1,033 matches
-
tuturor, autentic. Dar priviți totul cu umor, că umorul salvează orice, oriunde, oricînd. Am mers amîndoi în pisoarul restaurantului "Ovidiu" și, aruncînd în scoică acel chip suspect al morții, imortalizat pe șervețel, am făcut... pipi pe el, strigînd cu o vehemență caraghioasă mai ales pentru cei care, intrînd în toaletă și văzîndu-ne, renunțau să continue drumul: Nu ne temem de tine! Mori, Moarte!... Să nu mai vii! Pleacă!...Du-te! De-atunci nu m-a mai căutat. Peste cinci-șase ani însă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
firul logic al raționamentelor domnului Chifiac. Mai grav este că el atribuie istoricilor români, adulatori ai „regimului de ocupație regalo-fascistă” a Moldovei din 1918-1940, teorii pe care aceștia nu doar că nu le susțin, dar le combat și ei cu vehemență: „ideologii românismului pretutinderist susțin aprins ideea cum că toți dacii în frunte cu Decebal au fost stârpiți de pe fața pământului, lăsând pradă învingătorilor sângeroși preafrumoasele producătoare de urmași. De aceea ca succesorii legionarilor, adunați în oastea lui Traian de prin
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști și teoreticienii critici internaționali. Vehemența provocărilor epistemologice, metodologice și normative ridicate de teoreticienii critici împotriva raționalismului nu a scăzut, însă afirmarea constructivismului s-a concentrat pe probleme ontologice și empirice, împingând dezbaterea metateoretică din anii '80 către marginile scenei. Miezul dezbaterii ce animă acest domeniu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al nimănui, spațiu care înlocuiește o raportare a literaturii de tip tradițional la un sistem de repere bine delimitat, cu unul al vidului cultural, al absenței corespondențelor și al oricărui punct de referință. Ceea ce atrage în primă instanță atenția este vehemența cu care sunt negate întreaga literatură, conceptele-cheie după care aceasta s-a ghidat secole de-a rândul și tot ceea ce trimite la un atunci, care nu mai este în actualitate"17. Cert este că întreaga paradigmă a modernității trebuie interpretată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ghidat secole de-a rândul și tot ceea ce trimite la un atunci, care nu mai este în actualitate"17. Cert este că întreaga paradigmă a modernității trebuie interpretată ca fiind premisă pentru postmodernitate. Dacă modernitatea anihilează și se opune, cu vehemență, într-un mod naiv, tradiției, crezând că o poate anula, sau chiar anulând-o, uneori, în schimbul unor elemente cu totul noi, de expresie și de conținut, postmodernitatea reconstruiește tradiția, fiind, totodată, o continuitate pentru modernitate. Întreaga critică pledează însă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sînt dezolat că v-am creat prilejul de a discuta, de a interveni într-o zonă atît de delicată, de complexă, atît de misterioasă cum este viața unui om. Sînt sigur vă simțiți stînjeniți în această incursiune și că în pofida vehemenței manifestate, părerile dumneavoastră în legătură cu abaterea mea morala sînt altele. Nu mă simt vinovat de nici o abatere în afară de cazul cînd iubirea este o delicvență, cînd a iubi pe cine iubești și nu pe cine trebuie e o imoralitate. Considerînd că a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îndelung cultivate), inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor descurajați, a celor obosiți de spectacolul ignoranței, pe de o parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cei care privesc mai mult la televizor au tendința de a se conforma acestei lumi, pe care ei o cred reală 103. Ei se vor comporta ca victime, vor deveni cu ușurință manipulabili, lipsiți de originalitate, îi vor respinge cu vehemență pe cei marginali, vor reclama pedepse severe pentru rebelii de orice ordin 104. Căci violența prezentată în toate programele nu produce direct violență ci, din contra, o nesiguranță, o slăbiciune și, de aici, chiar o înclinație către valorile cele mai
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ele anii revoluției. Stafia lui Bălcescu bântuie țara, căutându-și mormântul, de aceea plânge natura, când îi vede ca pe Isus plutind peste ape. În "Istoria unei secunde", Adrian Păunescu rămâne un primitiv, un tumultuos, un spirit ingenuu, inflexibil în vehemență. Istoria la el crește dintr-o lume interioară, de aceea:. Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ În care un pictor lucrează cu sânge/ tablouri cețoase și busturi cu sânge" ("Noi suntem muzeul"). Ion Gheorghe este un poet la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
