1,781 matches
-
centrului este potrivit lui Blake expansiunea, dat fiind că sensul circumferinței este expansiunea: "Ce este Sus e Înăuntru, căci totul în Vecie este translucid: Circumferință este Înăuntru, Afar' alcătuit e Egoistul Centru, Iară Circumferința-i pururi în expansiune mergînd nainte spre Vecie [...]."92 Circumferință această psiho-fizică despre care vorbește Blake și care se află în proces de expansiune veșnică pare să indice un fenomen astrofizic anunțat abia în secolul al XX-lea (în 1929) de către Edwin Hubble: "legea lui Hubble" afirmă că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
definește sau implică următoarele corelații: Lege-comerț, Stomac-hrană, legitate-funcționalitate, creație-materia prima, artifex-alchimie, subiect-obiect, minte-creier, nous-sistem nervos, normă-metodă, morfologie-sintaxă, stare-mișcare, stasis-kinesis, statism-dinamism, clasicism-romantism, om-individuație. Cuplul Bowlahoola-Allamanda este astfel un arhetip morfodinamic fundamental, un arheomorfism. Nu întîmplător spune Blake în Milton: "Dar în Vecie cele Patru Arte, Poezia și Pictură, Muzica Și cu Arhitectura, care e Știința, sînt cele patru Fete ale Omului. Nu astfel se întîmplă-n Timp și Spațiu: acolo trei sînt zăvorite afar', și singura Știință mai rămîne grație-Îndurării, și prin Știință
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Oglindă Vegetală a Naturii. Toate Lucrurile sînt cuprinse în Formele lor Eterne în trupul Divin al Mîntuitorului, Adevărata vită a Veșniciei, Imaginația Omenească, care Mi s-a arătat că Venind la Judecata printre Sfinții săi și lepădînd Timpul astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare infinită este Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia din care vegetal Pămîntul e o umbră doar."138 Ideea-matrice este Prolificul, copia este Devoratorul. În A Vision of the Last Judgment Blake mai spune că "Omul Trece, dar Stările rămîn Apururi; el trece prin ele că un călător care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este înspăimîntat de marea atracție a vidului cosmic care tinde să tragă-disipeze materia în el: "Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă"192. Căderea este astfel fragmentarea Unului (Tharmas) în multiplu, căci spune Tharmas: în "vremi ale Veciei fost-am în două sfărîmat/ Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași".193 Tharmas nu încetează să cheme la el chipul sau de cristal (Enion), care, paradoxal, este prea departe și totuși prea aproape: "Unde ești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țese "Pînză Vieții/ Din cenușile celor Morți"254. Afinitățile cu Böhme sînt astfel evidente. O concepție similară apare însă și în Paradisul pierdut al lui Milton (cartea a III-a, p. 87): "Umplut de gloatele-i, se va închide/ Pentru vecie Iadul și-ntre timp,/ Va arde Lumea, din cenușă ei/ Stînd să rasară alt Cer, alt Pămînt,/ În care céi drepți vor sălășlui,/ Că după grele și-ndelungi strădanii -/ Să vadă roada faptelor de aur/ În zilele de aur săvîrșite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Principat, Victorie și Sînge". Noaptea se-ntunecắ în timp ce ea vorbea; o-nfiorare străbătu din Răsărit spre-Apus; 305 Un Geamăt se-auzi-n înalt. Goarnele de război încetară. Spiritele Lui Luváh și-al lui Vala se-nfiorară-n Sfera lor, sfera de sînge. Gemea Vecia și era tulburata de Chipul Morții Veșnice. Rătăcitorul Om își pleca fíravul sau cap și Urizen se coborî Și cineva pesemne că l-ar fi ucis pe Om de n-ar fi coborît el 310 Cuprins de indignare, tunînd din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare gelozie. Stăteau deasupra cerurilor, părăsiți, pustiiți, în sînge suspendați. Și să coboare nu puteau, nici să-și ia ochii Unul de la Altul. 355 Vecia se-arătă deasupra lor sub chipul Unui Om înfășurat În hainele de sînge-ale lui Lúvah și purtînd toate suferințele-i; Așa cum strălucește soarele jos pe pămîntu-nvăluit în ceață, la fel era și Viziunea. Dar noapte de porfira și stacojie dimineață
