1,983 matches
-
civilizate și sacramente sărbătorite cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena scriitorului, veghea scriitorului la biroul lui. Lumea banilor destui, lumea destulului. Le-am văzut pe toate astea, dar nu le-am văzut strălucirea. Mie mi-a plăcut tot ceea-ce-păcălește-ochiul, băutura, barurile, potolu’, fata de la picnic, blonda cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ale tale... Și dimineața, când m-am trezit, Doamne, (și să nu râzi - nu, nu râde), m-am simțit ca o floare: puțin ofilită, desigur, cu gâtul puțin căzut, și fără o viață adevărată, doar o viață artificială, viață de vază, care îi ușurează petalele și îi înalță capul pentru a se bucura de noua zi. — Să-l las liber? Ce părere ai? — Da, dă-i drumul, am spus eu. E liniștit. — Ar putea să fugă. Odată și-odată tot va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
drăcovenia uriașă de metal argintiu, ca un jupon victorian din sârmă, care atârna deasupra întregii chestii în inele neregulate. În seara asta urma să aibă loc ceremonia dezvelirii obiectului în cadrul unei petreceri selecte la care participau doar cei mai de vază dintre angajați, alături de acel gen de oaspeți care să fie destul de impresionați de imaginea lui Mowbray Steiner de loc avangardist, ultimul răcnet, în care să-și depoziteze un milion sau două pe care le aveau în plus. Eu bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
meu ridicat. Sper că i-am rupt nasul. Cred că am auzit ceva cartilaginos rupându-se. Acum eram chit. Îmi rupsesem fusta în timp ce-mi ridicasem genunchiul, și uram să cos. Uitându-mă în jurul meu, am văzut o frumoasă vază de Murano, roz pal, pe noptieră. Îngenunchease de durere, pămpălăul. Am luat vasul și i l-am trântit în cap. Nu s-a spart; fac sticlă tare pe insula aia. S-a chircit pe covor și stătea acolo, inconștient. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla pe care tocmai o golisem. — De ce, mă întrebam, dacă tot am desfundat sticla asta, să fiu silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla pe care tocmai o golisem. — De ce, mă întrebam, dacă tot am desfundat sticla asta, să fiu silit să mă pliez pe tot trecutul meu, după ce odată mi s-a părut că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mărturisire, așa, hodoronc-tronc? — C-așa a fost. De-acu’ aproape douăzeci de ani. Un cămin studențesc. Holul cu televizorul. Aleile cu băncuțele acelea metalice din fața blocului... — Și ce-i cu asta? — Nimic. Sticla e goală, am chicotit, văzând cum vaza de lângă calorifer îmi face semn că s-a prins despre ce discutam. Erați undeva, ca să folosesc metafora care v-a furnicat adineauri, în sticla aceea. — Tot nu înțeleg. — Nici eu nu am cum să vă explic. E prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează nu știe că el, de fapt, mi-a și pregătit coborârea. Nici femeia anilor tineri nu-și poate închipui că și ea mă urmează în coborâre, neștiută, furată doar de acea încremenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Își lăsă privirea În jos și scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea un rînjet cîinesc pe buze și un revolver În mînă. Fără să-și abată privirea de la mine, Fumero lovi cu dosul pistolului vaza cu flori ofilite de pe masă. Vaza se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea un rînjet cîinesc pe buze și un revolver În mînă. Fără să-și abată privirea de la mine, Fumero lovi cu dosul pistolului vaza cu flori ofilite de pe masă. Vaza se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pampon?”, ea răspunde repede: „Ba nu”), nu are manifestări de sentimentalism, nu-și declară amorul și nici gelozia. Didina, conturată din caracteristici puține, dar expresive, nu are nimic din ambiguitatea Miței. Farmecul ei este simțit de reprezentanții cei mai de vază ai mahalalei, de Pampon și de Nae. Ea este întruchiparea feminității definită de Pampon „ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Urmărirea detectivistă din bal strânge firele comediei spre răfuiala femeilor. În finalul piesei, aceste personaje sunt aduse la egalitate prin atitudinea de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
masterandul descoperi și adevărul baltă. Concentrându-se, Oliver vru să prindă cu privirea adevărul pește, dar, spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care În lipsă de altceva mai bun Îl mestecă În gură. Descoperi adevărul glastră și adevărul vază. Un timp stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț de câteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla în ele creșteau și își schimbau forma până ce ușor-ușor începea să se contureze o formă anume: o vază pentru flori, un obiect ornamental sau diferite alte obiecte cu forme armonioase. Copiii priveau fascinați de acele forme în continuă shimbare, unele dintre ele chiar colorate. Să mergem mai departe, copii. În sala unde intraseră era o masă uriașă în jurul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
acele forme în continuă shimbare, unele dintre ele chiar colorate. Să mergem mai departe, copii. În sala unde intraseră era o masă uriașă în jurul căreia erau așezate multe femei care pictau în diverse culori și modele acele obiecte de sticlă: vaze, căni, farfurii, bibelouri. Viviana privea fascinată, era ca la ora de desen când lucra cu acuarele și pensule. Tare mult i-ar fi plăcut să poată picta și ea măcar un singur obiect. Vino mai aproape, o îndemnă o muncitoare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
