2,042 matches
-
fac rău. - Câinele consumă carne? - Da, de ce întrebi?Tu nu vezi, cum se plimbă curcanii în jurul câinelui? Și mănâncă din castronul lui, iar câinele îi tolerează. - Îți explic eu despre ce este vorba. Mai de mult câinele ciobănesc a fost vagabond, dar această familie l-a adoptat și l-a denumit Bob. La început cățelul nu asculta de stăpânul său și a înhățat o găină, pentru care a fost pedepsit. De atunci Bob nu se mai atinge de găini, pui sau
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cei mici îi dăruiește altora. La sate așa se obișnuiește, cui nu-i trebuie câini, îi dă mai departe. Dacă însă îi descoperă copiii, ei nu le mai dau drumul, îi cresc cu dragoste. - Și totuși mai sunt destui câini vagabonzi pe străzi. - Într-o noapte am văzut cum au fost coborâți mulți câini dintr-un tren, erau îngrijiți, cu blană șamponată și le-au dat drumul pe străzile mai lăturalnice. Unii așa înțeleg să curețe capitala de câinii fără stăpân
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dat drumul pe străzile mai lăturalnice. Unii așa înțeleg să curețe capitala de câinii fără stăpân. Oamenii când se duceau la lucru, se minunau de pâlcurile de câini bine îngrijiți. De unde au mai răsărit și aceștia? - Da, că doar cei vagabonzi sunt slabi și foarte murdari. - Sunt mulți oameni care luptă pentru drepturile animalelor, dar nu-i adoptă. Sau alții care îi scot din centrele de îngrijire, apoi le dau drumul. - Știi multe întâmplări, Mamă Nor! - Ține-ți ochii deschiși, Norișor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
niște petice de blană gri în iarbă și ochii i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și înfometat a trecut gardul și săpând pe sub cușca lor, a tras pe unul dintre pui, sfâșâindu-l. Nu știam cum să-mi consolez fetele, pentru că ele sufereau la văzul bucăților de blană împrăștiate în iarbă. Ne-am apucat și le-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Apoi plecau și rămânea din nou doar Morrison. Pe acoperișul lui era o prelată fixată de cărămizi, care acoperea o gaură. Cu câteva case mai jos se deschisese un bar. Patronii lui urinau În ușa bufetului, În drum spre casă. Vagabonzii Începuseră să-și facă veacul pe Twelfth Street. Curățătoria aflată cu un cvartal mai Încolo fusese tâlhărită, iar proprietarul alb bătut zdravăn. A.A. Laurie, opticianul care avea magazinul de ochelari de alături, Își dădu jos de pe perete graficul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe lângă magazinele de cravate și chioșcurile de sandvișuri, căutând casele de bilete. Când le-am găsit, am luat un bilet pe o cursă de noapte spre Chicago, plătind tariful până În Scranton, Pennsylvania, pentru că doar atât credeam că-mi pot permite. Vagabonzii și drogații care stăteau pe banchete mă măsurau cu privirea, pâsâindu-mă uneori sau țuguindu-și buzele. Și ei mă speriau. Aproape că renunțasem la ideea de a fugi. Dacă mă grăbeam, puteam ajunge Înapoi la hotel Înainte ca Milton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de lumină al unei lanterne răzbate prin deschiderea culcușului meu. Bărbații sar pe mine dintr-o dată. Unul Îmi vâră lanterna În ochi, iar celălalt Îmi sare pe piept și-mi prinde mâinile. ― Bună dimineața, spune cel cu lanterna. Sunt doi vagabonzi care stau În dunele de vizavi. În timp ce unul din ei stă peste mine, celălalt Începe să cotrobăie prin tabără. ― Ce bunătăți aveți pe-aici, afurisiților? ― Ia uită-te la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
