KorAP: Find »[drukola/base=ventricul & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...84 >

2,080 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

fi subliniate: artera coronară dreaptă asigură irigarea ventriculului drept, precum și a ventriculului stâng în marea majoritate a cazurilor, a nodului sinusal și a nodului atrioventricular. Există o mare mobilitate a arterei în timpul contracției cardiace. Din cauza presiunii intraparietale reduse la nivelul ventriculului drept, prin artera coronară dreaptă fluxul sanguin este prezent atât în timpul diastolei, cât și al sistolei. Tortuozitatea accentuată, amplitudinea mare a mișcărilor în timpul ciclului cardiac, prezența stenozelor seriate limitează în multe cazuri abordul leziunilor prin tehnicile de revascularizare percutană. Revascularizarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
asemenea contribuția la stabilirea indicației operatorii. Electrocardiograma permite detectarea semnelor de ischemie acută sau cronică, precum și de necroză. Este important de stabilit dacă acestea sunt cauzate de leziunile arterei coronare drepte. În sfârșit, dar nu în cele din urmă, disfuncția ventriculului drept de etiologie ischemică, refractară la terapia medicamentoasă, contribuie și ea la stabilirea strategiei chirurgicale de urmat pentru realizarea unei revascularizări miocardice adecvate. Pe lângă cele de mai sus, în luarea unei decizii terapeutice nu trebuie omis nici faptul că accidentele

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
însă acest lucru este posibil prin utilizarea exclusivă a unei metode amintite, iar pe de altă parte, uneori, în ciuda unei revascularizări complete, evoluția bolnavului este marcată de complicații și deces. Spre exemplu, pacienții vârstnici cu boală multivasculară și disfuncție de ventricul stâng la care revascularizarea completă presupune realizarea a 5-6 by-pass-uri în condițiile unei durate inerent crescute a circulației extracorporeale, cu o disfuncție pulmonară și renală preexistentă, pot avea o evoluție postoperatorie dificilă în ciuda atingerii obiectivului terapeutic. De asemenea, un alt

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
a fost inima de amfibian. Inima amfibienilor, spre deosebire de cea a mamiferelor, este univentriculară și nu are artere coronare care să vascularizeze miocardul. Irigarea cu sânge a mușchiului cardiac se face în sistolă prin intermediul unor canale radiale care, pornind din cavitatea ventriculului, pătrund în masa miocardului. Ideea se pare că a aparținut unui medic indian P.K. Sen (55), care a creat canale transmiocardice prin puncționarea ventriculului cu ajutorul unui simplu ac, dar procedeul a fost sistematic investigat de P. Walter și colaboratorii săi

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
sânge a mușchiului cardiac se face în sistolă prin intermediul unor canale radiale care, pornind din cavitatea ventriculului, pătrund în masa miocardului. Ideea se pare că a aparținut unui medic indian P.K. Sen (55), care a creat canale transmiocardice prin puncționarea ventriculului cu ajutorul unui simplu ac, dar procedeul a fost sistematic investigat de P. Walter și colaboratorii săi (56) la începutul anilor 70. Încă de la început s-au manifestat obiecții asupra transferării modelului amfibian la om. Astfel, Pifarre și colaboratorii arătau în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
investigat de P. Walter și colaboratorii săi (56) la începutul anilor 70. Încă de la început s-au manifestat obiecții asupra transferării modelului amfibian la om. Astfel, Pifarre și colaboratorii arătau în 1969 (57) că sângele nu poate trece din cavitatea ventriculului în miocard datorită condițiilor presionale caracteristice cordului uman. Oricum, succesul pe termen lung al metodei era compromis datorită coagulării rapide a sângelui și închiderii canalelor transmiocardice. Dezvoltarea unor sisteme LASER cu CO2 cu energie mare a făcut posibilă trecerea la