secolului al XIX-lea”7). în Italia, în Strocanture (Critică nemiloasă) și, mai cu seamă, în Dizionario dell’omo salvatico (Dicționarul omului sălbatic), Giovanni Papini (născut în același an cu Bacovia) îl atacă pe „burghez” în termeni pamfletari, de o vehemență extremă: „Bor-ghe-se, iată cele trei silabe eterne cu care e format numele celui de nenumit, al celui de neprivit [hidos - n. m.], al celui de neapropiat, al celui ce infectează orice, al celui ce înciumează totul, al absolutei bestii triumfătoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de aceea), opiniile scriitorului moldovean s-au lovit de „o rezistență” aprigă, care a arătat (după aprecierea sa) că, în polemici, nu toți conaționalii sînt „poliți și ciopliți ca atenienii, dar că au mult din firea beoțianilor”4)! Combătut cu vehemență în deceniile anterioare sau doar ridiculizat, pedantismul (în gramatică, în științe, în critică etc.) încetase de a mai fi o problemă culturală în epoca școlarității lui Bacovia, dar oroarea de pedantism (în conținut și în manieră) nu dispăruse, și nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atît mai valoroasă pentru individ, cu cît are un caracter mai activ și mai spontan (5, p. 160). Analizată acum, pedagogia experimentală inițiată la începutul secolului XX ne apare ca avînd rezultate destul de modeste, mai ales dacă ținem seama de vehemența cu care critica vechea pedagogie și de semeția cu care își asuma sarcinile. O explicație a acestor rezultate se află în faptul că cercetările de atunci constituiau un început; primii cercetători au fost obligați să-și creeze o tehnică experimentală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în scrierea sa din 1944 Puncte cardinale pentru o concepție românească a educației -, Ghibu își manifesta insatisfacția față de insistentele apeluri la științifizarea pedagogiei. "Pedagogia nu trebuie să fie neapărat o știință" sau "pedagogia este trăire și acțiune". Ghibu reacționa cu vehemență față de ceea ce se numește "pedagogie generală" și "pedagogie sistematică", pentru că acestea prin premise și concluzii erau după opinia sa străine de trebuințele și aspirațiile neamului românesc. În lecția de deschidere, din 1921, Ghibu preciza totuși: "noi concepem pedagogia românească drept
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
răspundea nici cerințelor democrației, nici nevoilor fundamentale ale societății. În fața acestei situații, se releva în raport, reacțiile erau multiple: unii cei mai mulți, chiar dacă se deosebeau prin soluțiile oferite credeau în posibilitatea adecvării școlii la realitățile lumii contemporane, în timp ce alții condamnau cu vehemență școala, propunînd deșcolarizarea societății. Întemeindu-se pe unele realități comune lumii contemporane (ritmul accelerat al istoriei, realizările din domeniul științei și tehnicii, aspirația spre democratizarea vieții sociale etc.), raportul comisiei conduse de Ed. Faure face din educația permanentă un concept
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școlii tradiționale și împotriva căruia a scris în toate operele sale. Lipsind educația de un scop clar formulat, progresivismul conducea inevitabil spre conformism social, spre subordonarea față de mediu. Se va vedea că această critică va fi reluată cu mai multă vehemență de către o altă orientare pedagogică americană, devenită relativ puternică în a doua jumătate a secolului XX reconstrucționismul. Omul, își continuă raționamentul perenialiștii, este prin natura sa o ființă care gîndește; scopul educației nu poate fi altul decît cultivarea însușirii specific
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din istoria Unirii noastre nu poate fi decât reconfortant. "24 ore", I, 8 (24 ianuarie 1990), p.1 DINCOLO DE TĂCERE S-a spus adesea despre români că în cearta lor cu istoria nu și-au clamat supărările cu destulă vehemență și n-au recurs decât arareori la revolta intempestivă, dură, implacabilă. Comparativ cu unii vecini, îndeosebi cu cei de religie catolică, noi am fi arătat un prea mare scepticism în conduita socială, dacă nu chiar o scandaloasă indiferență. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
școli și universități, considerând-o un fel de "megaștiință", a avut un efect pervers: o luare în derâdere a preocupărilor sale și, în cele din urmă, un deserviciu adus veritabilei astrologii și vechilor științe 171. 2. În al doilea rând, vehemența comisiei de evaluare, a corpului profesoral și a mass-media este întru câtva emblematică pentru "spiritul științific modern" care a sculptat în mentalul social cadrele unei gândiri specifice. Gândirea rigidă, marcată de anumite șabloane, elimină din start posibilitatea explicării lumii într-
