3,102 matches
-
același principiu, M. Lazarevski (1936) realizează un determinator pentru 257 de soiuri, dar el se bazează pe ideiile lui Ravaz, luând în considerare doar caracterele esențiale ca valoare ampelometrică, trăgând atenția asupra "principiului descrierii standard" în sensul că trebuie stabilită variabilitatea particularităților fiecărui soi. Determinatoarele bazate pe principiul politomic s-au dovedit a fi mult mai exacte deoarece acestea folosesc un număr mult mai mare de caractere morfologice. În Rusia, P. Kiskin (1971) a realizat un determinator pentru 2800 de soiuri
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
compararea datelor obținute din determinările efectuate. Dificultatea maximă a acestei metode apare în momentul identificării unui soi necunoscut, deoarece există caractere care pot fi considerate stabilite (sexul florii, culoarea boabelor, gustul pulpei, prezența semințelor etc.) și unele care prezintă o variabilitate mai pronunțată, fiind puternic influențate de condițiile climatice sau agrotehnice (mărimea frunzei, gradul de sectare al limbului, desimea perilor, mărimea strugurilor și a boabelor etc.). 2.5.1. DESCRIPTORI PENTRU CARACTERELE MORFOLOGICE ALE SOIURILOR DE VIȚĂ DE VIE Pentru caracterele
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
referință Carignan) și foarte lungi (nota 9). 4.15. Forma sinusului pețiolar (cod OIV 079; UPOV 41; IBPRG 4.1.19.), se apreciază vizual, examinându-se forma sinusului pețiolar, care este dată de deschiderea nervurilor N4. Acest caracter are o variabilitate foarte mare, exprimată printr-un număr mare de forme de sinus pețiolar. 4.16. Forma bazei sinusului pețiolar (cod OIV 080; UPOV 42; IBPRG 6.1.30.) se determină odată cu examinarea formei generale a sinusului pețiolar și poate fi sub
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
6.2.1. Determinarea valorilor ampelometrice ale frunzei Pentru obținerea mărimilor ampelometrice sunt necesare frunze adulte, sănătoase care nu prezintă nici un simptom de boală sau atac de dăunători, situate între nodurile 7-12 ale lăstarului. Se consideră că în această zonă variabilitatea caracterelor ampelografice este foarte mică (P. Galet, 1967; Erika Dettweiler, 1987). Numărul frunzelor care vor fi măsurate variază de la 10 la 30, dar pentru o certitudine cât mai mare a rezultatelor este indicat ca determinările să se realizeze pe un
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
pătratelor abaterilor (SP) se calculează față de medie, deoarece determinarea ei față de media aritmetică necesită un volum mare de muncă. O valoare mare a acestui indicator statistic arată că elementele probei analizate au un grad de împraștiere ridicat și o mare variabilitate a indivizilor din cadrul seriei statistice analizate. Varianța este indicatorul statistic care exprimă cel mai bine gradul de variabilitate (neomogenitate) al valorilor unei variabile aleatorii și se calculează ca raportul dintre suma pătratelor abaterilor și numărul gradelor de libertate. Valorile varianței
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
muncă. O valoare mare a acestui indicator statistic arată că elementele probei analizate au un grad de împraștiere ridicat și o mare variabilitate a indivizilor din cadrul seriei statistice analizate. Varianța este indicatorul statistic care exprimă cel mai bine gradul de variabilitate (neomogenitate) al valorilor unei variabile aleatorii și se calculează ca raportul dintre suma pătratelor abaterilor și numărul gradelor de libertate. Valorile varianței sunt determinate de cele a factorilor care o determină și anume cu cât valoarea sumei pătratelor abaterilor este
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
factori, cu scopul de a-i extrage pe cei mai importanți și de a aprecia influența lor. Prin calcularea indicatorilor statistici enumerați pe baza valorilor ampelometrice ale frunzei mature se pot obține informații cu privire la omogenitatea fenotipică a unui soi, a variabilității unor mărimi ale componentelor frunzei, aptitudinile de variație ale caracterelor analizate, dar și cele mai stabile caractere, mai puțin fluctuante care pot fi luate în considerare în descrierea unui soi (acele caractere determinate prin raporturile dintre diferitele mărimi ampelometrice ale
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
crește până la agregarea completă a celor trei ramuri. Dendrograma clasificării ierarhizate ale unor soiuri mai puțin cunoscute evidențiază, de asemenea, existența a trei grupuri optimale, dar cu valori mai mari a indicelui de disimilaritate ale arhitecturii frunzelor, de unde concluzia că variabilitatea fenotipică este foarte mare, iar asemănarea între ele se bazează pe un număr redus de caractere fenotipice. 2.7.3. ANALIZA FACTORIALĂ DISCRIMINANTĂ (AFD) Analiza factorială discriminantă, a fost concepută de Fisher și Mahalanobis în anul 1936 și este o
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
încadrați la alte soiuri. Aceștia din urmă inițial au fost considerați aparținând unui anumit soi, dar prin analiza factorială disciminantă, a rezultat faptul că, prezintă caractere care le permit încadrarea lor în alte grupuri (soiuri). De aici rezultă faptul că, variabilitatea fenotipică foarte pronunțată influențează gradul de omogenitate al soiurilor de viță de vie. De aceea, pentru descrierea și recunoașterea unui soi nu sunt suficiente numai caracterele fenotipice ci și alte metode de natură biochimică sau genetică. CAPITOLUL III METODE BIOCHIMICE
