane care au însemnat ceva la vremea lor. Foarte puțini își mai aduc aminte de semeni și alții, tot mai rari, găsesc un mod de a-i cinsti și a-i readuce în atenția
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
păduri sfidând întunericul - stele prin arbori Ospăț de vrăbii-n vița de streșini prinsă- motan la pândă Bătrânul nuc și-a slobozit fructele - atât de singur! Râul din vale gerul i-a-mpietrit apa - luna captivă Bordeie de lut sub văl de promoroacă - vilele la fel Noapte de iarnă - în urma unei sănii stele sfărâmate Referință Bibliografică: Autori români de haiku,MARGARETA -ILDIKO (Mariko) JUVERDEANU / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
brunetă, de culoarea grâului prăjit. Mama pare neatentă la copilul pe care-l ține în brațe. Ochii ei întredeschiși, profund meditativi, îi privesc fix pe cei care o privesc. În fiecare dimineață, la ora 6, se dă la o parte vălul care acoperă peste noapte icoana. E o ceremonie impresionantă. Sanctuarul e deja ticsit cu pelerini dornici să întâlnească privirea Sfintei Fecioare. E prezentă toată obștea monahală. Când în sunetele trompetelor apare chipul ei, poți vedea în sanctuar, nu un vizionar
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
vedea în sanctuar, nu un vizionar în extaz, ci toată mulțimea de pelerini căzută în extaz. Seara, aceeași ceremonie; dar acum se aseamănă cu o ceremonie de înmormântare: când în sunetele trompetelor care aduc ultimul salut, fața Mariei dispare sub vălul cu care este acoperită, peste mulțimea de pelerini de care e ticsit sanctuarul, se lasă o atmosferă deprimantă, de tristețe; ai aceeași senzație pe care o ai atunci când se închid pleoapele unui ochi. Icoana Maicii Domnului de la Czcestochowa are o
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
opace sau dimpotrivă, limpezi, ale cuprinsului meu. Uneori îmi simt ideile învolburate ce mi se strecoară în propria intimidate, alteori tăcerea este strivită în cuvinte și mi-e teamă că las adevărate lacune prin idei. De cele mai multe ori îmi las vălul să cadă și pod așterne chiar și un pod de vise, dar alteori mă mint cu ușurință, deși sunt conștient de asta.M-aș putea asemui, spre exemplu, cu un zid de suflet peste care alunec cu propriile-mi sentimente
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
în: Ediția nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului cândva în anii frumoși ca o copilărie a divinității o pasăre măiastră sorbea noapte de noapte ca dintr-o mină de dor clipocindă lumina în care luna-și limpezea vălul îndrăgostite de ochii lumii nestematele adâncului urcau în scrânciob de ciutură să-i răcorească cerului fruntea plină de gânduri s-a făcut pământ rochia de mireasă a lunii acum doar lacrimile mai pot împărți gândului cerul în două ca o
NU DE DOR SEACĂ FÂNTÂNI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345386_a_346715]
-
amplasament înainte de construcția castelului, de el fiind legate câteva legende populare care vorbesc de capacitățile lui miraculoase. Turiștii zilelor noastre continuă superstiția, aruncând monezi în acest izvor. Din izvor, apa coboară în trepte spre Grădina Ghetsimani, de unde continuă spre grădina Vălul Albastru. Cu ziduri și coloane acoperite de iederă, Templul apei, sau Nimfeum, e una din cele mai frumoase construcții de pe actualul domeniu de la Balcik. Nici de aici nu lipsește simbolismul biblic, pe lângă numele care trimite la nimfele antice, locul e
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CRĂIASA ZĂPEZII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]
-
Imagini > DIMINEȚI ANCESTRALE Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În clipa ne-ncepută Din timpul adormit, Răzbat ecouri ample, Ce-mi spun că totu-i mit. Când pleoapa îți tresaltă Al vieții văl ridici, Iubirea mă inundă, Din ochii-ți calzi și mici. Din gingășia zilei Când zorile irump, Pe buze-ncet îmi picuri, Sărutul tău prea scump. Îți văd în ochi lumina Din scânteieri stelare, Cum se revarsă-n toți, Prin gene
DIMINEȚI ANCESTRALE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377019_a_378348]
-
