2,062 matches
-
rând, contaminarea visului cu lumea fericită a copilăriei și adolescenței, timp în care ambii ar vrea să evadeze și să se reîntoarcă constituie o corespondență. Ascendentă este dovedită și de recurenta termenilor dolce, dolcezza în structuri similare. La creatorul sicilian valorizarea romantică a trecutului în detrimentul prezentului provine în mare parte din dragostea pentru poezia greacă și latină pe care a tradus-o și din care a preluat o serie de motive literare. În ceea ce îl privește pe Leopardi, după cum bine se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dobândit, prin studiu neîncetat, asadar printr-un mare efort ce își va lăsa amprenta asupra constituției sale fizice, o viziune complexă despre antichitate, pe care a definit-o, de la bun început, în opoziție cu modernitatea.418 Este vorba despre cunoscută valorizare a epocilor apuse și accentuarea decadentei modernității, idee leopardiană durabilă, dar nu ferita de nuanțări, deci nu imobila, ci modulata în funcție de ritmul în care evolua gândirea să. În concepția să paseista oamenii de atunci erau mai mari, măi generoși și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardi, care cunoștea bine scrierile Doamnei de Staël, care a vibrat citind aceste rânduri atât de bine calate pe propriile-i opinii. Probabil că unele teme caracteristice pentru creația să originală, ce țin de pesimismul sau structural, precum poetica amintirii, valorizarea antichității și decăderea lumii contemporane, își au rădăcinile și în dragostea pentru Homer, ce se înscria, în orice caz, în mai amplă tendința neoclasica a epocii.445 Spre deosebire de recanatez, care a dorit să traducă primul cânt cu intenția de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parte motivul, pregnant la autorul romantic, al scurgerii implacabile a timpului, pe care il menționam și în rândurile de mai sus, și căruia i se asociază în opera lui Quasimodo o serie de imagini conexe, cu rădăcini adânci în Canturi: valorizarea trecutului în defavoarea prezentului și, ca atare, reîntoarcerea în timpul și spațiul copilăriei; perceperea vârstei maturității că vreme a suferinței accentuate pe alocuri de diminuarea facultăților creatoare; rememorarea chipurilor din trecut pe firul sonor al amintirii. Vremea copilăriei, a tinereții, creionata frecvent
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o serie de manifestări silențioase și demne, chiar sub nasul autorităților, în încercarea de a cuceri noi spații de libertate. Asemenea mișcări spirituale ce fac trimitere la trecutul magnific al Chinei și propun o altă ordine de viață și o valorizare a sinelui, prin recursul la tot felul de tehnici "liberatoare", atrag tot mai mult o populație frustrată, marcată de profunde inegalități, de imoralitatea vieții sociale și de bulversările întîlnite la tot pasul, mai cu seamă din rîndul tineretului urban, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
memorie voluntară, nici de intelect, ci de imaginație: "Ea contractă cazurile, elementele, alunecările, momentele omogene, contopindu-le într-o impresie calitativă internă de o anumită pondere. [...] Timpul nu se constituie decât în sinteza originară întemeiată pe repetiția clipelor" (ibidem). Angajamentul valorizării reciproce repetiție-diferență se verifică și în registrul mitului, într-o lumină care evidențiază rolul imaginației: Imitarea gesturilor paradigmatice ale zeilor, ale eroilor și ale strămoșilor mitici nu se traduce printr-o "veșnică repetiție a ceea ce este identic", printr-o completă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmodeniști.26 Regăsind un nou Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmoderniști.7 Regăsind un nou Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conflict, În măsura În care Însărcinările și pozițiile sociale ale participanților sunt mereu altele. Tocmai de aceea, dimensiunea morală a personalității tuturor celor implicați În actul schimbării câștigă În importanță, generând acel spațiu al comunicării și Înțelegerii interpersonale bazat pe valorizarea solidarității și cooperării, a promovării „bunelor practici” și a interesului general În acțiunea socială comună. Etică și cultură organizațională Afacerile au loc Întotdeauna Într-un cadru comunitar și nu reprezintă niciodată un rezultat al eforturilor unor indivizi izolați. Ca atare
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