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
ADN, determină secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic, între molecula de ADN și molecula proteică există o colinearitate. Ca urmare, în cazul unei schimbări (mutații) în secvența nucleotizilor din genă îi corespunde automat și o schimbare a secvenței aminoacizilor din proteină. Variabilitatea genetică dintre organisme aparținând diferitelor specii sau unități taxonomice poate fi evidențiată prin studiul produșilor chimici ai genelor, deci a enzimelor. Pornind de la aceste considerente de ordin genetic și biochimic, analiza enzimatică și-a găsit aplicația în cercetările cu privire la originea
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
național. 3.2. ANALIZA GENETICĂ Caracterizarea și identificarea soiurilor de viță de vie în mod tradițional, se bazează pe ampelografie, care implică de fapt, descrierea și compararea caracterelor morfologice ale lăstarilor, frunzelor, strugurilor și boabelor. Vița de vie prezintă o variabilitate fenotipică foarte pronunțată, puternic influențată de factorii de mediu dar și una genetică legată de biologia și originea fiecărui soi în parte. Existența mutațiilor, selecția și înmulțirea vegetativă a soiurilor de viță de vie, constituie principalii factori care contribuie la
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
foarte pronunțată, puternic influențată de factorii de mediu dar și una genetică legată de biologia și originea fiecărui soi în parte. Existența mutațiilor, selecția și înmulțirea vegetativă a soiurilor de viță de vie, constituie principalii factori care contribuie la creșterea variabilității genetice în cadrul soiurilor cultivate, la care se mai adaugă și procesele de creare de noi soiuri care amplifică acest fenomen. 3.2.1. STADIUL CERCETĂRILOR PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA Rezultatele cercetărilor din domeniul ampelografiei, au stabilit centrele genetice
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
CERCETĂRILOR PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA Rezultatele cercetărilor din domeniul ampelografiei, au stabilit centrele genetice de formare a genului Vitis precum și apartenența soiurilor la anumite grupe ecologice. De asemenea, s-a putut evidenția și influența condițiilor de ecosistem asupra variabilității caracterelor morfologice și însușirilor agrobiologice și tehnologice ale soiurilor de viță de vie. În cazul cultivarelor cu origine certă se cunosc unele date cu privire la proveniența acestora, a modului cum au fost obținute, perioada când acestea au fost introduse în procesul
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
vegetal de origine franceză. Rezultatele obținute prin aplicarea ambelor tehnici, evidențieză faptul că, există diferențe între varietățile studiate, și că metoda ISSR a fost superioară metodei RAPD din punct de vedere al puterii de diferențiere. S-a înregistrat existența unei variabilități însemnate între clonele de Merlot de origine franceză și clona din Chile (de unde ideea că soiul Merlot din Franța nu se înrudește atât de mult cu cel din Chile, cu toate că acesta din urmă își are originea direct din Franța. Aceasta
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
din bazinul carpatic prin metoda RAPD, iar rezultatele obținute au fost comparate cu clasificarea taxonomică și cu sinonimele soiurilor, contribuind astfel la identificarea și diferențierea genotipurilor studiate. Rezultate notabile au fost obținute în Italia de către Zulini și colab., 2005, privind variabilitatea fenotipică și cea genotipică a soiului autohton Picolit, care a fost studiată prin folosirea alături de descriptorii ampelografici și ampelometrici, a markerilor microsateliți AFLP (Amplified Fragment Length Polymorphism-polimorfismul lungimii fragmentelor de amplificare). De la vițe bătrâne (30 - 100 ani) au fost recoltate
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
colinearitate. De aceea la orice schimbare (mutație) în secvența nucleotizilor din genă îi va corespunde automat și o schimbare a secvenței aminoacizilor din proteină. Ca urmare, schimbul produșilor chimici ai genelor, adică a enzimelor, reprezintă un mijloc de evidențiere a variabilității genetice dintre organismele aparinînd diferitelor specii de plante. Pornind de la aceste adevăruri, analiza izoenzimatică și-a găsit aplicabilitate în cercetările pornind de la originea soiurilor atât la plantele cultivate cât și la vița de vie. O etapă superioară în identificarea originii
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
un număr mare de caracteristici care definesc taxonii și ajută la studiul relațiilor filogenetice, amprenta ADN completează aceste metode, mai ales în situațiile în care nivelurile taxonomice sunt foarte apropiate; identificarea cultivarelor și estimarea gradului de înrudire între acestea. Când variabilitatea genetică este foarte mare între cultivare și absentă în interiorul lor, identificarea cultivarelor se poate realiza cu multă precizie utilizând amprenta ADN. Asemenea cazuri sunt caracteristice plantelor care se înmulțesc pe cale vegetativă, dar care provin din încrucișări între diferite specii (arbori
