1,109 matches
-
simțire, fapt care-i face cinste, ca om și ca profesor. Trimisesem la revista „Academia Bârlădeană” o amplă recenzie a unui volum de referință al omului de cultură și jurist recunoscut pe plan internațional, Petre Pandrea, cu titlul „Memoriile mandarinului Valah”, care din motive necunoscute nu s-a publicat și nici nu mi-a fost returnat ca proprietate intelectuală. Dacă voi avea timp, voi căuta să reconstitui recenzia și să-i fac loc în prezentul volum. 16 decembrie 2006. Către ora
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca director. Dacă domnia-sa știe mai multe din activitatea didactică, fiindcă l-a avut ca învățător, e liber să scrie ce știe în plus. În parlament a căzut moțiunea de destituire a Monicăi Macovei. Continui să recitesc „Memoriile mandarinului Valah”, repet, să recitesc pentru imensa bogăție de informații despre lumea în care am trăit și uneori chiar am suferit. La 26 februarie am scris șase pagini d-lui Ion Oprea, care-mi cere informații suplimentare din perioada 1947-1950, precum și informații
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
având titlul „Cu pușca după zmei”. Cu voia posibililor cititori, îi fac loc scrisorii în spațul imediat următor. Bârlad, 27 februarie 2007. Dragă domnule Andrei. De câtva timp încerc să-mi limpezesc gândurile după ce am citit și recitit „Memoriile mandarinului Valah”, cât și „Cu pușca după zmei”, pe care ai avut bunătatea să mi-o trimiți ca dar de suflet. Referitor la „memorii”, țin să adaug faptul că am surprins în ele lucruri și fapte uimitor de asemănătoare cu acelea pe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine Mai greu ca orbul lunii îl socot, Curând un glas vom fi suind în tine Cum Heine sună-ntr-însul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit... Astăzi când români de dată recentă, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene, cumulează pentru ei și urmașii lor, cu gâtlej rebel la atâtea sonorități valahe, tot tradiționalismul, fie-mi îngăduit, mie, nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dădea titluri oportuniste la compozițiile-i proprii... Ați Înțeles motivul invidiei? Păi dacă noi pe scenă spunem Partidului, nimeni nu se gîndește la primăvară; ei compuneau ceva despre primăvară și ca să se cînte & remunereze, Îi ziceau Partidului... Montînd, la Teatrul Valah, Ivan Turbincă (scenariul meu, după Creangă), mi-am amintit de un frumos titlu de carte a lui Alexa Visarion: Spectacolul ascuns. Căci Ivan al meu, teoretic, destinat copiilor, ascunde o montare antisovietică destul de străvezie! Nu Întîmplător, cînd l-am jucat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai ales, cu Fundoianu nu sînt de ignorat. Bunăoară, și pentru Vinea, și pentru Fundoianu, și pentru Cioran, și pentru avangardiști, și pentru tînăra generație, Eminescu („condamnat să scrie într-o limbă necunoscută”) reprezintă o excepție care confirmă regula „neantului valah” preexistent. Un spirit relativ afin, pînă la un punct, în problema atitudinii față de specificul național - și care, asemenea lui Cioran și Fondane, va părăsi România pentru Franța - este tînărul Eugen Ionescu. Vorbind din perspectiva „adamică” a tinerei generații, acesta denunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desfac și cu contribuția noastră. Drumul Lumii, marile destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din urmă, ne ciocnim amândoi de problema evidențierii, inevitabilă problemă, a tinereții lui Mihai de Giulești personajul central al nuvelei. Trebuia, zicea Regizorul, ca spectatorul să fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
