2,332 matches
-
Ana aștepta În odaia numită „salon”, cu covoare lînoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, În galben, o mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o bibliotecă întreagă, în care clasificările s-ar supune și ele unui joc, jucat după diverse reguli: ghiduri turistice pentru cei grăbiți și ghiduri sentimentale; orașul real descoperit continuu de două secole de scriitori și pictori și vederea dinăuntru, aparținând venețienilor înșiși, orașul ca spațiu al ficțiunii, orașul - personaj el însuși ori preschimbat în himeră. La mijloc de secol XIX Veneția îl cucerește între cei dintâi pe John Ruskin: ajuns aici în 1845, descoperă un întreg univers, din care se va
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
de oglindiri tot mai rafinate, tot mai elaborate, incitându-l să intre într-un spațiu virtual, în care traseele se ramifică mereu, dar care nu garantează nicio ieșire. Alberto Ongaro a scris un roman ce trimite, inevitabil, la Borges, proiecție venețiană a "grădinii potecilor ce se bifurcă", o carte - șaradă în care Veneția cu rețeaua ei de canale devine "pânza de păianjen" în care se trezesc captivi Schulz și Flint, amenințând chiar pe cititor cu prizonieratul... Taverna Dogelui Loredan amintește, în
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau câștigate prin muncă îndelungată, deprinderea și priceperea se moștenea apoi din neam în neam, încît chiar astăzi ciceronii venețieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulți profesori de estetică. Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sânt state mici care se bucură de-o înflorire estraordinară; pe un pământ de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi foarte bucuroși ca să se reînoiască acele relațiuni amicale și de solidaritate de interese, cari predominau în veacul nostru de aur sub coborâtorii Basarabilor și ai viței Mușatin, pe. când Cetatea Albă și Chilia erau pline de negustori genovezi și venețieni, pe când galbenul venetic era o monetă cunoscută, pe când republica Veneției întreținea atât de puternice relațiuni cu Ștefan Vodă pomenească-l! E drept că un ziar nu e vrun lucru mare, - puțin schimbă din cursul fatal al evenimentelor, ba este adesea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căror patrie sânt târgurile unde dobânda e mai mare, unde specula fără frâu găsește mai puține stavile, unde cuvântul omenie are mai puțin înțeles; între noi și o rasă cosmopolită, care la Viena e vieneză, la Paris pariziană, la Veneția venețiană și pretutindeni evreiască; Între o nație care câștigă pe pământul său ca să trăiască apărîndu-l cu sângele ei oricând și o corporație lipsită de cel din urmă sentiment de demnitate bărbătească, care trăiește pe tot pământul ca să câștige, a cărei membri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu legea lui Moisi. Pe de altă parte ni se părea cu neputință ca lumea diplomatică a Europei să fie atât de rău informată, ca consulii cari rezidă la noi, reprezentând atâtea puteri, să aibă toți vederi atât [de] puțin venețiene încît să contribuie a întări fabula despre persecuțiunile religioase din România. În vremea în care ambasadorii se ocupau numai cu intrigile de la curte și-ncolo n-aveau nici habar de starea poporului în mijlocul căruia trăiau, o asemenea colosală mistificațiune ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
d'Histoire", Tome XXXIII, Juillet-Decembre, 3-4, 1994, p. 275-291; Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina Habsburgica. De la anexare la Congresul de la Viena. Iosefinism și postiosefinism (1774-1815), Fundația Academică "A.D. Xenopol" Iași, 1998, p. 49 și urm. 17 În legătură cu motivația acelei anexări, nobilul (ambasadorul) venețian acreditat la Petersburg informa Senatul, la 24 noiembrie 1785, ca de mult timp Rusia "aveva coltivata la speranza ed îl penziere di aprire un giorno a sollievo ed ingrandimento del suo commercio le scale altre volte celebri e tuttora opportune
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Debate, în Ingram Edward (Ed.), "Anglo Ottoman Encounters în the Age of Revolution". Collected Essays of Allan Cunningham, Vol. 1, Frânc Cass, London, 1993, p. 1-31; în legătură cu politica Mării Britanii din această perioadă, vezi și informațiile provenite din surse diplomatice venețiene analizate de Eugenia Monzani, în op. cît., p. 256 și urm. 40 Felix Salomon, The Foregn Policy of William Pitt, p. 119; înainte de a mai întreprinde vreo acțiune în acest domeniu, guvernul lui Pitt a luat decizia să se documenteze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
