2,308 matches
-
iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o viață ireală, vrând să compenseze ruinarea aspirațiilor fostului eterist. Beizadeaua râvnise tronul bizantin și îmbrăcase haina revoluționarului. Încă plin de vanități și de rămășițe idealiste, el trăiește cu obsesia marii iubiri și a datoriei de trimis, eșecul mișcării neanulându-i speranțele într-o Magna Hellas. Reîntors în București, Hrisant Hrisoscelu intră de fapt în intimitatea morții. El refuză trezia, viața și
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
s-au făcut traduceri în franceză, italiană, spaniolă, germană, rusă, cehă, poloneză, maghiară, bulgară, portugheză și chiar în esperanto. Lipsită de vervă spectaculară și de epatante artificii, publicistica lui B. nu conține nici un dram de gratuitate și e străină de vanitatea oglindirii de sine. În spinoasa „chestiune a Dunării”, competența lui, așa cum reiese și din lucrările publicate, e aceea a unui specialist, stăpân pe argumentul istoric, politic, economic. Cartea Dunărei (1933) este o monografie documentată, sacrificând pe alocuri unui murmur de
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de Viana. Dramaturgul este atras de abordarea și definirea unei problematici ce ține de condiția existențială a ființei. Sinuciderea eroului principal nu acoperă starea sentimentală precară, patima romantică ce pare că-l animă, ci se justifică prin conștiința zădărniciei, a vanității vieții, căutarea adevărului dovedindu-se în plan spiritual și intelectual mai secătuitoare decât neîmplinirea erotică în sine. Modelul Albert Camus se distinge fără greutate aici. Într-o comedie într-un act, scrisă tot atunci (1954) în limba franceză, publicată la
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
Doriți ce zei doresc, neavând puterea, Voiți să domniți lumea ca și ei Făr-a avea dreptatea lor. Ca oameni aveți patimi, Dar patimi reci, fără de milă, crude, Cari din ochi nu pierd vo țint-a lor. La voi nu pot combate vanitatea Prin vanitate, aurul prin aur, Intre virtuți și [î]ntre viții nu e La voi deosebire - amândouă poartă Aceleași semne neînduplecate. Onest și [ne]onest nu cunosc milă, Drept și nedrept nu au deosebire În sufletele lor, ci numa-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zei doresc, neavând puterea, Voiți să domniți lumea ca și ei Făr-a avea dreptatea lor. Ca oameni aveți patimi, Dar patimi reci, fără de milă, crude, Cari din ochi nu pierd vo țint-a lor. La voi nu pot combate vanitatea Prin vanitate, aurul prin aur, Intre virtuți și [î]ntre viții nu e La voi deosebire - amândouă poartă Aceleași semne neînduplecate. Onest și [ne]onest nu cunosc milă, Drept și nedrept nu au deosebire În sufletele lor, ci numa-n cap. E-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Oare n-ai venit c-acei eroi Muierateci ce n-au grijă de ai inimă în piept, Urmărind o frumusețe numa-n scopul cel nedrept De-a se lăuda în lume cu favoarea ce le-o faci? Oameni plini de vanitate și de inimă săraci, Între ei amorul nu e decât goală jucărie Ce se dă precum se cere, de urât ori de mândrie, Pentru trecere de vreme, uneori pentru câștiguri, Iar când patima s-arată o gonim ca niște friguri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
generațiune perpetuă de pasiuni, astfel că, stingîndu-se o pasiune, se naște alta în locu-i. * [ 15] Clemența principilor nu este decât o politică spre a câștiga afecțiunea popoarelor. * [ 16] Această clemență, din care se face o virtute, se practică aci din vanitate, aci din lene, aci de frică, și mai totdauna de toate împreună. * [ 19] Noi toți avem destulă forță spre a suporta nenorocirile altuia. * [ 20] Constanța celor înțelepți nu este decât arta de a-și închide agitațiunea în inima lor. AFORISME
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întregului decât ceea ce-i convine cu delăturarea adeseori a unor părți cu totul esențiale a artei, atuncea artea dramatică e mai mult prada diletantismului decât orcare alta. Căci nicăiri diletantismul nu face succese mai fără osteneală, nicăiri nu culege pentru vanitatea lui personală un seceriș mai bogat fără osteneala sămănatului și a coptului; pentru că numai în această arte omul angajează individualitatea sa și pentru că bucuria succesului și impresiunea izvorâtă adesea din nesecabilea putere a poetului devin o satisfacție (Genuss) pentru personalitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