le păstrezi ca amintire. Mulțumesc! Femeia îi zâmbi și își văzu în continuare de lucrul său. Haideți să mergem, copii! le spuse ghidul. Atunci, Viviana observă că fiecare copil primise câte un obiect din sticlă: un pește, o floare, o vază mai micuță. Pot să păstreze obiectele? întrebă tovarășa învățătoare. Da, sunt oricum rebuturi. Știți, pentru export se lucrează cu exigență. Îi conduse apoi într-o sală de expoziție, unde erau expuse tot felul de obiecte de o rară frumusețe, dar
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ale unor filme pro-sovietice făcute în timpul războiului - pură propagandă roșie - la care au contribuit membri AUFT. Avem muniție grea, o voi menționa într-o clipă, și sunt pe cale să obțin o cantitate de fotografii de supraveghere de la FBI: membri de vază ai AUFT întreținându-se cu membri cunoscuți ai Partidului Comunist și cu unii membri condamnați pentru activitățile în sprijinul protestului de la Sleepy Lagoon în ’43 și ’44. Muniție serioasă, chiar de la sursă”. Mal spuse: „Chestia cu Sleepy Lagoon s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; și am luat cu mine și pe Tit. 2. M-am suit, în urma unei descoperiri, și le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3. Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur, 4. din pricina fraților mincinoși, furișați și strecurați printre noi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămînă cu voi. 6. Cei ce sunt socotiți ca fiind ceva - orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la fața oamenilor - aceștia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adăugat nimic. 7. Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur, 8. căci Cel ce făcuse din Petru apostolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
găsi pe plac! Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l puse pe masă. Negustorul aduse numaidecât o pălărie de toată frumusețea și un baston, care ar fi meritat să fie purtat de cel mai de vază boier. "Mușteriul" își puse pălăria pe cap, și-o potrivi în oglindă cum crezu el mai bine, luă bastonul, îl învîrti de câteva ori pe degete, ca un boier adevărat și, îndreptîndu-se către cei doi prieteni, îi întrebă din nou
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mâinile legate la spate. Nu spusese aproape nimic de o săptămână. Parcă nimic din tot ceea ce vedea nu i se Întâmpla ei. Oană rămăsese treaz. Cei doi fuseseră mutați Într-un cort din apropierea sultanului. Erau tratați ca niște prizonieri de vază. Primeau mâncare și aveau voie să se spele. Dar, În restul timpului, erau ținuți legați și În jurul lor se aflau gărzi care se schimbau din patru În patru ore. Nimeni, În afara sultanului, nu avea voie să le vorbească. După zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din mașinile nababului, șuierându-i să facă orice i-ar cere maiorul, apoi să-i raporteze. De data asta, nu se vor face fotografii. Reședința englezului se află la oarecare distanță, în afara orașului Fatehpur. Așa cum se cuvine unui reprezentant de vază al coroanei, maiorul Privett-Clampe trăiește într-un lux considerabil. Domeniul se întinde pe câteva hectare plantate cu flori englezești, de are grijă o armată de grădinari, iar casa, în stil Tudor, e cu două etaje. Ridicată la începutul secolului, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fost dragoste la prima vedere, a fost măcar admirație. A remarcat-o cum a sărit cu abilitate peste șanț, invitată la Peshawar Vale Hounds. PVH vâna șacali în cele mai bune zone din India. Privett-Clampe era un membru de vază și toată lumea era de acord că-i stătea foarte bine în haina stacojie cu gulerul albastru deschis. La fată l-a impresionat cât de bine a executat săritura. Pe când calul s-a întins spre bancul îndepărtat, ea s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soția. Un titlu din două cuvinte. Câte o coloană pentru fiecare dintre stările ei schimbătoare, începând cu Aproape Adormită, până la cea de Bineînțeles Isterică. Cel puțin, au reușit să-l țină pe Gandhi departe de Punjab. Și celelalte persoane de vază sunt deținute în afara graniței. S-a acționat rapid. În timpuri ca astea, reacția este destul de simplă. E doar o chestiune de nervi. Zâmbește. Se aude un răpăit și un pocnet. S-a tras. Aerul pare sfâșiat. Instinctiv, sir Wyndham se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acolo, în seara asta. Contez pe tine s-o oprești. M-ai înțeles? — Da, domnule pastor Macfarlane. Robert coboară câte două trepte. Sare zidul despărțitor și trece în cealaltă parte a curții. Într-un mic salon, împodobit cu gravuri și vaze cu flori, o găsește pe Elspeth Macfarlane, tăind legume cu Shobha, măturătoarea. Amândouă ridică privirea spre el. — Ieși, Chandra? îl întreabă Elspeth. — Da, doamnă. — Bine, dar să nu întârzii. Va trebui mă însoțești la doamna Pereira, la opt. — Pastorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la puterea lui și isprăvile lui, și amănuntele despre mărimea la care a ridicat împăratul pe Mardoheu, nu sunt scrise în cartea Cronicilor împăraților Mezilor și Perșilor? 3. Căci Iudeul Mardoheu era cel dintîi după împăratul Ahașveroș. El era cu vază între Iudei și iubit de mulțimea fraților săi, căci a căutat binele poporului său și a vorbit pentru fericirea întregului său neam.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]