putut prevedea o astfel de situație. Și se pare că eficiența lor a devenit deficiență, căci în ultimul timp au devenit din ce în ce mai eficienți la distrus, nu la reconstruit. Umblă niște zvonuri de la căderea imperiului, conform cărora Guvernul a capturat niște Vagabonzi ai fostelor gărzi imperiale și i-a antrenat special pentru a-i lăsa în aceste tenebre pentru a le păzi. Vagabonzi? Povești de adormit copiii! Vagabonzii sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din ce în ce mai eficienți la distrus, nu la reconstruit. Umblă niște zvonuri de la căderea imperiului, conform cărora Guvernul a capturat niște Vagabonzi ai fostelor gărzi imperiale și i-a antrenat special pentru a-i lăsa în aceste tenebre pentru a le păzi. Vagabonzi? Povești de adormit copiii! Vagabonzii sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un timp mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale modificate genetic de către oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la reconstruit. Umblă niște zvonuri de la căderea imperiului, conform cărora Guvernul a capturat niște Vagabonzi ai fostelor gărzi imperiale și i-a antrenat special pentru a-i lăsa în aceste tenebre pentru a le păzi. Vagabonzi? Povești de adormit copiii! Vagabonzii sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un timp mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale modificate genetic de către oamenii de știință ai Împăratului. Sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale modificate genetic de către oamenii de știință ai Împăratului. Sunt niște bestii de un metru jumătate care aduc foarte mult cu niște câini, dar sunt mult mai mult decât atât. Vagabonzii răspund numai în fața Împăratului. Sunt niște fiare foarte sângeroase și incredibil de sensibile. Ele înțeleg ce le spui, precum și tonul pe care le vorbești. Și dacă patrupedele alea nu văd în culori, Vagabonzii pot vedea chiar mai bine ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar sunt mult mai mult decât atât. Vagabonzii răspund numai în fața Împăratului. Sunt niște fiare foarte sângeroase și incredibil de sensibile. Ele înțeleg ce le spui, precum și tonul pe care le vorbești. Și dacă patrupedele alea nu văd în culori, Vagabonzii pot vedea chiar mai bine ca noi. Întunericul este casa lor. Eu nu luasem în seamă toate aceste pălăvrăgeli fără rost. Mă uitam la fiecare plăcuță în parte, încercând să hotărăsc calea pe care o vom urma. "Drum principal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Drum principal de alimentare", "Rută rapidă la centru", "Continentul negru", "JAD", "Paza Ieșiron", toate plăcuțele aveau câte ceva deosebit, atât în aspect, cât și în cuvintele ce le aveau inscripționate pe ele. Dintre toate, una mi-a captat atenția, "Alimentare Ieșiron". Vagabonzii, băieți, spusei eu acoperind conversațiile existente, sunt niște himere. Visuri. Dacă Împăratul avea așa ceva, fiți siguri că ar fi trebuit să fi prevenit decăderea Imperiului. Și încă un lucru... Împăratul e mort. De cine să mai asculte acești Vagabonzi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ieșiron". Vagabonzii, băieți, spusei eu acoperind conversațiile existente, sunt niște himere. Visuri. Dacă Împăratul avea așa ceva, fiți siguri că ar fi trebuit să fi prevenit decăderea Imperiului. Și încă un lucru... Împăratul e mort. De cine să mai asculte acești Vagabonzi care oricum nu există? Presupun că vă dați seama că în toți acești ani ar fi găsit o cale să iasă din aceste tenebre și fiți siguri că ar fi atacat pe oricine ar fi încercat să blocheze căile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rămâi aici. Nici un pas mai înainte sau mai înapoi. Ne mișcam în tăcere, fiindu-ne teamă, parcă, să nu trezim vreun coșmar adormit de vreme în aceste tuneluri demult părăsite de către cei vii. Parcă începeam și eu să cred în Vagabonzi. Din când în când, ecoul vocii mele se mai auzea în tenebrele aparent nesfârșite. "Tu, aici!" Astea erau singurele cuvinte care se auzeau. Tuturor ne era frică de necunoscutul spre care ne îndreptam, iar pe mine mă rodea îndoiala. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
