10,163 matches
-
amuzant și mai deștept. Cât timp faci eforturi, te îndrepți înspre Marele Pot. Așa trebuie că te simți ca vampir în primele două sute de ani. După aia rămâi doar cu aceeași relație eșuată înmulțită cu două sute. Și ce. Problema tinereții veșnice e că tinzi să amâni. Așa că soții Clark au învățat cum să facă un film. Ceea ce a implicat, printre altele, faptul că Nelson s-a ras în jurul pulii, ca să pară mai mare. Tess și-a făcut implanturi la sâni, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
târgului. Mai apoi, văzuse lădițele cu fructe ori legume pe care unul sau altul le aducea în curte pentru unchii ei dar nimeni, niciodată, nu se oprise la poartă să-i lase doamnei Leon un lucru cât de mic. Această veșnică aducere-aminte o făcu să urască anonimatul și sărăcia de care se loveau la fiecare pas. Nici Bica nu era bogată dar Luana vedea poștașul aducându-i pensia și grămăjoara de bani pe care acesta i-o înmâna i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ajun, îl pândea din pragul ușii. Stătea cu ochii lipiți de poartă și aștepta fără să se miște. Se gătea cu ce avea mai frumos, făcea curat în cameră și așeza un scaun lângă brad. Moșul apărea pe seară, în veșnica lui haină roșie, cocoșat sub greutatea sacului. Uneori părea mai înalt, alteori mai scund. Câteodată intra în curte sprinten apoi se înmuia brusc, ca la comandă. Mare poznă moșul ăsta, niciodată nu era la fel! Se oprea în dreptul ușii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei care, la ora aceea, se bucurau de momentele unice distrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ci să aștepte cu răbdare oferta potrivită. Reveni la cărțile citite pe jumătate, la plimbările singuratice, renunțând să mai dea vina pe bărbatul ei pentru toate neîmplinirile. Descoperi, cu o oarecare strângere de inimă, că n-o mai afecta lipsa veșnică a lui Ștefan, că nu-l mai aștepta aruncându-și, din cinci în cinci minute, ochii pe ceas. Uitară să mai facă dragoste, să mai dialogheze. Ea citea sau urmărea emisiunile de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și pentru a-și păstra marele mister, aceste scaune <funcționează> în spatele unor uși bine ferecate. Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Veber plecă nemulțumit, acordând o perioadă de gândire de trei zile. Directorul de creație izbi planșa pe masă. Ce vrea ăsta, un clip cu Donald Rățoiul? Și-au ascuns zâmbetele cu o stângăcie comică. Erau obosiți și plictisiți de acest veșnic joc de-a "Hai să-ți dau, nu vreau să iau". Privirea cruntă a lui Bariu nu mai avu nici un efect. El ceru, cu severitate, proiecte noi. După plecarea echipei, se întoarse spre Luana. Spune-mi, doamnă Noia, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o asemenea petrecere deocheată. Au traversat șoseaua pe pasarelă. Sub ei, ca Întotdeauna, mașinile din traficul neîntrerupt claxonau, frânau, demarau, un râu de oțel ruginit, ciocnit, al cărui curent ducea pretutindeni și nicăieri. Soarele Începea să se Îmblânzească, Îndulcit de veșnicul strat de nori, cerul era de un galben murdar, un galben Încercănat cu cenușiu, care, În curând, la asfințit, avea să devină tot mai Întunecat, apoi, dintr-odată, negru. Niciodată, nici un fel de albastru, nici o culoare vie, nimic limpede. Au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În vânt și le dădea o Înfățișare marțială, cocoțați câte trei pe câte-o motocicletă, se strecurau printre mașini roșii și albe pe străzi roșii și albe. La fiecare pas, orașul roșu și alb era contemplat cu mândrie de chipul veșnic tânăr al președintelui, admirabil conservat În momentul Independenței din 1945, plin de forță virilă și totodată binevoitor. Cel puțin se mai schimbă cenușiul, Își spuse Margaret. Dar pentru ea Începea să fie plictisitor. Văzuse treisprezece sărbătoriri ale Zilei Independenței, una
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știe să țină stiloul în mână. Nu mă ocup de așa ceva, îi răspunsese în silă și-i întorsese spatele. Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el, că încercarea moarte n-are dar cu acesta nu-i merge. Urâciosul îi dă de furcă. Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și găsească locuință și-i înlesnise să facă și un curs de contabilitate cu durata de doi ani. Înainte de a primi felicitările, Carmina a trebuit să asculte veșnicele lui imputații: Păi, bine, fată, cu tine omul e bun când te ajută, după aia un șut în dos și basta! Noroc cu nevastă-sa, Monica, frumoasă, alintată, unsă cu toate alifiile, se afla în toane bune și a conversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o seară, tatăl lui Ovidiu, parcă trezit din veșnica lui abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau, cu un fel de emoție, ce semăna mai mult a surescitare. Acesta-i un eveniment ce merită sărbătorit, a declarat el, terminând stocul de cuvinte frumoase și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și de la romani, dovadă versul horațian: ,,Non omnis moriar” (Nu voi muri de tot). pe această cale strămoșească, zestre în procesul de formare a poporului român s-au suprapus, într-o perfectă osmoză, principiile bisericii creștine tradiționale, propovăduitoare a vieții veșnice de apoi. Cea mai înaltă întruchipare filozofică și artistică despre VIAȚĂ și MOARTE a poporului român o întâlnim în Miorița. Ciobanul - care știe că viața trebuie trăită și că moartea sosește la ceasul hotărât de soartă - vede în cei doi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și alte plăceri mi se deșteptau în suflet și, în loc de înțelepciune, mă făceam tot mai neastâmpărat și dorul meu era acum nemărginit.” A-ți asuma timpul însemnă a fi conștient de ordinea obiectivă: trecut - prezent - viitor. Drumul invers subiectiv, ca veșnică