transmită - orice educator autentic; și pe care trebuie să-l conștientizeze, Într-o măsură chiar mai mare, cel preocupat de propria desăvârșire. Geograful de valoare europeană și pedagogul de excepție Simion Mehedinți a subliniat nevoia de reformare a omului prin valorizarea sensului moral al existenței, având ca sprijin autoritatea științifică: „Dând primat valorilor etice - pe care le-a III. Etică și educație Etic, estetic și religios În actul educațional socotit a fi «cea mai Înaltă culme a traiului pământesc» - Simion Mehedinți
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
literatură din licee, dar și al câtorva facultăți: vom ajunge, scrie ea, să facem teoria comunicării fără comunicare, întrebându-ne unii studenți de la Litere care vin cu acest bagaj metodologic din liceu deja o fac... dacă nu cumva criteriile de valorizare a literaturii ar trebui redefinite în funcție de adecvarea lor la schemele de "comunicare". Ființa ar rămâne trestie" scrie Elvira Sorohan -, dar nu una gânditoare: sugestiv spus, merită să medităm pe seama formulei. Una dintre frumusețile Salonului literar mulți nu vor fi de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
trebui redefinite în funcție de adecvarea lor la schemele de "comunicare". Ființa ar rămâne trestie" scrie Elvira Sorohan -, dar nu una gânditoare: sugestiv spus, merită să medităm pe seama formulei. Una dintre frumusețile Salonului literar mulți nu vor fi de acord cu această valorizare, știu... e opțiunea autoarei pentru elitism. Însuși titlul se explică în acest fel, aproape junimist: în templul literaturii intră cine vrea, rămâne cine poate, dar dreptul de comentariu îl primesc doar cei care se pricep, care-și probează inițierea, democratizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
opera eliadescă se întâlnește cu alte două scrieri pe tema iubirii din epoci diferite: Femei de Sebastian, descinzând din același interbelic și De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, în privința acesteia din urmă autoarea declarându-și răspicat "neplăcerea lecturii". Recuperarea și valorizarea scriitorilor ignorați de vocile așa-zis creatoare de canon se poate invoca în cazul capitolelor despre Alice Botez, care vădesc o frumoasă admirație pentru scriitoarea desprinsă tot din filonul criterionist. Că piesa de teatru Dioptrele are ca hipotext Metafizica lui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
regretatului Matei Călinescu despre citirea ca recitire, este doar o diferență (mare, ce e drept) de abordare. În cărțile sale, Bayard reia un tipar parodic obișnuit literaturii de la sfârșitul epocii romantice. Observând că tocmai cea mai importantă cucerire a romantismului, valorizarea noutății (noutatea temelor, a viziunii, a felului de a scrie, care duc la o adevărată dictatură a originalității) este și cea mai vulnerabilă, cea mai perisabilă trăsătură a sa, autorii acestei epoci de crepuscul se întorc asupra noutății devenite modă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sesizată dacă ne amintim dozările diferite de ton metaforic în cazul nuvelei prototipale pentru analiza de față, Alexandru Lăpușneanu, în comparație cu proza neistorică a lui Constantin Negruzzi 51. Din punct de vedere stilistic, se pot delimita cinci variante dominante care acoperă valorizarea artistică a istoriei în perioada secolului al XIX-lea. Prima categorie stilistică poate fi numită cronicărească și este reprezentată de mulți dintre scriitorii de valoare ai genului: Ioan Rusu, Constantin Negruzzi, Gheorghe Asachi, Vasile V. Urechia, Alexandru Odobescu, Pantazi Ghica
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de textul lui Stănoiu. De asemenea, toate aceste efecte se realizează dialogic, spectacolul lor actualizându-se prin opoziție, implicită sau explicită, cu discursul oficial al Bisericii despre ea însăși. *** a. Cine citește Damian Stănoiu este imediat contrariat de o extraordinară valorizare a materiei într-un spațiu care face apologia valorilor suprasensibile, eterne, spirituale. Descrieri de mese îmbelșugate așezate în culori și aglomerări flamande ocupă pagini întregi. Cu "saramură de plătică și de obleț, rasol de raci, ciulama de lin, crap umplut
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
plata pentru abuzul călugărului de la starețul mănăstirii însuși. Frecvența acestor scene (în proza de ficțiune, ca și în Amintiri) confirmă primatul materialității ca trăsătură esențială a universului monastic definit de Stănoiu. Consecința directă a unui asemenea accent axiologic este sentimentul valorizării superlative a lumii de aici și căutarea împlinirii hic et nunc. Aceste date aruncă în derizoriu orizontul eshatologic în care, prin proiectul ei fundamental, instituția mănăstirii e ancorată. Departe de a fi o împărăție a spiritului, aici se face apologia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