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
între diversele soiuri cultivate și rudele lor din flora spontană, reprezintă o preocupare a cercetărilor, în scopul preîntâmpinării fenomenului de reducere a diversității în procesul de ameliorare. Alte aplicații ale analizei RADP sunt: obținerea materialului vegetal înmulțit "in vitro" și variabilitatea somoclonală, identificarea hibrizilor somatici și identificarea sexului la plante; cartarea genomului cu ajutorul markerilor RAPD. 3. Polimorfismul lungimii fragmentelor de restricție (Restriction Fragment Length Polymorphism - RELF), descrisă pentru prima dată de Farria și colab. în anul 1994, reprezintă un ansamblu de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
fragmentelor de restricție (Restriction Fragment Length Polymorphism - RELF), descrisă pentru prima dată de Farria și colab. în anul 1994, reprezintă un ansamblu de fragmente specifice de ADN, generate din ADN genomic prin digestie endonucleazică. RFLP este marker genetic, caracterizat prin variabilitate de la un individ la altul și transmitere mendeliană. Principul tehnicii moleculare RFLP de realizare a amprentei genetice are la bază următoarele etape de lucru: izolarea ADN genomic de la organismele de interes; digestia ADN folosind enzime de restricție; separarea fragmentelor de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
singur punct situat în spațiu tridimensional; c) formarea unui nor de spectre multiple; d) centrarea medie; e) determinarea componentelor principale F1, F2 și F3. În analiza farmaceutică NIR, este de multe ori posibil să comprimăm cea mai mare parte a variabilității spectrului în numai câteva componente principale, adică factori cu o pierdere relativ mică de informație. 2. Calibrarea cu ajutorul mai multor variabile pentru analiza cantitativă Înainte ca spectrofotometrul NIR să poată fi folosit pentru analize cantitative, acesta trebuie calibrat. Procesul de
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
Se determină: - analiza compușilor principali (ACP) - regresia compușilor principali (RCP) - regresia parțială (PLS) RCP utilizează componente provenite din ACP pentru a realiza regresia unei proprietăți urmând a fi stabilită în cazul unei probe. PLS găsește direcțiile cu cea mai mare variabilitate prin compararea informațiilor spectrale cât și a proprietăților analitului cu noile axe, numite componente PLS sau factori PLS. Diferența principală între cele două metode este aceea că, primul component principal sau factor în RCP reprezintă cea mai mare variație în
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
se convinge de adevărul tezei sale heliocentrice, Copernic face 60 de înregistrări între anii 1513-1516 și 1522-1543. Experiențele au loc într-un mic turn la Frombork, cu instrumente vechi și primitive. În 1515 observă planetele Marte și Saturn și descrie variabilitatea excentricității pământului 17. În anul 1543 publică cartea De revolutionibus, care conține următoarele capitole : * Vedere de ansamblu a teoriei heliocentrice și expunere sumară despre univers. * Principiile astronomiei sferice și lista stelelor (bază a argumentelor dezvoltate în cărțile următoare). * Carte dedicată
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dar care au în comun faptul că susțin: a. necesitatea cercetărilor de teren pentru a cunoaște ce se întâmplă în mod real; b. relevanța teoriei întemeiate pe date, ca disciplină științifică și ca bază pentru acțiunea socială; c. complexitatea și variabilitatea fenomenelor și acțiunii umane; d. credința că persoanele sunt actori care au un rol activ în găsirea răspunsurilor la situațiile problematice; e. realizarea actelor persoanelor au o bază rațională; f. înțelegerea acestor raționalități este definită și redefinită prin interacțiuni; g.
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
creativitateaă de alte variabile intelectuale. Factorii gândirii divergente evaluați în bateria de teste DPT: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea, receptivitatea la mediile externe și interne, redefinirea. M. Lowenfeld identifică patru factori și patru aptitudini ale personalității creative: factori (sensibilitatea față de probleme, variabilitatea sau disponibilitatea receptivă, mobilitatea, originalitatea), aptitudini (aptitudinea de restructura, analiza, sinteza, coerența organizării). (Erika Landau, 1979, p.36) M. Miclea și I. Radu propun elaborarea unui alt model pentru factorii intelectuali ai creativității, iar activitatea intelectuală cuprinde trei etape: componențial
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
interuman, pe cale respiratorie. Imunitatea după boală este specifică de tip și subtip. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 100 5.5.3 Etiopatogenie Gripa este determinată de Myxovirus influenzae, care aparține familiei Orthomyxoviridae. Virusul gripal prezintă trei tipuri antigenice majore: A cu variabilitate genetică mare, B cu variabilitate redusă și C lipsit de variabilitate. Structura virusului cuprinde nucleocapsida, proteina matriceală M și anvelopa. Nucleocapsida conține acidul nucleic ARN și nucleoproteina specifică de tip, pe baza căreia se disting tipurile antigenice A, B și
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]