plecă pe labele din față de parcă ar fi făcut o plecăciune și mârâi ceva. Corvium mârâi înapoi, nedându-și seama că nu vorbește limba sa și că era înțeles doar de patrupedul din fața lui. Se întoarse către ceilalți. Ei sunt Vagabonzii! Cei din fața noastră sunt doar un grup. Cică nu suntem singuri aici, în subteran. Mai sunt și alți oameni. "Câinii" au plecat înainte și i-au lăsat puțin în urmă pe cei opt oameni care încă se împăcau cu ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un grup. Cică nu suntem singuri aici, în subteran. Mai sunt și alți oameni. "Câinii" au plecat înainte și i-au lăsat puțin în urmă pe cei opt oameni care încă se împăcau cu ideea că miturile, căci asta erau Vagabonzii pentru ei, existau și că un semen de-al lor putea vorbi nestingherit cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de zona de conflict. Își negocia trecerea printre picioarele soldaților și Gardienilor care se organizau cu greu și răspundeau focului. Câteva secunde după începerea haosului, când știau că atenția inamicilor avea să fie în cu totul altă parte, cei doi Vagabonzi care se făcură nevăzuți, se aruncară asupra ariergărzii și făceau progrese sfâșiind grumazurile și sfârtecând piepturile soldaților neatenți și slab pregătiți. Cei din față se avântară și ei asupra rândului trei de Gardieni și din două salturi erau lângă prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și sălbatică de a lui George. Își simțea ochii ca două mingi incandescente de foc și avea impresia că gura îi e plină de dinți ca niște pumnale. Era așa cuprins de sentiment încât se credea din aceeași specie cu Vagabonzii. Și nici nu era departe de adevăr, pentru că o parte din genele Împăratului alcătuiau baza genetică a acestora. Vroia să-l muște, să-l devoreze, să-l sfâșie, să-l rănească și să-l țină în agonie o eternitate! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
inutil. Într-un târziu, ajunseră la o ușă roasă de rugină. O sparseră și atmosfera deja glaciară fu completată de un miros perfid de mucegai și putrefacție. Instinctiv își duseră mâinile la gură să se ferească de mirosul îngrozitor și Vagabonzii se retraseră scârbiți câțiva metri înapoi. Oh, Hristoase, ce putoare! Oare unde dracu' am nimerit acum? În ciuda protestelor, nu se întoarseră. Intrară. Peste tot se puteau zări canale și canale pline cu tot felul de mâl și lichide de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vagonului. Se așteptau să fie mai spartan, dar era chiar cât se poate de confortabil. Mecanicul ajunse la postul său și în curând tremurul specific cuprinse locomotiva și garnitura. Zumzăitul motoarelor se alungi la un moment dat și dispăru complet. Vagabonzii, văzând că nu e nimic de făcut, se cuibăriră într-un colț și adormiră grămadă, unul peste altul, într-un mod drăguț. La fel făcură și majoritatea celor nouă. Corvium, însă, și cu Helur rămaseră treji, unul pentru că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
începură să spună bancuri și să facă glume, dar se plictisiră rapid. Unii și-au regăsit pofta de somn, alții se uitau pe geam și mai scoteau câteva exclamații din când în când, iar doi dintre ei se jucau cu Vagabonzii, care nu mai erau așa de înfricoșători după ce se cuibăreau la pieptul lor și îi lingeau pe față când erau scărpinați între urechi sau pe șira spinării. Trenul mergea cu o viteză constantă de o sută optzeci de kilometri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oră și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea pe o canapea cu Zgran lungit lângă el. La picioarele sale mai stătea un Vagabond. Botul celui dintâi se odihnea pe mâna Împăratului, iar el îl scărpina absent pe tot spatele. Se uita pe fereastră la nesfârșitul platou alb și se gândea că așa trebuie să fie și moartea. Albă și nesfârșită... Noaptea veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acea clădire, dar nu pe toată. În biserică s-au gândit că n-are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște compot îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc de cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]