1,093 matches
-
o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o hartă a zonei, dar Nieve îi spuse că nu, era doar obosită și voia să se odihnească. Așa că se întinsese pe patul extrem de confortabil și, spre mirarea ei, adormi. După-amiaza șezu în grădina din spate, cu picioarele întinse în văpaia soarelui și privi la oile de pe pajiște și la câmpurile de dincolo de ele. Se întreba dacă Lorelei făcuse rost de oi pentru castelul Rathfinan. Se întreba ce făceau acum oamenii, dacă se duseseră oricum la castel, dacă Aidan le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să mă trezească. După ce le-am povestit părinților prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dat cea mai deplină fericire În viață: sărutul pe care eu ți l-am dat, iar apoi Îmbrățișarea aceea minunată. Am plătit scump fericirea, dar nu-mi pare rău. Prima dragoste lasă totdeauna În suflet o lumină sfântă, a cărei văpaie străbate anii prin vigoarea ei, prin forța primului simțământ de iubire. Ce mult am simțit clipa aceea! Ce mult o simt și acum, când știu că nu o voi mai avea niciodată! Oricât de mare va fi depărtarea dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clipa de aur a singurătății! În jurul meu, până departe, se Întindea doar pătura protectoare a apei, nici o voce de om, doar vântul și albastrul Înălțimilor. Cu câtă râvnă mi-am construit o biată colibă, cu câtă râvnă am aprins prima văpaie a focului... Aveam și-un munte pe insula mea. Mic, dar muntele meu. Îl urcam cu pietate, iubindu-l fără măsură ca pe orice alt lucru sau ființă din jur. Eram numai zdrențe, dar nimeni, nimeni din lumea oamenilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să le ocolim, plecăm mai departe Într-o goană amețitoare; mâinile noastre se strâng Într-o mie de tandrețuri, e o dureroasă căutare, un efort subteran de contopire. Corpurile se ating definitiv, trec unul În altul, se golesc vertiginos de văpaia dorinței; noi ne precipităm spre locuri tot mai puțin ascunse, ne așezăm pe iarbă, ne privim ținându-ne de mână; eu nu știu cine este, dar parcă știu dintotdeauna; ea mă cheamă pe nume, dar cum de știe numele meu? Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vii?” Iar el nu-i răspunde, privirea fetei coboară În pământ și Încearcă să oprească unduirea șarpelui subțire În colb, flăcăul doar Întinde cizma și-i zdrobește capul, cuprinde chipul fetei În palme și dă răsplată sufletului ei aprins de văpaie, Învăluirea ochilor albaștri. Nu spune nici o vorbă și cal și călăreț se pierd În noapte. Trece duminică după duminică și Onica degeaba așteaptă să apară la horă un lăturean cu părul galben și cu ochi albaștri, nimeni nu-l află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să capete nume nou, de pepene verde, galbeni și gingași cantalupi, numiții pepeni galbeni, mofturoși în zile de văpăi, în stare să explodeze ca bomba și să-și reverse mațele fragede, dacă nu-i culegi înainte de a se ridica soarele în cruce. Pe când Petrea Păun ieșea, cu lipițanii lui cuminți, din Goldana și din grijile humei, Nicanor Galan apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își îndreptă, în cele din urmă, lampa de benzină, către pisica turbată, lansând un jet de flăcări, pârlindu-i blana, în hohotele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele de cupru. Ea își coborî privirea asupra Profesorului, învăluindu-l ușor în văpaia neagră a ochilor ei minunați. Pivotă cu suplețe către Vânător, grăindu-i dezmierdător, ca într-un delir sforăitor de pisică alintată: După boarea pe care o adulmec, bărbatul acesta e un străin care vine dintr-un țărm de apă sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Violeți. Bărbatul gonflabil se arătă interesat de un anume lucru: Cum ați spus că-l cheamă pe Vânătorul ăla al dumneavoastră? Îl chema O'Piatră! răspunse scurt și melancolic Profesorul. Tăcerea care urmă a cantonat lungă vreme în jurul lor. Din văpaia verde a pădurii de pe Munții Violeți, ghidul-șofer apăru cu aceleași zigzaguri de prepelicar. Zise cu reproș: Profesore, în afară de urmele dumneavoastră, nu am aflat nici o urmă străină, deși am mers până hăt-departe. Față de admonestarea lui, bărbatul cel blond și gonflabil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit! Chicotește ridicându-se În capul oaselor, cu o mână sprijinită de țeasta chelioasă a senatorului, cu cealaltă pe piept, Într-un vag gest de pudoare, la care până la urmă renunță. Așază palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă bucur, toate desfătările pe care mi le pregăteau bărbații și femeile Înșirați pe terasa În care, Încet-Încet, se cufundau toți În Întuneric: părinții mei, tanti Clara, vecinii noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gustă cu poftă, fără să se sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sărbători religioase, smeriți și făcând nenumărate mătănii și cruci în fața icoanei Sfintei Fecioare, mărturiseau bucuroși că era pentru prima oară după mulți ani când se puteau bucurau de prezența lui Dumnezeu într-o biserică. Câteodată, seara, în fața unui foc la văpaia căruia frigeau slănină, voci melancolice se împleteau cu acordurile jalnice ale unei armonici. Smaranda întrebase pe unul din ei despre cuvintele care răscoleau, chiar dacă nu înțelegeai limba. Crezuse că aceștia plângeau după familiile sau țara lor, lucru de înțeles la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ale Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
preotul a chemat pe cei din spital la slujba de Înviere în sala de mese, acolo unde improvizase un mic altar, în aer nu plutește emoția și solemnitatea momentului ci avioanele de bombardament. Către București, negreala cerului este sfâșiată de văpaia incendiilor uriașe, iar văzduhul fierbe ca un cazan din iad tocmai în noaptea ce trebuie să aducă sărbătoarea luminii răsărită prin Hristos-Domnul din întunericul mormântului. Printre cântările religioase, se aud când și când bubuituri groase de tun. După celebrarea slujbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
măsurile care vor fi luate pentru remedierea situației. Principiul orientării publicului vizează atingerea sistemelor de referință care ar permite o judecată independentă. În acest sens sunt atacate prin Scânteia publicațiile cu orientări diferite și oamenii politici susținute de ele. Astfel, "Văpaia era organul bandelor de huligani și atacatori care avea misiunea de a răspândi zvonuri alarmiste, calomnii la adresa Națiunilor Unite"164. În același mod se discuta și despre adversarii politici. Iuliu Maniu și Brătianu "au organizat sabotajul, au lansat calomnii și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fără argumente raționale. În România anului 1944, propaganda comunistă folosea peiorative colorate ca "bestia legionară", "călăii hitleriști", "huligani", care erau folosite fără excepție de câte ori era vorba de realități dușmane. Aproape fiecare anunț își avea forța în peiorative. Iată un exemplu: "Văpaia, organul bandelor de huligani și atentatori, avea misiunea de a răspândi zvonuri alarmiste, calomnii la adresa Națiunilor Unite și investigații șovine, cu scopul de a provoca neliniște și tulburări în sânul poporului." (Scânteia, 1994, nr. 316) Altă tehnică prin care discursul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
visată, el sta neguratic, privindu-i abia. Soldații strigau în tăcerea lăsată: - Copiilor noștri o ducem, dar bea. Și dacă-i vom pierde prin locuri pustii, vom face acasă mai mândri copii... Așa, ridicat de pe șea, în văzduhuri, părea în văpaie un zeu torturat scăpând dintr-o turmă informă de duhuri în mână cu apa și coiful furat. Dar el se întoarse deodată, și-apoi comoara din coif le-o dădu înapoi. Atunci, călăreții strigară în cete, și stânci licărind repetară
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
astea eroul între pigmei Coman le face fiind bolnav de ce altceva decât de inimă, organul cel mai afectat de consumul revoluționar neîncetat, ars de flacăra luptei pentru binele țării, căci nu degeaba Ceaușescu Nicolae avea ca unică rimă permisă cuvântul văpaie. Abuzurile de putere, deciziile arbitrare, autoritarismul îi sunt iertate Tovarășului de către Partid, căci elicea merge. Legi, reguli, bunul- simț, adevărul științific, toate sunt date la o parte, căci „Știe Tovarășul ce face !”. Și pentru a se face și legătura cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
va scrie. Acesta este secretul? Sorin o sărută pe Sorina. 90. Despărțiți în silabe cuvintele: mie, piept, voie, paie, caiete, piețe, miere, miel, mierlă, cuie, amăruie, viespe, piepten, piersică, piesă, straie, miorlăie, pietre, cărăruie, cuier, poiene, nuiele, ieri, miercuri, vierme, văpaie, oaie, ploaie, cutie, mie, pălărie, prostie, carie, sanie, scrumieră, veselie, servietă. 91. Formați cuvinte și alcătuiți pentru fiecare câte o propoziție: → c c → con → → c ca → → ta → r i → a → duce du → d ve → da → tor do → p m → od
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]