1,900 matches
-
bine, ajunge balaur. Șarpele, după Ivan Evseev, este simbol arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi În concepțiile și În reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește În pământ sau În apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar În ipostaza sa fantastică de șarpe Înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului. Șerpii sunt de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
carte”, „Nu știu ce țipă-n tine: foamea, trecutul, marea”, „Sărutul nostru suie /.../ Prin temere, prin sete, prin curcubeu, prin cuie” etc.), fie, mai ales, al unor unități mai mari, de la strofă la o Întreagă secvență. Exemplele sînt foarte numeroase: „Dar În veninul acesta e o iubire viitoare, / Ca zborul care crește, nebănuit, În larvă,/ Ca-n penele albe ale nopții, viscolul - o agrafă, / Ca lumina răsărită pe mormîntul tinerei oarbe”; „Un braț alunecă, dar celălalt se desface / Ca un șoim, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
niște tifoane ce nu cu cerneală se vor impregna, ci cu supurația rănii mele străvechi. Poate că, în cele din urmă, totul va trece în ele și, pe măsură ce vor deveni mai purulente, mai colcăitoare, eu însumi mă voi goli de venin". Coabitarea în copleșitoarea colectivitate din tabără este un prilej pentru narator de a-și realiza, dacă mai era nevoie, inaptitudinea de a lega prietenii, de a se potrivi felului de a fi și a se exprima precum ceilalalți colegi (rock
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să-l auzi împletit cu-nșelăciunea, în curse uriașe pentru proști... de poți să ai curajul a privi ruina, ce întunecă privirea-ți slabă, într-o ireparabilă toamnă veștejită de-atâta osteneală; veșnicie a bătrâneții în sărăcia de senin, ce-mpotmolintu-te-a-n venin... având frântura-ndrăznelii, de-a te-ntoarce cu ochii largi spre cer, iar cu mâinile înțărânate, palate a ctitori din efemer... de poți pe-un mărgăritar-de-zar, averea-ți, moștenită s-o riști și atunci, sfârșind în evaziv, să proclami, regatu-ți
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
interioară propune și alte echivalențe ironice, eul liric simțindu-se „în renovare”, ca o clădire împresurată de schele „de zidărie”. Erotica sună și ea mai puțin extatic în Intermezzo, metaforele sugerează stingeri printre „frunzele remușcării” sau transformă arghezian mierea în venin. Decupajele lirice ale realității israeliene se mențin totuși la nivelul consemnării. Abia versurile din Revolta sângelui fixează temele proprii scriitoarei într-o stilistică personală. Discursul are acum ritmul strangulat, răsuflarea tăiată. Realitatea - sechelele dictaturii comuniste, descoperirea traumatică a legii banului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
În anul 1791, în zona Vrancea, a avut loc un cutremur “mărișor”. 5 aprilie 1793, ora 10 și 30 de minute: “două scuturături zdravene în Transilvania”, notează un preot pe o carte religioasă. Dintr-un manuscris al unui diac, Petrache Venin, “sluga dumneaei Coniții”, aflăm: “Însemnat-am ca să se știe de cînd au răposat dumneaei cucoana Anastasia Spătăreasa, soția dumnealui cuconului Ioniță Hurmuzachi, la leat 1793, noiembrie 28, sâmbătă spre duminică, la 2 ceasuri din zi, în care zi s-a
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
necazurile unui trai neîmplinit, care au putut să le subție sensibilitatea și să le stimuleze imaginația; celor pe care blestemul unei cocoașe fizice sau psihice i-a împiedicat să devie vedete sau financiari, și care și-au trasportat lamentele și veninul în literatură". Se exprimă explicit refuzul unei literaturi de circumstanță, care nu face decât să redea frustrările personale fără să aibă nimic de-a face cu arta, ca și refuzul literaturii scrise pentru căutarea succesului și măgulirea orgoliului. E un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Proaspăt vopsit - nu vă atingeți."/ Dar sufletul n-a fost atent, se pare,/ Și azi memoria mi-e numai pete/ De ochi, de buze, brațe și picioare.// Poate de-aceea te-am iubit pe tine/ Mai mult ca bucuria ori veninul,/ Căci tu, lumina mea îngălbenită,/ O faci din nou mai alba decât crinul ...", în A.E. Baconsky, Panorama poeziei universale, Editura Albatros, București, 1972. 235 Marin Mincu, Poezia română actuală, vol. III, Editura Pontica, Constanța, 1999, p. 1314. 236 Laurențiu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Programul, prezentat în articolul Prima verba, vorbește despre o literatură sincronă cu spiritul european, idee argumentată ambițios: „intenția noastră este să interesăm și pe marii scriitori europeni ai celorlalte neamuri”. În sumar intră rubrici de poezie, proză, „Teatrale”, „Clepsidra cu venin”, „Însemnări-fapte-idei-oameni”, dar se publică mai ales interviuri, într-o rubrică realizată de F. Aderca, intitulată „De vorbă cu...”. Astfel, sunt consemnate dialoguri cu Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Corneliu Moldovanu, E. Lovinescu, Victor Eftimiu, Al. T. Stamatiad, Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289839_a_291168]