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pasare lihnita vine și-l duce pe Paianjen. În părăsire e lăsată Pînză lui pe care o țesu neliniștita-i inimioara Și o întinse cu-atîta grijă și aht și osteneală". Acesta fost-a Vaierul lui Enion în jurul dauritei Sărbători. Gemu Vecia și era tulburata de chipul Morții Veșnice 455 Ce se afla-n afară trupului de Om, Sudoare din mădularele-i bolnave. Acuma Omul pîn' la palmier ajunse și la Stejarul Plîngerii 37 Ce stau pe țărmul lui Beula, și jos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si buclele-i erau pe pardoseală-ntinse. Vedenia o ascultarăm cu uimire, si tremurară inimile-n noi. Și auzit-am glasul Omului care de Somn era Cuprins și astfel vorbi el, Ca pe un idol Umbra-i adorînd-o, rostind cuvinte-ale Veciei: 60 "O, sînt nimic atuncea cînd la judecata eu cu tine intru. De-ți iei napoi suflarea, mor și-n Hades pier; Dar daca mîna ți-o așezi asupră-mi, iată, sînt tăcut; Și mîna-ți de o ții napoi mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
revino. De ce se stinge biata-ți față precum un nor de ploaie 200 Topindu-se, șiroi de lacrimi care cad, lacrimi și altceva nimic! Enion, Fără substanță, fără glas, plîngînd, pierit-ai, lacrimi și altceva nimic! Enion, Pierit-ai pe vecie din fața ochilor de apă ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le bătu, cuptoarele-și încinse, Si a vărsat de fier sudoare, sudoare de arama. 215 Fără odihnă nemuritoru-ncătușat, plin de durere ridicîndu-se, Îngrozitoare cazne îndurắ, pîna ce-o bolta, sălbatică, pletoasa, i-a-nchis Fîntînă gîndurilor într-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și bubuituri. Pleoapele care se întindeau că dimineață și-Urechile 250 Că un urcuș de aur ce șerpuiește-n jur spre ale cerurilor ceruri Năuntrul groazelor întunecate ale Hăurilor, leu ori tigru, sau scorpion; Căci fiecare se deschidea năuntru în Vecie după voința, Dar refuzat-au, căci chipurile lor de-afară erau în Hau; Și cortul Universului 176 aidoma unei arípi, încîntător, cuprinzînd totul 177, 255 Tras fie-n sus, fie în jos lăsat după voința omului nemuritor, Vibră-ntr-așa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o sfîșie lăsînd-o vînturilor cerului? De fructu-acestui Arbore încîntător sînt îmbătata și nu pot de-îmbrățișarea ta 235 Să fug, altminteri, fii încredințat, așa un chip de groază Nicicînd în brațele-mi n-ar odihni; ascultă-acum, îți voi dezvălui Taine-ale Veciei care nicicînd pînă acum nu au desferecat Buzele-mi de aur și nici nu au deszăvorît sînul lui Enithármon. Printre Florile lui Beula umblat-a Omul Veșnic și o văzu pe 240 Vala, crinul pustiei topindu-se în miez de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiu". Spectrul grăi: "Încîntătoare Viziune, acest Copac desfătător Ne este dat ca Adăpost în fața vijeliilor de Vid și de Materie, Pînă ce dimineață vremilor din nou se va zări asupră-ne, 270 Că iarăși să ne contopim în cîmpurile-acelea blînde-ale Veciei fericite Acolo unde tu și eu în Esență nedespărțita umblat-am Întrupați, tu, grădină mea a încîntării, iar eu, spiritu-n grădină 203; Acolo fiecare locuiam în bucuria celuilalt, învîrtitoare Zile ale Veșniciei, cu Tharmas blînd și Lúvah dulce melodios 275
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
5 Podoaba cea Universală toată, și-n mîinile-mi sînt Marginile cerului; că pe-un Veșmînt în juru-mi le înfășura-voi, Dînd misturii ce trebuie să fie mistuit; apoi în măreție și putere Păși-voi înainte printre acele cîmpuri largi ale Veciei fără margini, Un Dumnezeu, iar nu un Om, Învingător în glorie triumfătoare, 10 Și Fiii Veșniciei toți mi se pleca-vor la picioare". [Glasul Întunecat răspunse: "O Urizen, Prințe-al Luminii"] Întîi Negoț și Îndeletniciri, corăbii și vase înarmate clădi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-le-voi că pe-un puhoi în juru-ți; să nu te temi, să crezi în mine Și îți voi da în stăpînire toate marginile cerului. Avea-vei în război domnia, în sînge triumfa-vei pentru mine, Fiindcă-n vremi ale Veciei fost-am în două sfărîmat Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași. 60 Micile mele fiice fost-au făcute