surprinzătoare consecvență, neîndoielnic și interes, dar și discreție, de domnitorul Mihail Sturdza al Moldovei, Carol Mihalic s-a impus în deceniile premergătoare Unirii Principatelor drept unul dintre cei mai lucizi, mai energici ori mai dinamizanți factori în procesul restructurării și valorizării feluritelor domenii tehnico-economice ale societății și țării de adopție, începând cu orașul-capitală Iași, în care a trăit și activat vreme de aproape un sfert de veac, până la prea timpuria-i săvârșire din viață. Numele său, cvasi-necunoscut astăzi, este însă organic
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
încă în "vechile table" ale antichității, istoria doctrinelor economice începe odată cu decalogul dat oamenilor prin Moise (Daniel Villey), iar pilda talanților reprezintă prima teorie economică adevărată. Începînd cu Renașterea, cu apariția individualismului, dar mai ales cu Reforma, care garantează o valorizare religioasă a muncii, a inițiativei și a responsabilității, economicul apare în prim-planul preocupărilor umane. El nu reprezintă cum s-a considerat o slăvire și o slujire a valorilor pămîntești în pustia lumii, ci realizarea unui echilibru între spirit și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ale discursului postmodern care atenționează astfel că filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism etc. Spre deosebire de Stuart Sim169, care observă o propensiune a filosofiei postmoderne către critica și destabilizarea altor teorii mai curând decât pentru articularea unei viziuni pozitive proprii, Vattimo insistă asupra unui postmodernism activ. Dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu mai pot fi concepute ca expresii ale unui spectacol, ale unui câmp al realității exterior lor, ci ca o parte dar o parte foarte activă a ansamblului textului care nu încetează să se scrie"273. Asumarea tezei intertextualității și valorizarea conceptului de suprafață în domeniul scriiturii vor duce atât la dispariția semnificatului central, cât și la acceptarea caracterului fragmentar al oricărei opere. Se insistă asupra textului-ca-rest, deoarece întotdeauna el va constitui un context pentru un text viitor. Trăsăturile descrise sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
produse de consum a condus către o modificare importantă a vieții cotidiene a omului modern, care trebuie să-și medieze sensul existenței prin intermediul obiectelor care îi alcătuiesc de acum mediul ambiant. Consumul și spectacolul său au efecte asupra subiectivității și valorizării, care sunt supuse constant orientării date de exigențele sale sau ale comunicării de masă. Începând de la Heidegger încoace, cotidianul a început să capete valența unei probleme filosofice, fiind inventat, reinventat sau perceput din perspectiva sublimului 376. Având în proximitatea sa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realitate și aparență etc. În dezvoltarea acestei teorii, cât și în aceea a rizomului, Deleuze și Guattari procedează convergent cu efortul lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aplicăm această idee teoriei baudrillardiene, putem să-i găsim anumite justificări, având în vedere că Baudrillard relaționează constant acest stadiu cu nostalgia, melancolia sau cu o anumită formă de nihilism, dar acestea sunt departe de a fi considerate "mistice", în pofida valorizării, în anumite etape ale operei sale, a schemelor premoderne de existență. Teoria hiperrealității și a simulacrului a suscitat multe reacții și critici fervente, care, în mare măsură, se bazau pe neacceptarea ideii unei mass-media acaparatoare, ca element fundamental care contribuie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
datora desacralizării lumii prin atitudini potrivnice tradițiilor, după părerea lui Guénon, fie că oboseala și slăbirea lucidității culturale, odată cu naturalismul și obiectivismul îmbrățișat de moderni, ar fi cauzele crizei, după opiniile lui Husserl. Ambii privesc crizele drept consecințe ale sărăcirii valorizării spiritului prin materialisme înguste și tot felul de teorii reducționiste. Guénon a publicat cartea cu un titlu expres despre criză (9a) și a revenit asupra fenomenului până spre finalul vieții. Circa două decenii, el a privit Occidentul din Cairo, pe când
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]