3,889 matches
-
Acasa > Versuri > Visare > UN IRIS ÎN VIS Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când am decis să te transform în vis, Aevea mi te-nfățișai într-un veșmânt De catifea turcoaz, și ochi-ți dormitând Aveau ceva, ce mă trezeau, într-un dezmint. În revelația, deschisă către încă o noapte De rătăcire, între infinitul cast și o visare, Pe pleoapele-ți cădeau misterele uitate- Îți era în cuget
UN IRIS ÎN VIS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346130_a_347459]
-
de șoapte. Nu mai erai himeră, deși, himeric, plânsu-ți Avea culoarea visului, pictat de multe ori, Iubirii, neexpuse, crispatele-ți frământuri Se risipeau, în clipe, transcrise în culori. Doream ceva din tine, să-mi fie acel vis, Sau plânsu-ți, sau veșmântul, ce-l venerai- În fața cerului, -ți vedeam în suflet un iris Și tu visai, în somn, un vis, dar îmi lipseai. Lilia Manole Referință Bibliografică: UN IRIS ÎN VIS / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1814, Anul V
UN IRIS ÎN VIS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346130_a_347459]
-
iubitule, să ard ca un foc. Gândul zburdalnic l-am trimis la tine, să te cuprindă strâns dorul de mine, înfășurat în dorințe mii să te găsesc, căci pădurile noastre nu-mbătrânesc. E noapte, prin ramuri vântul răsună în calendar veșminte de sărbătoare, tăcerile le simțim ca o muzică divină, iubirea rămâne pe soclu nemuritoare. Am pus busuioc în păr de Bobotează, e noaptea când perechile se găsesc, lovește gândurile cât dorința-i trează, zboară pe corn de dor să te
ÎN NOAPTEA DE BOBOTEAZĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368850_a_370179]
-
cerului veșnic. Curajul Mamei se ridică șirag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde Luceferii clipocesc clipele veșnice în seninul esențelor pure. Mama împletește aromele rugii sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacră. Mama poartă sub veșmântul de smarald al inimii, safirul tinereții sufletului ei. Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc veșnicii de lumină, curgându-i ca un iureș prin vine, stropii Cuvântului ca psalmii din strană, urcând în tămâie de smirnă. Peste tremurul de petală al pașilor
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
cucerită cu ajutorul voinței noastre. Omul va fi bun dacă va fi în armonie cu spiritul său și scopul civilizației este cel de a dobândi armonia. Precum frunzele care iubesc, protejează și hrănesc pământul, așa și în iubire, armonia își așterne veșmântul ei, asupra sufletelor celor care se iubesc. Ele pot fi ființe, sau o ființă alături de ceva neînsuflețit, pe care ființa, cu iubirea ei o însuflețește. Exemplu - pictorul care realizează un tablou, sculptorul care dăltuiește o statuie etc. Explica un important
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
în vânt răsuflarea abur șoptește și cum piatra în ape se rotunjește locul gol îl voi umple cu sinele răsucite palme răsucită inimă tropotul lumii mă atinge mă varsă în chiupul tăcerii ------------------- încerc să-mi spun să mă întorc din veșmântul tristeții și uite cum umplu seara amfora când ochii pleoapa și-o strâng și irisul ustură lacrimi sărate prea sărate pentru întoarceri -------------------- când râd spuma laptelui matern îmi umple gândul cartea o închid o deschid printre file mă privesc furișarea
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]
-
văzduh atunci! Mi-e dor de Blaj întotdeauna, Să-l văd pe Iancu dinspre Munți Cu paloșul oprind furtuna În fruntea celor drepți și mulți; Să mă-ntâlnesc sub „teiul sfânt” Cu Pruncul cel trimis anume În scump și luminos veșmânt, Ca îngerul din altă lume... Flămând să mă opresc din drum, Să-mpart merindea din desagă, Aș vrea să fiu la Blaj acum, Și-acolo, pe Câmpia întreagă, Cu vremea să mă iau la trântă, Cu toate liftele păgâne, Duminica
AȘ VREA SĂ FIU LA BLAJ ACUM... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370811_a_372140]
-
