1,765 matches
-
și a unei părți din livadă. Ascultându-i, mi-am amintit poveștile din copilărie despre paznicii livezii, înarmați cu puști cu sare, de care ne păzeam cu mare spaimă, când luam mere sau prune din livada C.A.P.- ului, împreună cu verișoara mea sau influențat de prietenul Ionel. Puțini condamnau faptul ăsta, fiindcă C.A.P. -ul acaparase averile tuturor. Unui paznic i se spunea "Gât Foc”, fiindcă rezista la băutură. Cel mai bătrân dintre proprietarii cu care stătem pe malul iazului vizavi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de fapt, era mai mare decât ei, era deja student, la Politehnică, la Timișoara, iar acum venise pentru câteva zile acasă. Fata, în schimb, pe nume Monica, era mai mică decât ei cu un an, elevă în capitala regiunii și verișoara lui Stelian, se afla în vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și să reia șirul confesiunilor conspirative. De data aceasta, au fixat ca loc al întrevederii cofetăria din centru, iar ca oră - două după prânz. Iarăși Victor a sosit primul. La câteva minute după el și-au făcut apariția Stelian, împreună cu verișoara sa, Monica. Au ocupat o masă lângă fereastră. Victor a privit-o mai atent pe fată: era subțire, delicată, aproape imaterială, parcă ar fi fost făcută din lumină și, în contrast, ochii săi mari, negri, adânci îi sugerau fratelui meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
clipă. Au ajuns acolo și un puști care o spiona pe Mioara pentru ei, oferindu-le informații prețioase în schimbul unei Eugenii sau al unei ciocolate cu rom, s-a ivit îndată și i-a anunțat că fata plecase împreună cu o verișoară a ei să facă plajă la marginea orașului, într-un loc special amenajat, numit Bașcov. Biță și Mircea, desigur, au pornit într-acolo mânați de un subit elan, ignorând căldura care parcă se întețise. La Bașcov însă, nici pomeneală de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al patrulea, de-acum în dotarea muzeului bucureștean. În 1972 face parte din delegația română la un alt festival, de data aceasta la Leningrad și Moscova. În Leningrad face imprudența să se intereseze de singura sa rudă de sânge, o verișoară primară, fiica mătușei sale Natalia, soră a mamei. și astfel se poate vedea pentru prima oară în viață cu Vera. Ea lucrează la Lenfilm, este scenograf, locuiește cu o colegă (după modelul sovietic). Rămâne la Vera trei zile, refuzând să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zile o muscă pe peretele din casa unei familii, o familie de oriunde“, aș spune: bye-bye Marte, prefer să fiu două zile muscă în casa unei familii, e mult mai interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mamei, mătușilor, verișoarelor, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur. Mi-a plăcut gestul său, gândind, ca diplomat, că agricultura ecologică poate constitui o punte între țări și popoare! Vizita în România a președintelui sirian Hafez el Assad, mare prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
uneori obligatorie ca să vezi mai bine. M-am întrebat nu o dată și continui să mă întreb... Străduindu-mă neîncetat să judec drept și să rămân lucid - în toate împrejurările. Pe la începutul anilor ’70, trecând prin București și vizitându-ne, Tania, verișoara primară mai tânără cu circa treizeci de ani a mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gura mare: Împărate luminate Cu cătane ne-nvățate, Pune pace, nu te bate, Că-ți chier cătanele toate. șI TOT AICI MAI TRĂIESC ÎNCĂ VĂRUL ION, VÂNĂTORUL șI „pocăitul“ dârz Întru Christos, Întors din Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din Pampas cu Andrei, papagalul care ne alunga la fel ca pe ulii, pe spanio lește: correr, correr! Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune pe care le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol, deși au deschis ochii peste cea mai frumoasă țară din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu oamenii ridicați din zonă, ca Ioan Niculescu și Constantin Dobrescu-Argeș, Îi permitea să-și manifeste gene rozitatea și spiritul de inițiativă. Soția sa Îl seconda, tenace. Adusese din satul Dopca, de unde era, sat component al comunei Hoghiz, pe Bucura, verișoara ei, s-o ajute la treburile din restaurant și gospodărie. Odată cu ea a venit și Gheorghe, o rudă de-a lor. Bucura era o ardeleancă tânără și frumoasă pentru care Ionel I. C. Brătianu a făcut o adevărată pasiune. S-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