-
din piesa Act venețian. Se fac transpuneri din Giovanni Pascoli (traducător: G. Cifarelli), Giosuè Carducci, Théodore de Banville, Gabriele D’Annunzio și se prezintă scrieri de Ernest Renan, John Ruskin, Théodore de Banville, Walt Whitman. Unele note de la „Clepsidra cu venin” sunt scrise de F. Aderca, ubicuul redactor al revistei, sub pseudonimul Ghiță Pristanda. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289839_a_291168]
-
unicornul, în fața unui lucru otrăvit de un dragon, face semnul crucii cu cornul său și purifică astfel lucrul acela: cornul unicornului, căruia i se atribuiau în Evul Mediu puteri antitoxice, a devenit, în plan spiritual, simbolul crucii salvatoare care îndepărtează veninul demonic". 61 Roger Caillois, op. cit., p. 50. 62 Bruno Faidutti, op. cit., Tome II, p. 299. 63 Idem, pp. 142-143. 64 Idem, p. 43. Cea mai detaliată și mai extinsă rezumare a acestor lucrări este de găsit în această sinteză. 65
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unicornul, în fața unui lucru otrăvit de un dragon, face semnul crucii cu cornul său și purifică astfel lucrul acela: cornul unicornului, căruia i se atribuiau în Evul Mediu puteri antitoxice, a devenit, în plan spiritual, simbolul crucii salvatoare care îndepărtează veninul demonic". 348 Roger Caillois, op. cit., p. 50. 349 Bruno Faidutti, op. cit., Tome II, p. 299. 350 Idem, p. 142-143. 351 Idem, p. 43. Cea mai detaliată și mai extinsă rezumare a acestor lucrări este de găsit în această sinteză. 352
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să cucerească gloria literară, concepe „Literatorul” - apărut în ianuarie 1880 - ca publicație antijunimistă. Citește în decembrie 1881 Noaptea de noiembrie la Junimea, dar cum pentru junimiști rămâne o figură ciudată, un iremediabil ratat, el se dezlănțuie în atacuri pline de venin împotriva lui V. Alecsandri (acesta primea Premiul Academiei Române, în timp ce M. concurase fără succes în 1878 cu o traducere din Byron, Parisina) și împotriva poeziei eminesciene („imperfectă” formal). Petre Th. Missir dă o recenzie distrugătoare la volumul Poezii (1882), Eminescu îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
pune la inimă, a avea catran la inimă, a-și face inimă rea/sânge rău, a i se strânge inima, a avea un of la inimă, inimă albastră, a trece/da cu fier ars/roșu prin inimă, a pune cuiva venin la inimă) și, în cele din urmă, capul (a i se urca sângele la cap/în obraz, a face spume la gură, a vedea roșu înaintea ochilor, a scoate fum pe nări). Cu privire la această ultimă "zonă" a corpului, e de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
asupra organismului. "Materializarea" furiei se observă inclusiv în expresiile generice care denotă exteriorizarea ei (a-i da oala în foc, a se umple paharul), fapt care se petrece uneori concomitent cu sublinierea caracterului nociv al substanței respective (a-și vărsa veninul, a-și vărsa năduful). În acest stadiu al emoției, apare o nouă metaforă conceptuală (FURIA ESTE O SUBSTANȚĂ MURDARĂ), care se instanțiază în expresii precum a face urât, a face cu ou și cu oțet, a face albie de porci
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
stadiu, e de remarcat și că FURIA produce o separare a individului de propriul corp, ale cărui părțile "contaminate" sunt resimțite ca "străine": a i se urca sângele ["contaminat", deci "străin"] la cap); (c) exteriorizarea FURIEI prin eliminarea substanței nocive ("veninul", "năduful" etc.). Considerăm că doar o asemenea formulare a "scenariului" sau "modelului prototipic", care ține cont de structurarea sa "idiomatică" specifică, ne permite să sesizăm cu adevărat modelele cognitive codificate în planul "istoric" al unei limbi, fără a încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pentru buna rânduială a norodului și a lumii. Ține pe om supus în credința cătră Dumnezeul cel drept pentru a-i agonisi izbăvirea; iar ca să îndeplinească tot binele între cele pământești are drept să întrebuințeze ori sabia, ori aurul, ori veninul, ori viclenia. Fericit cârmuitorul care știe să mânuiască toate acestea!" (p. 43) Deși trimite la unul dintre cele mai cunoscute texteme biblice ("Dați [...] Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" - Matei, 22
