984 matches
-
și peste 800 g, rar peste 1 kg, excepțional 8-10 kg. Trăiește până la 10-12 ani. Corpul este alungit, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi mici. Capul și piesele operculare lipsite de solzi. Profilul dorsal puțin mai convex decât cel ventral. Capul este mare, cu gura largă terminală sau subterminală, și prevăzută cu dinți ascuțiți pe premaxilar, maxilar, palatin, dentar, limbă, placa și manubriul prevomerului. Toți dinții sunt puternici și îndreptați înapoi. Botul scurt și obtuz, falca superioară o depășește puțin
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
palatin, dentar, limbă, placa și manubriul prevomerului. Toți dinții sunt puternici și îndreptați înapoi. Botul scurt și obtuz, falca superioară o depășește puțin pe cea inferioară. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată la adult, mai excavată la tineri. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
manubriul prevomerului. Toți dinții sunt puternici și îndreptați înapoi. Botul scurt și obtuz, falca superioară o depășește puțin pe cea inferioară. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată la adult, mai excavată la tineri. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Coloritul corpului
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite negre și roșii. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală cenușii-gălbui, deseori cu marginea anterioară albă. Hrana principală a păstrăvului o constituie viermii și diverse insecte, atât acvatice (larve de efemeroptere, plecoptere, tricoptere), cât și aeriene (pentru prinsul cărora peștele sare deseori din apă). Se mai hrănește și
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
ereții alb și sur, iar aripile sunt evident mai scurte și mai rotunjite, cu 4 nu 3 "degete" în vârf, în timpul zborului glisat la înălțimi mari, femela seamănă cu uliul păsărar. Juvenilul, asemănător cu femela, este mai striat pe fața ventrală, mai ales pe subalarele secundare. Se hrănește cu mamifere mici și păsări.
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
este variabilă, dinții manubriului dispuși numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în partea anterioară pe un rând, iar în cea posterioară pe două rânduri. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în partea anterioară pe un rând, iar în cea posterioară pe două rânduri. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
dublă, acvatică (prin branhii) și aeriană (prin plămâni). Sunt adaptați la respirația aerului atmosferic prin plămâni, care îi salvează în timpul secetei, însă respirația branhială este cea predominantă. Au 1-2 plămâni alveolari, care se deschid printr-un conduct comun pe fața ventrală a esofagului. Oasele premaxilar și cel maxilar lipsesc. Coada, la reprezentanții actuali, este dificercă. Au coane (narine interne). Dinții se găsesc pe plăci dentare, situate pe pterigo-palatine (maxilarul superior) și pe spleniale (mandibulă). Există 3 genuri actuale ("Protopterus", "Lepidosiren", "Neoceratodus
Dipnoi () [Corola-website/Science/332110_a_333439]
-
pulmonare: cavernă tuberculoasă, abces pulmonar, chist hidatic infectat, piotorax cu fistulă bronșică, bronșiectazie cu secreții abundente, care drenează (în funcție de poziția bolnavului), iritând zonele tusigene. Astfel, tusea care apare la schimbarea bruscă a poziției de decubit dorsal cu aceea de decubit ventral sugerează existența bronșiectaziei pe peretele posterior al conductului bronșic. Declanșarea acceselor de tuse la trecerea din clinostatism în ortostatism pledează pentru sediul superior al dilatației bronșice; apariția tusei și expectorației după schimbarea poziției de decubit lateral drept cu aceea de
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
Are corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Botul de lungime mijlocie, aproape triunghiular, cu vârful rotunjit, cu 4 mustăți scurte, nefranjurate, pe fața inferioară. Gura inferioară transversală; dinții lipsesc; buza superioară subțire, cea inferioară despicată. Înotătoarea dorsală
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
dispoziția solzilor și scuturilor tegumentare). Șarpele rău se caracterizează prin solzi dorsali netezi (fără carene), fiecare solz cu două găurele (pori) apicale la vârf și sunt dispuși în jurul mijlocului trunchiului în 19 (rar 17 sau 21) șiruri transversale. Marginile scuturilor ventrale formează pe laturile corpului carene longitudinale slab exprimate. Scutul rostral distinct din perspectivă dorsală, puțin mai lat decât înalt și este ușor îndoit pe suprafața superioară a botului și ușor intercalat printr-un unghi obtuz între scuturile internazale. Scutul frontal
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
se află 2 perechi de scuturi inframaxilare, cele anterioare de obicei mai scurte decât cele posterioare. La exemplarele tinere scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204,5) de plăci ventrale angulate lateral. Scutul anal este divizat. În urma orificiului cloacal se află 87-131 (la masculi de obicei 80-107, în medie 100,6
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204,5) de plăci ventrale angulate lateral. Scutul anal este divizat. În urma orificiului cloacal se află 87-131 (la masculi de obicei 80-107, în medie 100,6, la femele 91-99, în medie 95,6) perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
obicei 80-107, în medie 100,6, la femele 91-99, în medie 95,6) perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele, au capul mult mai mare. De asemenea, ei au mai puține scuturi ventrale (sub 196) și mai multe scuturi subcaudale. Șarpele rău este răspândit în sud-estul Europei și vestul Asiei: din Ungaria, sudul României, Bulgaria, Republica Moldova, sudul Ucrainei și Crimeea spre est până la poalele nordice ale Caucazul Mare, Povolgia (în regiunile Rostov, Volgograd