concretizare a metodologiei aplicate. În ceea ce privește baza documentara, demersul meu istoriografic este rezultatul, în cea mai mare parte, a unor îndelungi investigații în arhive din Anglia, Germania, Suedia și Italia (Veneția), unde am urmărit rapoartele reprezentanților diplomatici englezi, prusieni, suedezi și venețieni care au reprezentat țările lor la Istanbul și la Petersburg, punctele cele mai "fierbinți" ale problemei orientale. Marea majoritate a acelor rapoarte le-am inclus în colecția inițiată de mine, sub genericul Europe and the Porte. New Documents on the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și Austria, încheiat la Campo-Formio, la 17 octombrie 1797, care a pus capăt existenței politice a unui stat ce deținuse, cândva, un loc important în sistemul politic european, anume Republică Veneția. Austria a luat în stăpânire Istria, Dalmatia, insulele foste venețiene din Marea Adriatică, gurile râului Catarro, orașul Veneția, lagunele, precum și toate teritoriile cuprinse între statele ereditare ale Casei de Austria, Adigo și cursul inferior al fluviului Pô. Ceea ce "assurait à l'Autriche, du Pô aux bouches de Cattaro, la domination de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aux bouches de Cattaro, la domination de la plus grande pârtie des côtes de la mer Adriatique et aussi une grande influence sur la Méditerranée" (s. Ven.C.)23. La rândul său, Franța a luat ce mai rămăsese din fostele posesiuni maritime venețiene, dar care aveau o deosebit de mare valoare strategică pentru politica orientala a Franței, si anume insulele Corfu, Zante, Cefalonia, Sainte-Maure, Cerigo, Butrinto, Arta, Vonița, precum și cele din Albania, situate mai jos de golful Drino, toate cunoscute sub 21 Cf., Geheimes
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
discorde" între cele trei puteri copartajante, declanșarea unui conflict armat între ele apărea că iminentă, ceea ce ar fi asigurat succesul planului franco-otoman41. Or, tocmai acel plan ținea în alertă cercurile conducătoare ruse, stare de spirit sesizată lesne și de nobilul venețian acreditat la Petersburg, Nicolo Venier. Potrivit informațiilor pe care le obținuse, pretindea el, din cercurile politice ruse cele mai avizate, Ecaterina a II-a "possa temere una Coalizione della Francia cola Porta Ottomana, e colla Corti di Svezia, e di
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dintre puterea militară a Rusiei, concentrată la granițele Suediei, și cea pe care i-ar fi putut-o opune aceasta era atât de flagrantă, încât nu există nici un dubiu în ceea ce privește rezultatele unei eventuale confruntări militare suedo-ruse45. Apoi, așa cum aprecia diplomatul venețian, interesul cercurilor conducătoare suedeze, ca, de altfel, și al celor daneze, viza "piuttosto a mantenere la protezione del loro Commercio, che în mezzo agl'infiniti beni della Pace ha procurato a queste due Nazioni incalcolabili profitti, di quello che ad
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sua vigilanza" (s. Ven.C.)50. Indiciile complicării situației politice din Polonia, ca efect al iminentei păci de la Basel, începuseră să se manifeste încă înainte ca parafarea actului să fi devenit de notorietate publică. Deoarece, potrivit informațiilor furnizate de nobilul venețian de la Petersburg Senatului, Suedia, Danemarca și Prusia și-au retras reprezentanții diplomatici de la Varșovia, "șino a nuovi Ordini" (s. Ven.C.)51. Ca urmare, deși nu se întrevedea pericolul unui conflict militar, îndeosebi cu Prusia, Ecaterina a II-a a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mi apportà tânte afflizioni, e tânți affanni"" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît., f. 62v-63). 49 Cf., loc. cît., f. 63. 50 Cf. raportul lui Nicolo Venier, din 5 mai 1795, în loc. cît., f. 69; potrivit informațiilor obținute de diplomatul venețian, Ecaterina a II-a ar fi replicat la referirea regelui Prusiei la Polonia "che siccome aveva saputo sola terminare ed aquietare le Insurgenze dà turbolenti Polacchi, avrebbe altresi sola finito di sistemare gli affari della Polonia" (s. Ven.C.) (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
51 Cf., raportul lui Nicolo Venier din 10 aprilie 1795, în loc. cît., f. 64v. o altă tactică în problema poloneză, menită să-i asigure, în continuare, controlul asupra acesteia. Așa s-ar putea explica, deci, ideea ei, reliefata de diplomatul venețian, de a menține în Polonia "un'ombra di Regno" (s. Ven.C.), la conducerea căruia ar fi urmat să rămână același Stanislaw August Poniatowski a cărui abdicare nu ar mai fi fost acceptată de țarina 52. Concretizarea unei astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