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
a sângelui și închiderii canalelor transmiocardice. Dezvoltarea unor sisteme LASER cu CO2 cu energie mare a făcut posibilă trecerea la aplicarea clinică a metodei. Se creează cu ajutorul LASER-ului canale transmurale de circa 1 mm la nivelul zonelor ischemice ale ventriculului stâng. Interacțiunea LASER-țesuturi a făcut obiectul unor studii aprofundate (58) care au folosit tehnici speciale de fotografiere a canalelor formate și microscopia optică și cu birefringență pentru studiul histologic al țesutului traversat de fasciculul LASER. S-a putut astfel constata

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
asociat proliferării) (59) efectuate pe miocardul pacienților decedați în primele trei săptămâni de la operație au evidențiat închiderea canalelor cu depozite de fibrină în perioada postoperatorie precoce, astfel încât la trei zile postoperator nu se mai pot vizualiza canale patente între cavitatea ventriculului stâng și miocardul adiacent. Ulterior se constată o intensă activitate a macrofagelor și monocitelor, ceea ce generează o concentrație crescută a factorilor de creștere angiogenici în vecinătatea canalelor. Citokinele stimulate de leziunea termică pot fi de asemenea responsabile de inducerea angiogenezei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
prin intermediul canalelor nou create a rețelelor de capilare intramiocardice, cât și inducerii procesului de neocapilarizare (60). Cercetările viitoare urmează să indice dacă canalele obstruate în cvasitotalitatea lor postoperator precoce se repermeabilizează parțial sau total în timp, rămânând conectate la cavitatea ventriculului. În opinia unor autori, închiderea canalelor nu apărea imediat ante-mortem deoarece modificările care apar la nivelul acestora necesită timp. Din acest motiv nu se poate spune că există o legătură directă între deces și ocluzia canalelor (59). Indicațiile revascularizării transmiocardice

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Unii autori semnalează în perioada postoperatorie imediată apariția disfuncției miocardice care impune suport inotrop și terapie diuretică (63). Deși riscul perioperator în revascularizarea transmiocardică cu LASER depinde în principal de stadiul afecțiunii cardiace și de starea generală a pacientului, disfuncția ventriculului stâng nu este un criteriu de excludere atât timp cât a fost identificat miocard viabil (64). Rezultatele favorabile ale acestei metode de revascularizare indirectă a miocardului ridică întrebarea dacă nu cumva poate reprezenta o opțiune serioasă la o a doua operație de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
transmiocardică cu LASER a intrat în practica medicală, pentru ischemia acută a miocardului există deja studii experimentale privind efectele pe termen scurt și lung ale metodei (67), care au evidențiat limitarea extinderii infarctului și ameliorarea funcției regionale și globale a ventriculului stâng. Aspecte tehnice ale revascularizării transmiocardice cu LASER Din punct de vedere tehnic, abordul ventriculului stâng se face printr-o toracotomie laterală în spațiul IV intercostal stâng, bolnavul fiind poziționat în decubit lateral drept, după ce a fost intubat orotraheal și

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
studii experimentale privind efectele pe termen scurt și lung ale metodei (67), care au evidențiat limitarea extinderii infarctului și ameliorarea funcției regionale și globale a ventriculului stâng. Aspecte tehnice ale revascularizării transmiocardice cu LASER Din punct de vedere tehnic, abordul ventriculului stâng se face printr-o toracotomie laterală în spațiul IV intercostal stâng, bolnavul fiind poziționat în decubit lateral drept, după ce a fost intubat orotraheal și s-a introdus sonda pentru ecocardiografie transesofagiană. Se incizează pericardul prefrenic și se suspendă marginile

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
drept, după ce a fost intubat orotraheal și s-a introdus sonda pentru ecocardiografie transesofagiană. Se incizează pericardul prefrenic și se suspendă marginile acestuia. Se armează LASER-ul și după aplicarea unui dispozitiv de orientare a razei pe suprafața liberă a ventriculului stâng se declanșează impulsul energetic ce va perfora peretele miocardic. De regulă se realizează între 25-30 de canale dinspre epicard spre endocard într-o ordine prestabilită cu ajutorul unei hărți care împarte suprafața liberă a ventriculului stâng prin intermediul unor meridiane și

