3,016 matches
-
ca să fiu insultat. Oamenii mei erau la multe mile în spate și nu e vina noastră că goții... încruntându-se, Etius ridică mâna și îl întrerupse: — Ajunge! N-are nici un rost să ne păruim pentru ce s-a întâmplat la vad. Ce contează e că am cucerit podul și că am trecut râul. Cu siguranță, nu e meritul lor, preciză, încăpățânat, Theodoric. Cu un gest hotărât, Etius agită din nou mâna: — Nu contează. Suntem o singură armată. Să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mare atașament față de ea. în timpul marșurilor, nu-l irita deloc când se auzea chemat deodată dintr-un car ori de pe spinarea unui catâr de vocea aceea ce copil, iar dacă i se întâmpla să o vadă în dificultate în vadul unui torent sau pe vreo cărare greu de străbătut, trimitea pe cineva să o ajute; după apusul soarelui, se îngrijora dacă ea nu ajungea la timp la focul bivuacului, iar în timpul cinei îi dădea adesea bucățile cele mai bune; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul tău ești tu în dumbrava ta minunată, Lizuco... Și-atunci, zmeurișul tău împrăștie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă joc cu pletele timpului desfrunzesc universul adun flori din inimi construiesc castele din nisipul trăirii mă dăruiesc oceanului cu disperarea delfinului eșuat sunt înecatul acestei lumi Victor BURDE <biography> Născut la data de 07 martie 1942 în localitatea Perii - Vadului, comuna Ileanda jud. Sălaj. Domiciliază în municipiul Alba Iulia, jud. Alba. Volume publicate: „Se roagă pădurea”versuri 2010; „Sub zodia peștilor - versuri 2010; „Așternut pe frunza toamnei”-versuri 2010; „Legenda Panaghieifata care s-a îndrăgosit de soare” - legendă în versuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Am mai respirat o dată adînc și după ce m-am asigurat că nu mirosea nici a tutun, nici a bărbat prin casă, mi-am aprins o țigară. Am ridicat colțul feței de masă care atingea dușumeaua și am privit atent să vad dacă e ceva suspect pe acolo. Ce ciudat mi se părea! Iarna se Întuneca mai repede, dar nu era Încă totuși momentul să aprind lumina. Am fost chiar În stare să disting un capac negru de stilou ce se rostogolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văzut în logica suspiciunii, adesea copilărești, instalată după 11 septembrie. Azi stau și lucrez acasă, procesez ceea ce am citit despre putere. 24 septembrie Cam zăpăcită zi! Ieri nu am putut sta mereu acasă, am plecat după-masa pe la departament doar ca să vad ce mi-au mai scris Adi și Andrei. Am obosit după multe ore de muncă și cred că e curată iluzie că o să meargă mai mult de șapte ore pe zi bibliotecă și scris. Întorcându-mă seara acasă, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere, ea se ridica-ntr-un cot și-și ațintea urechea, ca s-asculte tropotul unui căluț de munte, care trecuse vadul de pe deal și abătea spre un cotlon tainic. Atunci ofta și se trăgea ca o mâță spre ușă. Și n-o simțea nimeni, așa umbla, cu pași de umbră, cu inima bătând de spaimă, și de fericire. Dar unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
butic. De câte buticuri luminate a giorno are nevoie o stradă - de treizeci, de patruzeci? Cândva exista aici o librărie ale cărei cărți erau așezate în ordine alfabetică și în funcție de tematică. Nu mai există. Locul nu avea ceea ce se cere: vad comercial. În locul librăriei e acum un butic bine luminat, condus de trei tipe bine bronzate, cu zâmbete înțepate. Cândva exista un magazin cu articole muzicale (flauturi, chitare, partituri). S-a transformat într-un hipermarket cu suveniruri. Deunăzi exista o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai duce. Cuvinte albicioase, tocite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu care transporta mărfuri din portul Balcicului până dincolo de stâncile de la Caliacra, Poarta celor 40 de fecioare, de unde le luau caicele de Smirna, Stambul sau Sulina. Nenorocul l-a urmărit, a vândut mahoanele și își înjghebase cafeneaua aceea de lângă primărie. Vad bun, veneau mai ales pictorii la el, Tonitza („Nița efendi“, îi spunea Kerim) chiar îl pictase de câteva ori. Într-o albă zi de vară se oprise însăși „Sultana“ (regina Maria) în dreptul cafenelei lui, dar tocmai atunci se întâmplase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Spui că vii din partea mea și el te rezolvă cu tot tacâmul.