te dizolvi (consumi) cu totul în impresiunea lucrărei sale prezinte și de-a trebui să faci din întreaga personalitate însăși, îl reîmping pe artist cu putere în linia delicată unde se ating nesfârșit de aproape pe un Selbstgefuehl iritabilă și vanitatea cea mai lesne de ofensat. Fiindcă recunoașterea contimpuranilor e singura recompensă a artistului dramatic și pentru că această recompensă decide valoarea absolută a artistului, de-aceea el are dreptul de-a goni recunoașterea sa univoce și de-a găsi fericirea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i resplend oarecum actorului toată reprezintarea sa și-l orientează pe fluviul cel nesigur al opiniunei publice, apare acum ca o caricatură a tabloului de mai sus cochetarea pentru favor public (Gunstbuhlerei) rezultată dintr-o impotență artistică și dintr-o vanitate egală aceleia, pe când tabloul de sus ne reprezintă o victorie onestă, câștigată în abandonul plin de entuziasm a mulțimei mișcate sub puterea artistului. Desigur că va fi foarte greu unui artist ca să reziste aicea la orice tentațiune de-a lucra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aicea nu li poate izvorî neci un folos pentru arte. Cu toate [că] îmblă mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere a preoților cultului ei... se pare mai detestabilă decât vanitatea însăși din care izvorăște. Opera (fugitivă) care trece cu vuiet e ca să fie înlănțuită de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe ori e să mintă victoria asupra sufletelor care n-a avut loc. Actori ce-și scriu laudele singuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un interes de-o natură materială adăogat artei acela aicea nu va găsi satisfacere deplină, și la oameni ca aceștia entuziasmul pentru felul acesta de mulțămire sau e simulat numai, sau se-ntemeiază pe-o înșelare de sine însuși. Dacă vanitatea de-a trece de-un spirit cult n-ar ordona de-a acoperi câteodată până și aplecarea cea mai internă a naturei sensuale apoi am vedea că mulțimea cea mai mare ar prefera cea mai mediocră reprezentare a unei efemere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de greutate, și o greșală totală în alegerea costumului nu va prea fi cu putință. Însă o considerațiune mult mai aspră a acestui moment trebuiește în privința costumului modern și mai ales 429r în acea a hainelor femeiești. Căci aicea adesea, vanitatea de femeie ademenește pe actrițe la o totală ștergere a distincțiunilor dintre pozițiunea socială a individelor, indicate în roluri. Mania de-a se împodobi și de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu oricine o poate prețui după valoarea ce i-ar da-o curtezanii și camarila sau eroii de la 11 fevruarie și prezidenții republicei ploieștene, cari se răsfață azi pe sofalele statului ce împodobesc palatul. Dar nu, audiențe particulare, nu satisfacerea vanității sau curiozității de-a sta față în față cu M[aiestatea ] Sa i-a făcut pe proprietarii din Moldova să solicite audiența, ci nevoile lor, păsurile țării, cărora pururea Domnii vechi țineau, urechea deschisă [la] primejdia ce amenință moșia și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dacă mă vei lăsa în viață, își va jeli fiul slab și temător. Bella VII își privi tatăl cu curiozitate. ― Mă provoci? Crezi că sângele tău va putea opri felul în care istoria se schimbă? E o dovadă de stupidă vanitate, mai ales când vine din partea ta. Nici chiar moartea noastră nu ar mai putea opri tăvălugul pe care l-am pornit, tată! ― L-am pornit? Adică eu și cu tine? Nu cred că mă poți face în vreun fel parte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
buzele bătrânului, care făcea ca gura lui să apară ca o tăietură ciudată în mijlocul feței. - Numai proștii se duc cu inima ușoară la război. A, da, și quinții... Remarca împăratului nu era o noutate pentru bătrânul Maestru. Se obișnuise cu vanitatea copilărească a lui Bella și se gândea de multe ori că, dacă prețul tăcerii lui nu ar fi fost păstrarea speranței secrete pe care o purta în minte de multă vreme, atunci s-ar fi încumetat să sucească el însuși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atît mai mult există tendința de a răspunde negativ. Cu cît analistul se depărtează mai mult de eveniment, cu atît mai mult îi subliniază autonomia materială și cu atît mai puțin iluzia cauzală are influență asupra lui. Cu sinceritate sau vanitate, Lamartine, aplecat peste balcon în 1848 și privind coloanele de răsculați, va scrie din miezul evenimentelor: "Am văzut Istoria Girondinilor defilînd în stradă." Pentru 1789, istoricii de astăzi reformulează întrebarea sau răspund mai degrabă cu nu; cei de ieri, mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