referitoare la felul de a fi al eroului. E bine. Ele rămân așa, dar tu care va trebui să intri cu adevărat în pielea personajului, va trebui să mă faci pe mine ca spectator să înțeleg că acest nobil ereditar valah, așa cum se și recomandă la un moment dat: nobilus sum, nu ajunge cu una cu două la rangul de cancelar al Principelui Transilvaniei; că el, observă că, chiar dacă pe Valea Marei, întâmplările nu s-au deosebit, continentul era supus schimbărilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Au primit de la voievod înscrisurile oficiale parafate cu sigilii de ceară și după un ultim chef au purces la drum . Acest lucru se întâmplă periodic după bunul plac al sultanului căruia îi plăcea să fie înconjurat de tineri din țările valahe. Așa este de când a apărut lumea pe aceste meleaguri. Urmașii boierilor, ai oamenilor cu stare, nu au decât să facă școli înalte la Istambul, Viena, Moscova, Paris, Berlin, Londra sau în alte mari orașe ale lumii, pentru a fi influențați
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei au întocmit programul Unirii, iar copacul a fost declarat „Castanul Unirii” căruia Vasile Alec sand ri i-a închinat versurile intitulate „Jurământ”: „Sub acest măreț castan, Noi jurăm toți în frăție Ca de azi să nu mai fie Nici valah, nici moldovean. Să fie numai români Într-un gând, într-o simțire Și să ne dăm mâini cu mâini Pentru a țării fericire.” (Din „Cronica de la Bucium” de Ioan Costache Enac he și Virgil Arsene, p.90) După 152 de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lor din orașele noastre ave a să relateze Alex Lapedatu, membru al Academiei Române, în ședința Academiei de la 15 iunie 1934. Să-l urmărim. Plecând din București spre Iași, la 13 septembrie cu „poșta” timpului, „cei doi surugii - cu pieptarele lor valahe, cu mânicile largi ale cămășii, cu cismele lor î nalt e, cu căciulile mici de blană și cu pletele în vânt, plesnind mereu din bicele lor lungi, făcând să răsune pădurile de strigătel e lor - care-i făceau pitorești”, ajung
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ei erau lăsate nelucrate, dar se tăiau pe an 400.000 de vite pentru seu, iar alte 250.000 capete erau exportate la Constantinop ol. Limba cultă vorbită era greaca modernă și franceza pentru clasele culte. Dialectul autohton era limba valahă, vorbită de poporul de jos. Despre boieri, nobilii Moldovei, se spunea că „nu sunt oameni educați”. Ei își petrec tot timpul în distracții ușoare - baluri și cărți de joc. Mai toți locuiesc în capitală. Își vizitează rar domeniile. Unii nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ca un fum, ca un puf de păpădie, ca o rază laser. Sau e invers? A orbit Coșcodar? Rămînem În ceață ca femeia, ca Ilie Neacșu, ce semnează-un editorial cam mistic pentru un plutonier. „A pogorît Dumnezeu pe pămînt valah.” Motivul pentru care-a coborît brusc Dumnezeu pe pămînt valah este legea SRI-ului. Iar În Biblie se va mai adăuga un capitol, Viața și activitatea lui Iisus. Se Înțelege așadar că Măgureanu, Ilie și Dumnezeu (cred că asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rază laser. Sau e invers? A orbit Coșcodar? Rămînem În ceață ca femeia, ca Ilie Neacșu, ce semnează-un editorial cam mistic pentru un plutonier. „A pogorît Dumnezeu pe pămînt valah.” Motivul pentru care-a coborît brusc Dumnezeu pe pămînt valah este legea SRI-ului. Iar În Biblie se va mai adăuga un capitol, Viața și activitatea lui Iisus. Se Înțelege așadar că Măgureanu, Ilie și Dumnezeu (cred că asta-i ordinea ierarhică) se găsesc Într-o relație oarecum telefonică. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-a porni În cursă. Lucru ce i-a fost promis pe loc. După un moment de stupefacție neomenească cine-ar fi crezut că un tren german poate Întîrzia la plecare cu opt minute doar pentru a aștepta un grup valah , am izbucnit În urale latine, ne-am așezat pe locurile noastre și am privit noaptea și Rinul punctat de castelele de pe celălalt mal, minuscule, luminate În oranj. Eram pe tărîmul lui Wagner. Și-am hotărît să mîncăm ceva. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Louvre“. Îți scriu zilnic. Eu Nesuferitule, Eu mă plimb singură prin Paris și tu te ții de dame la București. Bă, să știi că sunt și aici dame made in România; ale dracului, se țin de chestii sofisticate, situând dama valahă Între protagonistele vieții artistice pariziene. M-am văzut cu Vera L. După ce l-a dat gata pe englezul ei, s-a mutat la Paris; stă Într-o chichineață sordidă la o mansardă din Les Halles, chiar În inima Parisului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