“ Florăria cu fetițe fusese, într-adevăr, prin fostul pasaj de pe locul actualului magazin „Muzica“. Nu mai exista când am venit eu în București. Richard își deschisese un alt vad și tot într-o florărie de pe-acolo. Mai avusese o sucursală la chioșcul de ziare de pe Academiei, din fața Facultății de Matematică. Lucra îndeosebi cu studente. Le avea pozele într-un album din care le arăta celor care rosteau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o ultimă dorință: În zile mari, de sărbătoare, Când te-or răzbi păreri de rău, Să pui lâng-al meu chip, o floare Și să mă chemi în gândul tău... De n-am să vin și-ți va fi dor, În vadul unde ape curg Acolo jos, lângă izvor, Te-aștept pe seară, în amurg... Să mai admir figura-ți blândă, Mergând agale pe cărare, Să-ți sărut mâna tremurândă Ce-mi va aprinde-o lumânare...
DE N-AM S? VIN... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83774_a_85099]
-
Bun a dat învoire și negustorilor din Liov să facă comerț în Țara Moldovei, numind și cetățile unde aceștia să plătească vamă. Printre acestea, se găseau și Iașii. Atunci a fost pomenit Iașul pentru prima oară în documentele domnești. Prin Vadul Țuțorei de pe Prut trecea „Drumul mătăsii”, care apoi urma calea spre Iași pe valea Jijiei. Și fiindcă pe acest drum umblau rădvane purtând negustori sau boieri cu punga plină și harabale învârfonate cu mătăsuri, mirodenii și alte mărfuri, s-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vrea să te întreb ce se mai aude printre oameni? ― Deocamdată îi liniște. ― Ai aflat cumva când se întorc negustorii cu mirodeniile de la Galați? ― Nu duce grijă, că ți-oi da știre la vreme. Aștept să sosească omul meu de la Vad și pe dată oi trimite feciorul să te vestească... ― După asta, om vedea noi ce datorii mai am față de dumneata... ― Nu-i vorbă de datorie, ci de omenie. Că de... Mai am și eu obligații față de jandari, față de primar și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
l-a avut din nou în față pe hangiu, l-a întrebat: ― Până una-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui să se întoarcă. ― Din ceas în ceas, aștept să apară omul meu de la Vadul Țuțorei. Cum sosește, îți voi da veste într-o clipită. Știi doar că feciorul meu se mișcă ca gândul! ― Bine, jupâne. Noapte bună! - l-a cam trimis la culcare pe hangiu. ― Poftă bună și să fii fără grijă... Lotrul a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se desfășura, de astă dată, În gol. Dincolo de graniță nu puteau Întâlni decât zăpezile, pustiul și săgețile moldovenilor. - Câți? Întrebă voievodul, gânditor. - Între trei și cinci mii. Alte două mii Încearcă trecerea mai la nord, prin ținuturile Vrancei. Pe unde găsesc vadul cel mai puțin apărat vor chema primul val de douăzeci de mii de spahii, care așteaptă ordinul de atac În ținuturile Ialomiței. În spatele lor s-au grupat deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar În jurul podului, ci de-a lungul Întregii lunci a Bârladului, În zona În care râul se unea cu apa Racovățului. Turcii forțau din nou podul, dar avansau, În același timp, pe Întregul front. Cei care Încercau trecerea apei prin vaduri cădeau sub săgeți. Dar avantajul moldovenilor scădea repede sub presiunea numărului copleșitor al dușmanilor. În jumătate de ceas podul se afla sub controlul unui regiment de ieniceri, care nu mai putuseră fi zdrobiți de călăreții lui Pop. Apoi pe pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar nici una din țările europene nu cred că i-ar putea face față. Dinspre