che ha li stessi dritti sul Regno di Polonia" (s. Ven.C.) (cf., raportul său din 12 iunie 1795, în loc. cît., f. 75). 57 Cf., raportul lui Nicolo Venier din 23 iunie 1795, în loc. cît., f. 75v; potrivit opiniei diplomatului venețian, între deciziile care ar fi putut contribui la chiar dacă a avut loc, nu a dus, însă, la nici un rezultat, de vreme ce regele Prusiei continuă să-și susțină, în întregime, pretențiile teritoriale în Polonia, fapt ce a determinat-o pe Ecaterina a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusiei de rezolvare a crizei poloneze 58. Ca urmare, asigurată că nu era în pericol de a fi atacată de Turcia 59, Rusia putea, credea Nicolo Venier, să forțeze Prusia să consimtă la rezolvarea crizei poloneze 60. Ca urmare, diplomatul venețian semnala dispoziția regelui Friedrich Wilhelm al II-lea de a adera la varianta propusă de Ecaterina a II-a, si anume aceea de a-l reinstala pe tron pe fostul rege Stanislaw August Poniatowski. Cu o rezervă, însă, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1795, în loc. cît., f. 85. 64 Deoarece, explică Nicolo Venier, "molti, e rifflessibili sarebbero li sacrifizj che ne verrebbero în conseguenza per Essa, e che comprometterebbero principalmente la sua Gloria" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.); apoi, după cum credea diplomatul venețian, "la ristabilimento poi di un Rè senza State, e di una Repubblica imaginaria, sembra non presumibile" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît., f. 85-85v). 65 Cf., loc. cît., f. 85v. 66 Ca urmare, credea Nicolo Venier, "șino a tanto che
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
condițiile și pentru anexarea provinciilor europene ale Imperiului Otoman. Mai mult chiar, pretindea Raymond Verninac, "le partage de la Pologne est le prélude du renvoi des Ottomans en Asie" (s. Ven.C.)69. Prin 67 Cf., loc. cît., f. 62-62v; diplomatul venețian, care îi asigură, de acea dată, pe superiorii săi de veridicitatea acelei informații pe care o primise prin intermediul unui curier care tocmai sosise de la Istanbul, avea și explicația acelei atitudini a Porții Otomane, explicație bine cunoscută, de altfel, cercurilor diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
-lea de a reține flotă rusă în Marea Baltica și de a o împiedică, astfel, pe țarina Ecaterina a II-a să o trimită în Marea Mediterana, împotriva lor, așa cum procedase în anul 1770, cu bine cunoscutele rezultate. 46 Cf., raportul ambasadorului venețian la Petersburg, Nicolo Venier, catre Senat, din 10 ianuarie (st. n.) 1794, în Archivio di Stato di Venezia, fond Archivio Proprio della Legazione Pietroburgo, Registro 5, nr. 14, f. 48-48v. 47 Cf., Europe and the Porte, doc. nr. 31. 48
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Reports 1791-1796, Edited by Veniamin Ciobanu (în mss.), doc. nr. 6; pentru alte informații privind atitudinea Porții Otomane față de problema poloneză, informații asupra cărora nu voi mai reveni în cuprinsul acestui capitol, vezi idem, Problema poloneză reflectată în surse diplomatice venețiene. Câteva considerații, în vol. "Polska i Rumunia na drodze do wzajemnego poznania". Materialy z sympozium, Zwiazek Polakow w Rumunii, Suceava, 2002, p. 35-46. 9 Europe and the Port, Vol. IV, doc. nr. 6. 10 Loc. cît. În ceea ce privește rolul rezervat Suediei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
d'une paix șubițe stanțe care nu atenuau, însă, și temerile otomanilor că acea cooperare cu Rusia ar fi putut antrena "des suites facheuses" pentru ei132. Totuși, cooperarea militară otomano-rusă a devenit realitate, flotele lor fiind trimise spre fostele insule venețiene, deja la începutul lunii octombrie 1798, deci înainte că această colaborare să fi fost consacrată de un act juridic internațional 133. La 16 octombrie 1798, tarul l-a autorizat pe Tamara să propună Porții Otomane bazele viitorului tratat de alianță
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le atrage în acea alianță. Iată pentru ce reis efendi, Rasih Mustafa efendi, a reiterat cererea Porții, adresată Prusiei, în repetate rânduri, de a media încheierea păcii sale cu Franța, pe baza evacuării Egiptului și a acordării independenței fostelor insule venețiene, fără a exclude, însă, pe aliații săi conjuncturali, Rusia și Marea Britanie 151. 148 Cf., loc. cît., doc. nr. 5; totuși, Poartă Otomană a suspendat, incepand cu data de 1 octombrie 1799, raporturile diplomatice cu Spania, invocând faptul că aceasta, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]