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
razei pe suprafața liberă a ventriculului stâng se declanșează impulsul energetic ce va perfora peretele miocardic. De regulă se realizează între 25-30 de canale dinspre epicard spre endocard într-o ordine prestabilită cu ajutorul unei hărți care împarte suprafața liberă a ventriculului stâng prin intermediul unor meridiane și paralele, locul acestora fiind marcat schematic de intersecția meridianelor cu paralelele. Eficiența loviturii este apreciată ecocardiografic prin urmărirea apariției unei turbulențe în interiorul cavității ventriculului stâng. Fasciculul LASER își pierde practic energia la contactul cu sângele

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
o ordine prestabilită cu ajutorul unei hărți care împarte suprafața liberă a ventriculului stâng prin intermediul unor meridiane și paralele, locul acestora fiind marcat schematic de intersecția meridianelor cu paralelele. Eficiența loviturii este apreciată ecocardiografic prin urmărirea apariției unei turbulențe în interiorul cavității ventriculului stâng. Fasciculul LASER își pierde practic energia la contactul cu sângele din interiorul ventriculului și astfel nu există pericolul lezării structurilor învecinate. Direcționarea greșită a razei LASER poate avea însă drept consecințe secționarea cordajelor valvei mitrale, perforația mușchilor pilieri, perforarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
unor meridiane și paralele, locul acestora fiind marcat schematic de intersecția meridianelor cu paralelele. Eficiența loviturii este apreciată ecocardiografic prin urmărirea apariției unei turbulențe în interiorul cavității ventriculului stâng. Fasciculul LASER își pierde practic energia la contactul cu sângele din interiorul ventriculului și astfel nu există pericolul lezării structurilor învecinate. Direcționarea greșită a razei LASER poate avea însă drept consecințe secționarea cordajelor valvei mitrale, perforația mușchilor pilieri, perforarea cuspelor valvei mitrale sau aortice, lezarea esofagului, aortei descendente, arterelor și venelor coronare. Pentru

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mușchilor pilieri, perforarea cuspelor valvei mitrale sau aortice, lezarea esofagului, aortei descendente, arterelor și venelor coronare. Pentru evitarea accidentelor, personalul medical din sala de operație va purta ochelari speciali de protecție. O dată canalul realizat, sângele țâșnește cu fiecare sistolă din ventriculul stâng. Există bineînțeles tendința naturală de oprire spontană a sângerării. În caz că aceasta nu se realizează, se obține controlul hemostazei prin aplicarea unor puncte de sutură pe suprafața epicardului cu fir prolene 5,0. Pericardul se lasă deschis, se plasează un

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de dren în hemitoracele stâng și se închide peretele toracic în straturi anatomice. S-a pus la punct însă un echipament care permite efectuarea revascularizării transmiocardice cu LASER prin toracoscopie care permite un acces bun al întregului perete liber al ventriculului de la bază la apex (68). Metoda este sigură, mai puțin invazivă, reduce morbiditatea și ameliorează raportul cost/ beneficiu. Recent a fost introdusă în practică revascularizarea miocardică cu laser pe cale percutană (PMR) prin utilizarea arterei femurale pentru a ajunge în cavitatea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de la bază la apex (68). Metoda este sigură, mai puțin invazivă, reduce morbiditatea și ameliorează raportul cost/ beneficiu. Recent a fost introdusă în practică revascularizarea miocardică cu laser pe cale percutană (PMR) prin utilizarea arterei femurale pentru a ajunge în cavitatea ventriculului stâng (69, 70, 71). Pentru această metodă se folosește un LASER holmium:YAG (yttrium-aluminum-garnet) deoarece energia LASER-ului CO2 utilizat în revascularizarea transmiocardică nu poate fi transmisă printr-o fibră flexibilă. Sistemul pentru revascularizarea percutană este astfel conceput încât canalele