greu de înțeles cum au stat fără episcopie atâta vreme-abia în 1359 ! În legătură cu "valahii" și "Valahia", semnalăm că autorul (Brătianu) greșește acordând acestui termen o origine bizantină, cu sensul de "păstor". Cuvântul este germanic: valah, adică welche. Goții au numit "valahi" populațiile latine".10 F. Lot, în notele sale, se referă și la alte aspecte: "Cele câteva mărturii arheologice referitoare la practicarea creștinismului în Dacia, în secolele III-IV, sunt lipsite de interes. Nu se știe cărei nații (populații) aparțineau acești puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mijlocie) au fost înghițite de cucerirea maghiară, numai cele din sud și est (regiunile dunărene-pontice) s-au menținut ca atare, adică "valahe"-latine. Adevărata "enigmă" n-ar fi atât supraviețuirea lor (insulele de romanitate), cât extraordinara evoluție demografică a insulelor valahe din Transilvania (Carpați), în vreme ce insulele din sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră, punctul de pornire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anul 602-începutul secolului al VII-lea și se află în "Strategicon-ul" lui Mauriciu. După o eclipsă de peste trei secole, romanitatea răsăriteană reapare, în a doua jumătate a secolului al X-lea, sub alt nume: vlahii. Primele mențiuni despre vlahi sau valahi, numele sub care este desemnat (cunoscut) poporul român (românii) în izvoarele istorice cele mai vechi, îi prezintă ca fiind răspândiți pe întreg teritoriul ocupat odinioară de romanitatea răsăriteană. Cea mai veche știre despre români, ca popor distinct, datează din 976
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale marilor feudali bulgari și români, susținuți de forțe politice externe. La slăbirea statului Asăneștilor au contribuit și măsurile de persecuție ale lui Borilă împotriva bogomililor. În același timp, după moartea lui Ioniță, se constată o reducere a rolului elementului valah (românesc) în organizarea și conducerea statului, fenomen ce se va accentua în anii următori. În anii 1210-1216, la Vidin, a avut loc o conjurație a boierilor împotriva lui Asan Borilă, care a apelat la regele ungar Andrei II (vezi expediția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
precum și structurile lor bisericești. Astfel dintr-o scrisoare târzie (25 iulie 1377) a papei Grigore XI către arhiepiscopul de Calocea aflăm despre preluarea cu forța a castrului (cetății) și domeniului românesc de la Medieș-Satu Mare, care au fost preluate "din mâinile valahilor schismatici". Contextul în care s-a produs preluarea a fost valul general antischismatic declanșat de "marea cotitură" din 1204. Dacă până atunci, în teritoriile stăpânite de regalitatea ungară, supraviețuiau autonomii românești, la începutul secolului al XIII-lea, valul de intoleranță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acel Tihomir (Thocomerius, alias Negru Vodă). Cine a fost și cât a condus nu putem spune cu certitudine, el pare să fi condus între 1290-1310 (1324). Rezultă de-aici că întemeietorul ar fi el, Thocomer, iar acesta era cuman sau valah (român), după nume, mai degrabă cuman! "Mai marii țării" intuiau necesitatea unei unități (centralizări), pentru asigurarea pământurilor și bunurilor lor, pentru siguranța drumurilor de comerț, a orașelor, a locuitorilor în fața primejdiei străine (tătarii). Într-o asemenea împrejurare (dar când ?), voievodul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
peste patru-cinci ani o expediție de răzbunare: între iunie1334-iunie 1335, el a reușit să reocupe Severinul, această strajă contra românilor, și a instalat acolo ca ban pe Dionisie. Până la moartea regelui, în 1342, Basarab a continuat să rămână "necredinciosul nostru valah" (infidelis Olacus noster"). El a continuat să domnească, dar l-a asociat la domnie pe fiul său, Nicolae Alexandru. Bătrânul voievod Basarab s-a sfârșit "la anul 6860 (1352)", conform unei însemnări pe peretele bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș. Noul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]