considerațiile inutile ale teoreticienilor acestei situații (aprecieri asupra scopului și a mijloacelor, de exemplu) și să determine cîștigarea unui timp prețios pentru fiecare practician sau aspirant la putere democrat sau tiran. Mediologia politică va atrage atenția, în mod paradoxal, asupra vanității cinismului. LA PRAGUL DINTRE LEVIATHANI Dacă fiecărei mediasfere îi corespunde un medium dominant, fiecărui medium dominant îi corespunde în același timp un anume mod de organizare a clasei morale (cler, intelectualitate, mediocrați) și un anume mod de funcționare a clasei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ținut-o la finalul activității sale universitare. "Cred că singurul criteriu al adevăratei vocații este următorul: interesarea caldă pentru acea parte a omenirii, asupra căreia ești chemat să lucrezi. Nu g(ndul la situația individuală să te hotărască, căci aici vanitatea sau te miri ce alte porniri egoiste te pot (nșela ci g(ndul la ceilalți, (n spre al căror folos este instituit (n societate felul funcționării tale" (Sărbătorirea Profesorului Titu Maiorescu la Universitatea din București, (n ziua de 22 Noemvrie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
făcut chirurgie de război în Primul Război Mondial. "L'Homme cet inconnu" (1936) are ca obiect personalitatea chirurgului și afirmă: "Viața noastră este orientată spre profit, satisfacerea dorințelor și distracții. De asemenea, spre avantaj financiar și mai ales, spre satisfacția vanității: grad, titlu, decorații, poziții sociale, conspirații în contra unui dușman periculos. Sunt savanți care nu caută progresul științei, ci fotoliul la Academie. Sunt medici care în concursurile lor și chiar în îngrijirea bolnavilor au dat dovadă de o surprinzătoare decădere morală
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de „efect de diplomă”, au fost deja menționate în prezenta lucrare. Importanța diplomei se manifestă în anumite situații ca un gen de fetișism care depășește nevoile de relații publice și marketing ale persoanelor sau grupurilor: certificatele educaționale sunt afișate cu vanitate și sunt tratate ca obiecte cu mare valoare. Nu demult, spre exemplu, studenții de la Georgia State University au protestat față de decizia conducerii universității de a înlocui pielea de oaie cu carton pentru imprimarea diplomelor de absolvire (Bills, 2004)! În fine
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
totdeauna în proximitatea absolută a orizontului așteptărilor maselor. A guverna înseamnă, într-o formă ori alta, a manipula (și termenul are aici pe lângă conotațiile sale dominant negative și conotația sa pozitivă) cu discreție și, dacă este posibil, cu eleganță, dorințele, vanitățile și fobiile umane. Nu este aici vorba doar de satisfacerea nevoilor reale care decurg din structurile universal umane ale indivizilor, cât mai ales de a propune criterii valorice apte să întrunească un cât mai larg sufragiu. Teama lui Platon față de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
frumoasă sau urîtă, Își are cauzele ei și, din cîte ființe există, nici măcar una nu e așa cum n-ar trebui să fie” (D. Diderot). Într-adevăr, rebuturile din natură nu sînt contrafăcute, În schimb, conduita umană oferă atîta ipocrizie, nestatornicie, vanitate și nedreptate egoistă! Nu spunea, În acest sens, Talleyrand atît de nimerit: „Graiul i-a fost dat omului ca să-și ascundă gîndirea”(?!) * „Dacă omul va Începe cu certitudinile, va sfîrși prin a se Îndoi: dar dacă va Începe cu Îndoielile
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a lupta cu propriile slăbiciuni sau defecte. * „Oricine se Înșală nu Înțelege lucrul asupra căruia se Înșală.” (Sf. Augustin) Desigur, Sf. Augustin viza nu atît „neînțelegerea” de tip intelectual, cît mai ales acea neînțelegere afectivă și morală dintre oameni: vanitatea invidioasă a acestora Îi face incapabili nu numai de o atitudine empatică (prin care să se identifice cu bucuriile, speranțele sau suferințele altora), ci și de realizarea concesiilor, pentru a putea fi parteneri Într-o acțiune. * „Ultimul pas al rațiunii
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de un sacagiu nu este observat decît de societate; naturii puțin Îi pasă de așa ceva.” (H.de Balzac) „Natura” nu face, Într-adevăr, judecăți de valoare, ea sădește doar potențialități - societatea fixînd criteriile valorice, impune implicit ierarhizările și, o dată cu ele, vanitatea competiției. * „Adevărul e În vin.” (Plinius) Pentru că - spune Teognis - „Vinul dă pe față gîndul omului, oricît ar fi de iscusit”. * „Nu gloria are valoare, ci meritul prin care o obținem.” (A. Schopenhauer) Numai așa se pot explica acele situații paradoxale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]