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
posterioare. Scuturile parietale prin unghiul lor anteroinferior alungit se află de obicei în contact cu scutul postocular inferior. Solzii dorsali sunt în număr de 25 (excepțional 23 sau 27), în fiecare șir transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
25 (excepțional 23 sau 27), în fiecare șir transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează carene vădite. Au 56-90 scuturi subcaudale. Scutul anal divizat, mai rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează carene vădite. Au 56-90 scuturi subcaudale. Scutul anal divizat, mai rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz. Pigmentul cafeniu închis predomină. La balaurul dobrogean coloritul spatelui este foarte
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
neconfluente, ușor alungite în direcția transversală, de culoare închisă - cafenii, cafeniu-brune, brun-roșcate, negru-brune sau aproape negre, pe alocuri contopite uneori într-o dungă în zigzag; aceste pete sunt dispuse în 4 șiruri (4-5 șiruri la juvenili) longitudinale. În partea inferioară (ventrală) a flancurilor se află câte un rând de pete mai mici întunecate de aceeași culoare cu a spatelui care tind să formeze o dungă închisă continuă. Unii solzi de pe laturile corpului au o culoare roșiatică sau portocalie. Acest tip de
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
supralabiale la adulți au o culoare galben-deschisă caracteristică. Irisul ochiului este negru. Abdomenul are o culoare monocromă uniformă galben-pai sau uneori este pătat cu pete brune mici neclare. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale. Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-vestul
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
observă scuturi mari, dispuse regulat. Deschiderea externă a urechii vizibilă. Ochii fără pleoapă mobilă, cu o capsulă transparentă fixă. Picioarele foarte mici, subțiri, degetele relativ scurte; picioarele posterioare numai cu puțin mai lungi decât cele anterioare. Corpul acoperit dorsal și ventral cu solzi mari, imbricați, cicloizi, de formă hexagonal-rotunjită; solzii sunt netezi și plați, cu luciu de smalț și sunt dispuși în șiruri longitudinale; la mijlocul trunchiului 20 șiruri de jur împrejurul corpului. Vârful cozii este format, de un singur solz. Pe spate au
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
mai eleganți șerpi din fauna României. Are un corp zvelt, cilindric, lung și strălucitor; capul mic și îngust, iar coada lungă și subțire. Solzii spatelui sunt netezi, ușor carenați spre coadă, dispuși în 23 (rar 21) șiruri transversale la mijlocul corpului. Ventral are 212-248 de scuturi ventrale, cu unghi lateral, carenate pe laturi. Scutul anal este divizat; 60-91 de perechi de scuturi subcaudale. Scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele. Scutul rostral de abia vizibil din perspectivă dorsală, fiind mai lat decât
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
României. Are un corp zvelt, cilindric, lung și strălucitor; capul mic și îngust, iar coada lungă și subțire. Solzii spatelui sunt netezi, ușor carenați spre coadă, dispuși în 23 (rar 21) șiruri transversale la mijlocul corpului. Ventral are 212-248 de scuturi ventrale, cu unghi lateral, carenate pe laturi. Scutul anal este divizat; 60-91 de perechi de scuturi subcaudale. Scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele. Scutul rostral de abia vizibil din perspectivă dorsală, fiind mai lat decât înalt. Scutul frenal egal sau
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
alb-gălbui. Uneori apar exemplare complet negre (melanice). Șerpii tineri au pete dorsale brun-închise pe spate, iar petele postoccipitale de pe laturile capului sunt mai intense, colorate în galben și negru. Masculii se deosebesc de femele prin numărul mai mic de scuturi ventrale și mai mare de subcaudale. Șarpele lui Esculap este răspândit în centrul și sudul Europei (lipsind în Anglia, cea mai mare parte a Peninsulei Iberice, în țările scandinave și cele de dincolo de paralela 50°), în jurul Mării Negre (Turcia, Armenia, Caucaz) și
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
condiții bune de viață și este ocrotit prin lege. Este un șarpe mic, zvelt, cu o lungime de până la 70—80 cm, coada de lungime mijlocie. Longevitate 8-10 ani. Botul proeminent. Solzii dorsali sunt netezi, dispuși în 19 șiruri longitudinale. Ventral are 153-199 scuturi. Scutul anal divizat. Mai are 41-70 de perechi de scuturi subcaudale. Ochiul în contact cu scuturile supralabialele 3-4, nara situată în mijlocul scutului nazal; scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele; scutul frenal mai lung decât înalt. Din cauza
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
este întrerupt de un interval fără dinți (diastemă). Capul este alungit, distinct de gât; ochiul de mărime mijlocie, cu pupila rotundă. Trunchiul lung; coada mijlocie sau lungă; solzii netezi sau ușor carenați, cu găuri apicale rotunjite. Au peste 200 plăci ventrale (exclusiv subcaudalele); două plăci temporale anterioare și 21-29 șiruri de solzi dorsali. Scutul frenal (atunci când există) este puțin mai lung decât înalt; osul palatin cu un proces median mai mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor trunchiului se termină
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]