Între rocile acelea se prăbușise, apoi ... se ridicase și dansase ca să nu moară înghețată femeia cu pletele-i negre resfirate în vânt și pleoape vinete sub sprâncenele în forma a două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir, ce-i acoperea doar în parte umerii, sânii și pântecele. Epiderma-i era pielița de prună, dar încă mai emana parfum
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Probabil că fruntea i se coboară sub gânduri. Desigur! Și umerii, înclinați înainte, de parc-ar vrea să se-adune. Plumburiul cerului insuflă sentimentul nevolniciei. Mă-ngrozesc! Nici tânărul, nici eu nu suntem Atlas să-l putem susține! Mă strâng veșmintele, deși mă ia cu frig! Dar ce mă plâng? Port și loden peste costum. El, doar în cămașă, ce-o simți? Sigur îl arde necazul! Oooo! Ce m-am speriat! De ce așa de brusc? O clipită am crezut că s-
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
cu apă moale de ploaie. Devine ușoară. Imponderabila. Trupul ei fizic vine, pleacă... de la o relicva la alta. Acum le recunoșate pe toate. Unele dintre exponate o bucură, altele o înfurie. Cele mai multe, nu-i creează emoție. A atins poala unui veșmânt grosolan, de lâna primitivă. Stofă e jilava, cu iz de mucegaiuri, rece că un lințoliu. Ra îi recunoaște mirosul, - unul de pielărie, cocleala de bronzuri și transpirație de bărbat tânăr. Mărțina nu mai are timp de pus întrebări și mai
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
că bunicul trebuia să plece într-o dimineață tare devreme de acasă iar când să se apropie de o punte care se află în apropierea casei numai ce vede o femeie înaltă de 20 de m îmbrăcată-n într-un veșmânt alb de-i ajungea până la călcâie, speriat se întoarce acasă și-i povestește bunicii de ce arătare i s-a năzărit în drumul lui și nu mai pleacă nicăieri. Îmi povestește bunica cât de tragic și de absurd este războiul, cum
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
că bunicul trebuia să plece într-o dimineață tare devreme de acasă iar când să se apropie de o punte care se află în apropierea casei numai ce vede o femeie înaltă de 20 de m îmbrăcată-n într-un veșmânt alb de-i ajungea până la călcâie, speriat se întoarce acasă și-i povestește bunicii de ce arătare i s-a năzărit în drumul lui și nu mai pleacă nicăieri. Îmi povestește bunica cât de tragic și de absurd este războiul, cum
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
roagă: - Doamne, nu ține seama de vorbele acestor oameni, însă facă-se voia Ta. Îi smulg barba, îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană. Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
pași ce veneau dinspre mormânt, răsunând până în ușa bisericii. Acolo l-a văzut pentru prima dată pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou. Era înalt, cu ochi mici, rotunzi, cu barbă lungă, neagră, ce îi ajungea până la gât, îmbrăcat în veșminte călugărești. Într-o mână ținea o flacără și cu cealaltă binecuvânta. A cerut să fie luat din locul în care era așezat. A doua zi de dimineață, maica Macaria a curățat moaștele și le-a depus într-o raclă în
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
moaște mănăstirea ta, care se veselește duhovnicește și îți strigă: Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare Bucură-te, far străluminat ce
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului o noapte de cărbune se destramă după priveghiul viselor nebune iar zorii se ivesc cuprinși de teamă acoperiș de zi peste genune am scuturat fărâme de coșmaruri și mă azvârl flămând înspre lumină să-ndestulez veșmântul meu cu daruri de pe paleta soarelui divină din crisalidă mă preschimb în flutur atras de strălucirea din tărie și mă înalț spre astrul nou să scutur culori de curcubeu peste câmpie prea multe aspirații și efort un zburător cu numele
CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369843_a_371172]
-