prizoniere, si biciuite le-am văzut De-a lungu-ncinselor nisipuri. Pe cei ce i-am iubit i-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al apelor, si scorpia pustiei cu aspru cîntec Necăjesc fiece suflet viu. Șarpele Preot 227 aleargă De-a lungul rîndurilor, strigînd, "Ascultați Preotul lui Dumnezeu, voi luptătorilor; 115 Asta Sutana pe capu-mi el a pus-o în vremuri din Vecie, Si agrăi, " Mergi înainte și bătăliile mi le călăuzește; că pe-mbinata șira a spinării Omului eu te-am făcut cînd șters-am Omul din viața și lumină. Ia cele Șapte Boale ale Omului; le pune pentru vremuri ce-or să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
striviră și-n flăcăraie-o pîrjoliră Fiindcă-a să lucrare era că a păstorului lucrare, Și-n locul lor întortocheate roți închipuiră, Roată peste roată, 180 Ca să-i uimească pe cei tineri în ale lor ieșiri, si ca să lege Miriadele Veciei la munci de zi și noapte, Să șlefuiască ceas de ceas fier și arama, trudnica lucrare, Ținuți fără să știe folosință, să își petreacă zilele înțelepciunii Trist ostenind pentru un dram de pîine, 185 Neștiutori să vadă o fărîma și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și supusă, Ochii 150 Mi-i nalt către Pavilioanele-ți; ascultă-mi ruga de dragul lui Luváh. Îl văd pe ucigașul lui Luvah al meu, în haine-nveșmîntat de sînge: Cel care luat-a tronul lui Luvah al meu în timpuri a' Veciei. Au unde l-ai ascuns pe cel pe care îl iubesc: în ce îndepărtat Abis Se áflă Dumnezeul încîntării mele? O, de-aș putea privi cu ochii mei 155 Pe Lúvah, atunci pe toți fiii lui Dumnezeu să-i mîntui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-acum privim tărîmul Din care moartea Veșnică în Veci e lepădata. Ia trupu-ntunecat Satanic în al Fecioarei pîntec, 240 O Miel Divin! pe tine nu te poate necăji. O milostive, Milă ta este de la-întemeierea Lumii, si Mîntuirea-ți Din Vecie Încă început-a. Vino, O Miel al Domnului, Vino, Doamne Iisuse, vino degrabă". Așa cîntară ei în Veșnicie, uitîndu-se în Beula jos. 245 Vuia războiu-n jurul Porților Ierusalimului; o hîdă-nfățișare luat-a Văzut în întregime, Vastă Hermafrodita silueta Se înalță
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar fu silit să moară Prin artele Satanei. Apoi Cei Veșnici pe Șadai 292 trimiseră. 400 Șadai fu mînios. Se pogori Pahad. Pahad fost-a-ngrozit. Și pe Iehova l-au trimis apoi, care-și întinse mîna cea leproasa spre Vecie. Apoi Iisus venit-a și nesilit Muri sub Tirța și Rahab. Tu esti Rahab aceea. Iată mormîntul! ce alte țeluri să avem? Iată, Enitharmon, groaznică și frumoasă, Veșnic tînără! 405 Plecați-vă naintea ei, voi, copiii ei, și-eliberați Ierusalimul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se despărți de Los. Los plînse-o lacrima la plecarea ei, însă o șterse cu speranță. Ea cu trufie la Urizen se duse; prințul Luminii privi Dezvăluită-n față cerului tainica să sfințenie. 410 Beznă și tristețe acoperit-au toată carnea. Vecia fost-a-ntunecată. Urizen șezînd în pînza-i de religie înșelătoare simțit-a moartea femeiasca, toropitoare amorțire, cum niciodată Înainte nu se mai năpustise-asupra strălucitorului chip omenesc; își simți porii Sorbind mortală tristă amăgire; orori ale Eternei Morți 415 Prin el
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
douăzeci și patru de venerabili patriarhi, Și-aceștia iarăși înconjurați de patru Minuni ale Atotputernicului, De ne-nțeles, străbătînd totul, în mijloc și-mprejur, Împătrite, fiecare reflectîndu-se în cealaltă; ele se cheamă Ale Vietii în Veșnicie Patru-Înstelate Universuri ce merg nainte de la Vecie la Vecie. 285 Și Omul cel Căzut care a fost nălțat pe Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
venerabili patriarhi, Și-aceștia iarăși înconjurați de patru Minuni ale Atotputernicului, De ne-nțeles, străbătînd totul, în mijloc și-mprejur, Împătrite, fiecare reflectîndu-se în cealaltă; ele se cheamă Ale Vietii în Veșnicie Patru-Înstelate Universuri ce merg nainte de la Vecie la Vecie. 285 Și Omul cel Căzut care a fost nălțat pe Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]