vrăjită, ce-n soare a văzut un june. Și privindu-l, a fost răpită. El, cu raze înșelătoare învăluia juna sfioasă. Pe trupul zvelt punea candoare, să pară cât mai grațioasă. Iar sentimentele iubirii, cu vraja lor înrobitoare, poartă în vălul fericirii pe pământeană și pe Soare. Altă legendă povestește despre vremea înșelătoare că, tot cu vrajă păcălește, ascunsă în raze de soare. Și Dochia a fost vrăjită în primăvară timpurie, de vreme caldă, însorită. Ce-a transformat-o în statuie
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
a rămas universul la toată această frământare, la acest supliciu strecurat, discret... într-o ființă atât de plăpândă, de fragilă și supusă degradării. Care metafizică poate răspunde atâtor întrebări, blesteme și rugi ce zguduie, adesea, temeliile nopții? Cine este dincolo de vălul acesta insinuant, ademenitor și imprevizibil, totodată... Așa, ca totul să fie mai palpitant! Nu? ”Dumnezeu, ar spune unii...”, cu frică și de umbra lor, agățându-se cu disperare și neputință, de-o mare și imprevizibilă ”necunoscută”. Un cer pustiu ar
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
ce mă-nalță spre cer, Nu e vis? Este viață. Fluturii dansează un vals, Un dans al cunoașterii. ÎNĂLȚARE ȘI IUBIRE Tăcere, tăcerea se lasă-n șoapte, Atinge-mă și iubește-mă Bate, bateaia ... glasului din noapte, Victorios am ridicat vălul ce ne desparte, Cade ploaia cu picuri de iubire, Doamne, încotro să mă duc de la Tine? Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine, Mâinile Tale iradiază; căldură și viață. Dacă-s trist numai Tu, îmi redai
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
peste vegetații luxuriante brăzdate de fluvii și râuri ale căror maluri erau mărginite de palmieri și ferigi uriașe. Ajunseră într-o frumoasă grădină cu fântâni arteziene. La mijloc, străjuită de arbori ornamentali, o alee pornea spre Poarta Principală, asemănătoare unui văl, care odată deschisă reda din curtea interioară o lacrimă pe obrazul timpului, un templu magnific așezat pe o terasă de marmură albă, o bijuterie ce strălucea în lumina soarelui înconjurată de construcții impunătoare. Templul n-avea acoperiș pentru ca razele Soarelui-Ra
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > NINSOARE DIN CULPĂ Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ninsoarea a fost oprită la intrarea-n oraș pentru că nu avea acte în regulă. când i-au dat vălul alb la o parte au văzut moartea semințelor de grâu și-acest lucru i-a speriat prea mult pe vameși pe ei care sunt pregătiți mereu pentru măsuri urgente ninsoarea a fost percheziționată (ea nu se ascundea decât pe sine
NINSOARE DIN CULPĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376582_a_377911]
-
dus scurs din tine plâns în mine într-un hohot peste timp fluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimp hai în murmurul frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim
FLUTURI-FLORI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375904_a_377233]
-
de frunze, pe-un gând călător. Mi-e sete de tine și nu mă mai satur Să-ți sorb adierea din cupa de foc, În poala iubirii, poverile-mi scutur, Adun universul întreg la un loc. `Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii, Puzderii de visuri m-alintă duios, Dar tremur, tăcută, în fața terorii De-a pierde-n abis al tău chip luminos. Răsună-a ta voce - o muzică lină, Ce-mi vindecă magic din rănile vechi, Își leagănă crinii a lor
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
dus scurs din tine plâns în mine într-un hohot peste timp fluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimp hai în murmurul frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
fără cârmă s-alergăm cu gândul dusscurs din tine plâns în mine într-un hohot peste timpfluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimphai în murmurul frenetic scris în visele dintâisă cioplim în zborul minții ridurile din călcâis-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fiorsă ne ridicăm din negru cu lumini care nu dorvino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un verssă ne potolim în jocul unui mit de-o mână șterssă pășim în universuri ca făclia
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]