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
prezența tehnologiei în lumea contempo rană este un fenomen complex și controversat, care influențează, în mare măsură, relațiile interumane. Mă gândesc, mai întâi, la detractorii tehnologiei, autoproclamații „puriști“, care denunță mecanicizarea vieții și alienarea individului asaltat de aparate, cerând cu vehemență asanarea spațiului public și privat, prin revenirea la simplitatea comunicării, prin refuzul unei medieri oferite de obiecte în relațiile interumane. Acestea sunt, după părerea mea, niște obiecții parțial justificate. Există, de exemplu, situații absurde în care utilizatorii de Facebook își
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
modificarea structurii expunerii. Spațiu rezervat prin tradiție etalării operelor de artă ale celor intrați în posteritate, muzeul tinde să se adreseze prezentului. Către mijlocul secolului XX și după acest moment, o parte a curentelor și grupărilor artistice vor ataca cu vehemență "spațiul muzeificat", contestînd ideea de patrimoniu în accepțiunea sa clasică. Amintim aici "revolta dadaistă", ofensiva modernismului american, manifestul artei minimale 34, sau conceptele promovate de M. Duchamp și Daniel Spoerri. Patrimoniul nu mai este un privilegiu al trecutului, devenind o
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
din imperiu să fie considerat de acest gunoi odios, drept erezie a iudeo-cretinismului, cult ce nu avea nici caracter public ci exclusiv unul privat practicat în particular de cete de întune- cați? Furiosul plăsmuitor de adevăruri sfinte mai condamnă cu vehemență poliga-mia pe care o practicau mulți creștini cu mare plăcere, tradiție specifică ivriților, la fel avortul și divorțul care deveniseră a jucărie pentru femei. Și Origene, alt mare crainic al iudeo-cretinismului prezintă aceeași stare de fap-te pe la anul 240. Atunci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pentru a se bate cu pumnul în piept), și dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stare de vapori sau cristal (gheață) este efectul creșterii sau scăderii temperaturii, temperatura fiind cauza eficientă. Dacă până la Darwin finalitatea în biologie era tărâm de dispute, unii acceptând-o ca fiind de domeniul metafizicii, iar alții (materialiștii) negând-o cu vehemență, după celebra apariție a ,,Originii speciilor" și materialiștii au acceptat-o, cu scopul însă de a explica cu ajutorul ei evoluția și transformarea speciilor. Cu toate acestea, nume celebre în istoria științelor biologice: J. Reinke, Ch. Richet, Yves Delage, M. Berthelot
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
făcut ca opera paulesciană, mai ales sub aspect social, să fie dată cu totul uitării, cu atât mai mult cu cât ideologia materialist atee nu admitea supranaturalul ca parte integrantă a binomului materie-spirit pe care de altfel îl nega cu vehemență. Pentru că așa cum spunea Nichifor Crainic în nemuritoarele pagini dedicate lui Paulescu “Naturalul și supranaturalul nu se exclud, ci se completează; Hristos n-a venit să strice natura, ci s-o desăvârșească. Căci natura este creația lui Dumnezeu, iar creștinismul este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
exterior în complicitate cu trădare din interior’. Așa se explică faptul că în întreaga sa activitate științifică, didactică și filosofică, nu apare nici o referire cu caracter discriminatoriu sau în spiritul urii de rasă care i se impută astăzi cu atâta vehemență. Mărturie stă venerația și admirația studenților și medicilor evrei, exprimată de o manieră cât se poate de convingătoare de Aurel Avramovici în Necrologul pe care-l publică în revista „București Medical” 131. Într-adevăr Paulescu nu a confundat niciodată cele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
1996, cât și în raport cu opinia internațională, acestă clarificare a pozițiilor se va dovedi foarte importantă. Un alt episod cu consecințe importante a fost cel legat de protestul CDR, pe care o mare parte a opiniei publice l-a susținut cu vehemență, în legătură cu tentativa de parafare a tratatului politic cu Federația Rusă, din primăvara lui 1996. Negocierile se desfășuraseră cu o discreție mai mult decât suspectă, astfel că românii le-au descoperit abia când s-a anunțat vizita la București a lui
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]