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
22, 21), discursul marelui dregător bizantin constituie o răstălmăcire machiavelică a spiritului evanghelic. Iisus afirmase doar că un creștin trebuie să se supună în problemele "lumești" puterilor "lumești", nu și că acele puteri ar fi îndreptățite să întrebuințeze "sabia", "aurul", "veninul" și "viclenia". În orice caz, afirmația lui Stavrikie ne oferă acces la unul dintre cele mai importante câmpuri de referință ale romanului (v. infra, 3.2.2.). 2.4.1.3. Celălalt textem, la fel de cunoscut și la fel de relevant pentru arhitectura
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
i-l descoperise. Toți frații aveam să mărturisim și să suferim întemnițări - Alexandru primind chiar moartea - pentru marea și sfânta operă de luminare, lucrare și apărare a pământului românesc de nesațul păgân al vecinilor noștri cu miere pe buze și venin în inimă. A două zi eram toți trei în drum spre Ferma-model condusă de tatăl nostru, unde munceam cu ziua. Pe la jumătatea drumului (era cam un kilometru din sat până la fermă) ne-am oprit în dreptul pepinierei în care altoiam puieți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
porunca lui Dumnezeu și spânzurat pe lemn la marginea taberei. Mântuitorul amintește lui Nicodim această întâmplare: „După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa și Fiul Omului trebuie să fie înălțat”. Cei ce privim jertfa de pe Cruce ne vindecăm de veninul păcatului. Dumnezeu Tatăl coboară pe pământ prin Fiul - acțiunea verticală - pentru a transfigura lumea din planul istoric, imanent - acțiunea orizontală - prin puterea Duhului Sfânt, lucrător. Deci Omul Dumnezeu, Iisus Hristos, se află la intersecția acestor două linii de acțiune; aici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noastră, înspăimântându-ne cu grozăviile supliciilor lui, noi nu trebuie să stăm nepăsători ca niște părăsiți, ci să analizăm și să înțelegem unde ar fi punctul slab, fisura din cetatea simțirii și minții noastre pe unde s-ar putea strecura veninul morții și să apărăm zidul cu întărirea strigării: Iisuse, miluiește-mă! Iisuse, izbăvește-mă din mâna vrăjmașului! Amin. * Am pus la începutul pasajului despre studenți cuvintele de satisfacție ale Sfântului Ioan Teologul pentru că într-adevăr studenții legionari au biruit în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Radu Gyr Doamne, fă din suferință pod de aur, pod înalt. Fă din lacrimă velință ca-ntr-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte, din căderi, urcuș alpin. Din veninul pus în cană fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniță spre cer. Și din fiece dezastru și crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru și fă zâmbet înțelept! Cântec pentru liniștea sufletului de Radu Gyr
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Iulie 1964, seara, am fost îmbarcați în mașini carosate militare și distribuiți la diferite stații de cale ferată, înainte sau după Aiud, ca să nu se provoace aglomerația subită a trenului. În noaptea aceea deținuții părăseau Aiudul. Era ultima gură de venin pe care balaurul o vărsa ca să nu se otrăvească el însuși. Pe peronul gării, între alții pe care nu-i văzusem de 15-20 de ani era și doctorul Ilie Nicolescu. El inițiase procesul celor aflați în Aiud în 1941, în legătură cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
finalmente, predându-i-se. Revenind la Testamentul arghezian, se poate remarca imediat că atmosfera e cam sumbră, că străbunii sunt cam crunți, în primitivismul lor arhaic și în durerea „surdă și amară” pe care au trebuit s-o îndure. Zdrențele, veninul, ocara, cenușa morților, bubele, mucegaiurile și noroiul, ciorchinele de negi invocat ca element al comparației, durerea „de vecii întregi”, chiar sublimate în „frumuseți și prețuri noi” de mânuitorul condeiului, continuă să apese ca o lespede asupra poemului, făcându-l grav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
mi-am dat seama că am tăcut bine atâția ani de zile. Neputința de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul conștient al insuficienței personale». Veninul strâns în mine nu atinsese concentrația necesară pentru a deveni leac. Eram pur și simplu necopt. A trebuit să cunosc spaima cărnii și lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părți din mine, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]