ascundă sub obrazul smead al cergii de ninsoare împletite, un repetabil giulgiu peste seve sleite, sub un orbitor aieve, tronând peste destine împlinite. Același ritual de-ncoronare, alb miruind frunzișul ce se pierde murind spre a renaște-n noul verde, veșmânt de primăvară-n sărbătoare. *** Ciclul "Poezia necuvintelor" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Se-njugă toamna / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
SE-NJUGĂ TOAMNA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369916_a_371245]
-
către Maică", „Biruință", „Ruga bunicii", „La biserica cea veche", „Rugăminte", „Uitați în întuneric", „Sunt un alt anotimp", „Urcușul lui Sisif", „Îngerii cetății"... Cartea „Suflet la ofertă" e balsam sufletesc și terapie spirituală pentru iubitorii poeziei ce poartă pe drumul vieții, veșmintele credinței cu iubirea de Dumnezeu și de aproapele lui în leacuri tămăduitoare de tristeți și suferințe din „grămezi de suflet" oferite de autoare. Sunt fericită că am avut prilejul de-a lectura cartea autoarei Angelina Nădejde înzestrată cu deosebit har
MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370031_a_371360]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > AM ATINS UN VERS Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc spre cer și mâinile tremurătoare Cotrobăie printre fuioarele de nori. Găsesc veșmânt de ploi strălucitoare... Cu el mi-acopar sufletul, adeseori. E cerul nesfârșit; seninul lui mă doare Și rană mi-e rețină când se-oglindeste-n el. Străbat noi orizonturi flamande de culoare, La capătul de zi sa-ascult un menestrel... În minte, grav
AM ATINS UN VERS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370062_a_371391]
-
simțuri trupul să-ți îmbrace *** regăsire soarbe gura lăcomită sân cerșind-o de sub ie susură a bucurie adiere molcomită vorbe dulci spuse-ntr-o doară ars sub sărutări obrazul ochii-și potolesc necazul sub atingerea ușoară mi te dărui, cad veșminte șoaptele devin tăceri asupriți de mângâieri la nimic nu luăm aminte *** Pictura: Frederick Frieseke, "Trup îmbrăcat în lumina soarelui" Referință Bibliografică: Dragobete - IUBIREA (partea a II-a) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
și nici un bai... Albastrul Terrei cel mai pur Din apă i se trage Reflexii calde de azur Și sute de catarge... Luciri imense o îmbracă De ape strânse în oceane Cu țărmuri multe... și o arcă... Superbă robă cu volane! Veșmânt de mare bogăție Trimis de Domnul pe Pământ Dar și rai pentru hoție A omului creat de Sfânt: Acea ființă milenară Înzestrată cu intelect, De Creator, făcut din țărnă, Ca pe pământ să fie drept, Om ce s-a opus
APA! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370319_a_371648]
-
moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte albe și aurii, cu sclipiri de foc, atunci când merg. Uită-te măi, nărodule, să vezi minunățiile, că pe mine mă dor ochii și mă tem să nu orbesc! Dar, Norocel, tolănit pe puful moale al penei uriașe, se juca cu
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte albe și aurii, cu sclipiri de foc, atunci când merg. Uită-te măi, nărodule, să vezi minunățiile, că pe mine mă dor ochii și mă tem să nu orbesc! Dar, Norocel, tolănit pe puful moale al penei uriașe, se juca cu
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
încerca să o care cu el... -Din păcate acum, Baraba nu mai poate vorbi mărite! Am găsit însă asta în mâna lui, ceea ce dovedește că ceva adevăr este în legătură cu comoara sa. Zicând acestea Matan scoase o monedă de aur din veșmintele sale. O puse apoi pe masa procuratorului. Ponțiu Pilat luă moneda și o privi cu uimire. Văzu înscrisul monedei având ultima literă martelată. Era una din monedele cu care reușise să-l prindă pe vestitul tâlhar și pe care le
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine, să-ți potolești setea de fericire, cu iubirea ce o port adânc înrădăcinată în acest trup tânăr și dornic de
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]