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
revascularizarea transmiocardică nu poate fi transmisă printr-o fibră flexibilă. Sistemul pentru revascularizarea percutană este astfel conceput încât canalele intramiocardice create dinspre endocard să nu ajungă la suprafața epicardului. În acest fel este mult redusă posibilitatea perforării peretelui liber al ventriculului stâng și apariția tamponadei cardiace. În cazul apariției acesteia, tratamentul este conservator sau se poate practica pericardocenteza (72), dar, uneori, poate fi necesară intervenția chirurgicală (73). Revascularizarea transmiocardică cu LASER a fost efectuată pentru prima dată în țară de o

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
arterial, inserția unui cateter venos central sau de preferat a unui cateter Swan-Ganz, urmărirea continuă a EKG pentru detectarea tulburărilor de ritm și analiza segmentului ST, precum și plasarea sondei pentru ecocardiografia transesofagiană în vederea aprecierii motilității parietale regionale și a performanței ventriculului stâng. Utilizarea drogurilor cu acțiune scurtă pentru inducerea și menținerea anesteziei permite trezirea rapidă a bolnavului după intervenția chirurgicală și detubarea precoce a acestuia. Detubarea precoce este favorizată și de reducerea semnificativă a disfuncției pulmonare în absența circulației extracorporeale, precum și

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
crește întoarcerea venoasă și prin urmare presarcina, utilizând în acest scop gravitația, ceea ce permite menținerea debitului cardiac atunci când vârful inimii este ridicat din cavitatea pericardică; rotația mesei de operație minimalizează necesitatea manipulării cardiace și ajută la expunerea peretelui lateral al ventriculului stâng; administrarea de nitrați crește perfuzia coronariană; administrarea de vasopresori și/sau inotropi mențin presiunea arterială și debitul cardiac. Unii consideră că folosirea beta-blocanților cu acțiune scurtă în special la vârstnici poate avea chiar efecte nefavorabile. Aceasta deoarece complianța ventriculului

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
ventriculului stâng; administrarea de nitrați crește perfuzia coronariană; administrarea de vasopresori și/sau inotropi mențin presiunea arterială și debitul cardiac. Unii consideră că folosirea beta-blocanților cu acțiune scurtă în special la vârstnici poate avea chiar efecte nefavorabile. Aceasta deoarece complianța ventriculului stâng la această categorie de pacienți este redusă, iar pe de altă parte se constată o incidență crescută a diabetului zaharat de tip II. Din aceste motive se folosesc cu precădere milrinonă și Levophed. Se evită neosynephrina la bătrâni. Se

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
parte se constată o incidență crescută a diabetului zaharat de tip II. Din aceste motive se folosesc cu precădere milrinonă și Levophed. Se evită neosynephrina la bătrâni. Se dau doze mari de magneziu în preoperator deoarece stimulează prostaciclina și relaxează ventriculul; folosirea suportului circulator mecanic pentru cordul drept (sistemul ENABLER) își dovedește eficacitatea (82) în special când trebuie abordate vasele coronare de la nivelul feței diafragmatice și a marginii obtuze a cordului, situație în care are loc o modificare a geometriei inimii

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
nivelul feței diafragmatice și a marginii obtuze a cordului, situație în care are loc o modificare a geometriei inimii drepte cu scăderea presarcinii și implicit a debitului cardiac. Sistemul este compus dintr-un cateter (introdus prin urechiușa dreaptă, valva tricuspidă, ventricul drept până în artera pulmonară), o pompă hidraulică și o consolă de comandă și control. Capul de pompă este împărțit în două jumătăți de o diafragmă flexibilă și este conectat atât la consolă, cât și la cateter. În sincronizare cu traseul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]