posibilitate de întoarcere din prezent către propriul trecut, îl parcurgi apelând la resorturile intime ale memoriei. Depășești astfel realul imediat, intri într-o altă zonă, a eului ce se descoperă pe sine în lumea amintirilor: ,,Astăzi, chiar de m-aș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îl încălzește pe om, îl luminează, relevându-i valorile esențiale, îl ferește de umbrele întunecoase ale întunericului, îndeplinindu-și astfel rostul cel mai adânc. În cărți, omul găsește elixirul ,,tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte.” E o tinerețe veșnică, în care arderea nu pare să consume materie, ci să se ridice din ea, într-o permanentă regăsire. Și atunci, din jocul parcă instabil al cuvintelor, din magia care pâlpâie neliniștită în jurul lor, se desprinde un sens nebănuit: puterea de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
istoriei, este Mircea, este Ștefan. Codrul este viața acestui popor în încleștata sa devenire istorică. Aici, la Ipotești, natura se regăsește într-un tot. Printre copaci și dincolo de dealuri, o singură suflare, același mit - Eminescu. Orizontul a dispărut. Un cer veșnic, un codru veșnic. Pelerin poposit la Ipotești, oprit din drum ca de o reînsuflețire la auzul unui glas din Univers, trăiesc într-o secundă atâtea clipe rare, fără a ști dacă vreodată voi reuși să cuprind întreaga constelație a geniului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este Ștefan. Codrul este viața acestui popor în încleștata sa devenire istorică. Aici, la Ipotești, natura se regăsește într-un tot. Printre copaci și dincolo de dealuri, o singură suflare, același mit - Eminescu. Orizontul a dispărut. Un cer veșnic, un codru veșnic. Pelerin poposit la Ipotești, oprit din drum ca de o reînsuflețire la auzul unui glas din Univers, trăiesc într-o secundă atâtea clipe rare, fără a ști dacă vreodată voi reuși să cuprind întreaga constelație a geniului eminescian. Zicătoarea cuprinde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
codru încercând a opri plecarea. Ecoul cuprinde răspunsurile glasurilor ei și din depărtări negații permanente invadau atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu a fredona în liniște deplină un cântec al nemuririi, al prieteniei veșnice, lăsând în nemurirea arborelui falnic o pană, în însemnătatea prieteniei lor, promițându-i reîntoarcerea. La cântul său, întreaga dumbravă fu cuprinsă de emoții și mii de animale, insecte păsări îi admirau glasul cel pur. Soarele palid își îndreaptă privirea spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scânteietor se ridică fumuri ca niște coloane înalte a unui templu maiestuos. Pe aceste imense coloane se sprijină bolta senină a cerului. În acest templu se odihnește luna, farul tainic de lumină. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. Crivățul urlă prin codru scoțând zgomote asurzitoare, dar cu toate acestea tabloul pare măreț, fantastic. Pătrund în acest templu cu adânc respect și pioșenie în fața naturii care își are în fiecare anotimp farmecele ei. Monica Popa, clasa a V-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe scările de văpaie ale lunii se intensifica ninsoarea de stele ce lumina cărările de păcură. Adierile dulci, mirositoare, boarea serii, te făceau să visezi la o lume unde aceste frumuseți sunt veșnice, unde este liniște și toți se înțeleg unii pe alții, unde moartea nu există. Văpaia lunii îmi demonstra că pământul nu rămâne niciodată singur, luna și soarele străjuindu-l neîncetat. Dar, după acest vis, undele nopții ne purtară spre casă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumoasă. Diana Ganciu, Clasa a VII-a C Delta Dunării Delta Dunării este cea mai frumoasă rezervație naturală din toată Europa, unde vegetația se îmbină cu fauna, într-o simbioză perfectă. Aici viața își continuă, nestingherită de zarva marilor orașe, veșnicul circuit cu moartea. Împreună cu familia mea am petrecut câteva zile in Deltă, minunat cuprins al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de sălcii bătrâne și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga iubirea mea nețărmurită pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
urmă la un inginer electronist. Acesta a depistat greșeala și aparatul a fost pus în funcțiune. S-au construit apoi mai multe aparate după modelul acestuia, și toate erau controlate de privirile agere ale copilului supranumit inventatorul. În țara incendiilor veșnice, cineva reușise în cele din urmă să învingă limbile de balaur ale focului și răcoarea să-și reverse undele peste oceanul verde al pădurilor. Tiberiu Țârdea, clasa a V-a A Povestea unui inventator Stau în casă și mă plictisesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și Arad, apoi a făcut Școala de cadeți de la Viena. Preot de țară, a fost deportat la Borisfalva, comitatul Sopron. S-a Întors din detenție după șapte luni, pe jos și bolnav: părea un sfânt pământean În drum spre cele veșnice. Din căsătoria lui cu Hortensia Șildan, fiica notarului din Vinț și sora viitorului avocat Onofrei Șildan din Apud, s-au născut trei feciori: Semproniu, Liciniu și Coriolan. Primii doi au urmat liceul „Sf. Sava” din București, apoi s-au Înscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aceea pot spune, fără teama de a greși: ne veți lipsi, domnule Cain. (Aplauze) Vă mulțumim pentru sutele de ceasuri și orologii pe care le-ați reparat, ceea ce ne-a permis să ținem pasul cu timpul, și vă asigurăm de veșnica noastră pomenire. (Aplauze) Și, pentru că nu se știe dacă o să ne mai vedem vreodată, permiteți-mi să vă urez de pe acum, În numele consilierilor municipali și al meu personal, să vă fie țărâna ușoară. Lumea izbucni În urale, iar Cain Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]