Apus, trecătorile sunt deja blocate de armata Țării Românești, comandată de Laiotă Basarab. La sud, trupele turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea. Mă aflu, alături de voievodul Ștefan, În ținutul Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni. Acum, când scriu aceste cuvinte, văd cu ochii mei cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile vestind atac tătar la vadul Nistrului. Peste pasul Oituzului Înaintează trupele lui Laiotă. Moldova e prinsă În clește. Avem treizeci de mii de oameni Înconjurați de două sute douăzeci de mii de dușmani. - Să ne retragem, măria ta... spuse, alb la față, comisul Ilea Huru. - Spătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care avea, Încă, o oaste superioară numeric. Pentru Oană, această retragere era, În mare măsură, inexplicabilă. Tătarii Crimeii se puteau apăra foarte bine pe un alt aliniament, fără să aibă nevoie de această goană nebună spre sud. De ce spre sud? - Vadul Prutului... Își dădu seama, uluit, Oană. Eminek nu vrea să lupte, ci vrea să ajungă cât mai repede la vadul Prutului... Modruz! Trimite douăzeci de Apărători dincolo de râu, cu câte doi cai de schimb! Să alerge cât Îi țin puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apăra foarte bine pe un alt aliniament, fără să aibă nevoie de această goană nebună spre sud. De ce spre sud? - Vadul Prutului... Își dădu seama, uluit, Oană. Eminek nu vrea să lupte, ci vrea să ajungă cât mai repede la vadul Prutului... Modruz! Trimite douăzeci de Apărători dincolo de râu, cu câte doi cai de schimb! Să alerge cât Îi țin puterile, spre sud-est! - Taberele marelui han... spuse Modruz, nedumerit. - Taberele marelui han al Crimeii, Mengli Ghirai! repetă Oană, Încă neînțelegând nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan Oană. Hoarda de pe Volga a ucis Întreaga ariergardă a lui Eminek și se Îndreaptă fără nici o oprire spre Nistru. La ora la care acest mesaj ajunge la tine s-ar putea ca avangarda salvatorilor voștri să fi trecut deja vadul Nistrului, gonind spre Prut. Avangarda e cu mult Înaintea grosului hoardei și avansează cu o repeziciune la care nimeni nu se aștepta. Ea este condusă de faimosul luptător mongol Amir Baian și mătură totul În cale. Iar pe Amir Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-ți transmit prin rețeaua noastră următoarele porunci: nici un călăreț nu iese din cetatea Hârlăului și din nici o altă cetate. Cele două corpuri de vânători domnești și regimentul cavaleriei de Neamț continuă urmărirea lui Eminek, dar nu mai departe de vadul Nistrului.Din ziua În care tătarii au ieșit de pe teritoriul Moldovei, oastea este liberă pentru trei săptămâni. Ne aflăm pe malul drept al Siretului, unde Mahomed conduce grosul urdiei. Țara de Jos e sub stăpânire turcească. Astăzi am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hoarda și mai spre sud, În apropierea Cetății Albe. Nu vei face nici un pas dincolo de Nistru. Am nevoie de tine aici. Cât mai repede. Ștefan, domnul Moldovei 15 iulie 1476, Cetatea Albă Măria ta, Eminek a trecut În noaptea asta vadul Nistrului, la nord de Cetatea Albă. L-am adus până aici trimițând cinci mii de vânători domnești de-a lungul Prutului, să facă zid de săgeți la orice Încercare a tătarilor de a trece râul mai devreme. Încă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Împreună cu oamenii lui, Îi ucide, fără zgomot, pe ienicerii trimiși de Mihaloglu pe aripa dreaptă.” - Te ascult, mesagerule, spuse Oană. Ai făcut drum lung. De la Istanbul până dincolo de Volga și de acolo până la poalele munților Caucaz și de acolo până la vadul Nistrului. Și de la vadul Nistrului până aici. Ce vești Îmi aduci? Mongolul clipi din ochi, bucuros că cineva Înțelesese greutatea și importanța misiunii lui. Era, Într-un fel, ușurat. - Stăpânul meu Îți dorește vindecarea brațului drept, revenirea vederii și liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]