timbrului impus, anumite versuri, ca și cele expuse, care vesteau pe marele poet, ca cele din titlurile Magii sau Din Veneția, poezii de anthologie, susțineau analiștii. Numai că, la 17 noiembrie 1919 avea să-i scrie soției aflată la o verișoară a ei, Viola Bally, la Bârlad : «Și eu aici am aflat, bolnav pe d-l Vlahuță ; pe lângă altele face o gripă cu mare temperatură și poate o congestie pulmonară”. Ca la 24 noiembrie 1919 să aflăm dintr-o altă scrisoare
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sa de mamă atât de tânără, optsprezece ani, o îndreptară spre Alin și zise: - Acum ce facem?...cu mine și cu băiatul? - Vei merge cu mine, iar copilul îl lăsăm în continuare în grija Lucianei. Putem conta pe ea, e verișoara mea și știu că e o mamă bună. O să le trimitem bani și tot ce au nevoie. Sper să nu regretăm niciodată hotărârea asta. - Mi se rupe sufletul că trebuie să-l las aici. Nu are decât doi ani și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe coridor, și să-l asculte până la sfărșit. Cu câțiva ani înainte de arestarea mea, se zvonise în București despre un preot tânăr,cu voce excepțională, care cânta la slujbele de duminica din capela de la Pitar Moș. Informandu-mă la o verișoară de a mea, care era catolică, zvonul mi-a fost confirmat și am fost invitat s-o însoțesc într-o duminică la biserică. Atunci l-am auzit pentru prima oară cântând pe Dumitraș. Am fost atât de impresionat de acel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și Veronica lui Archip. Mama mi-a povestit că preotul n-a vrut să-l îngroape creștinește și de aceea fantoma lui cutreieră toată valea Sucevei. Ar trebui sfințit locul cu pricina, pentru a nu mai persista bănuieli, zice Eufrosina, verișoara mea. Astfel au sporovăit ceasuri bune iar eu tiptil tiptil m-am retras și mi-am văzut de treabă, cu pânzele mele. Mă bucuram nespus văzându-le albe ca omătul, că se usucă așa de iute și le pot ghilii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unchiul Vasile. Albinele erau mândria și ocupația lui zilnică. Era foarte meticulos și ordonat. La ei găseai rafturile pline cu borcane cu miere, în orice timp din an. Mătușa avea în casă război de țesut și pregătea zestre pentru Aurelia, verișoara mea. Țesea cuverturi în patru ițe, țoluri de lână, ițari, marame înflorate și valuri de pânză. Când mă vedea intrând la ei, ieșea din război și se pregătea de treabă. Făcea niște clătite așa de gustoase, că te lingeai pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu mare mirarea le-a fost când l-au recunoscut pe nepot, căruia i-a făcut mult bine, ani de-a rândul. L-au luat la post și acolo și-a recunoscut fapta. Miliția a acționat după lege, arestându l. Verișoară și prietenă Viorica Nemțoc de la Țarnă este verișoară după familia tatălui meu. Mama ei, Silvestroanca era vară primară cu tata. Cu ea, fiind colegă în cele cinci clase primare, m-am înțeles cel mai bine. Atunci se numea Lavric, la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au recunoscut pe nepot, căruia i-a făcut mult bine, ani de-a rândul. L-au luat la post și acolo și-a recunoscut fapta. Miliția a acționat după lege, arestându l. Verișoară și prietenă Viorica Nemțoc de la Țarnă este verișoară după familia tatălui meu. Mama ei, Silvestroanca era vară primară cu tata. Cu ea, fiind colegă în cele cinci clase primare, m-am înțeles cel mai bine. Atunci se numea Lavric, la fel ca mine. Deși locuiam la vreo distanță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
soția lui și copiii: Chița, Nuțica și Tusicu. Ne-au felicitat, ne-au mulțumit și-apoi am plecat. N-am vrut să primim bani și de la oamenii școlii, fiind și noi elevi. Ne-am continuat urarea, ajungând până la Țarnă. Aici, verișoara mea, Viorica Nemțoc, ne-a primit regește. Fiecăruia ne-a oferit câte o plăcintă "poale-n brâu" și turtă dulce. Nu ne-a lăsat până n-am băut câte o cană de suc de pere, care era foarte aromat și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Maria când ne-au văzut! Ne-au ajutat la cules, am umplut coșarca și sacul și-am mâncat mere dulci pe săturatele. (În livada noastră nu aveam meri văratici, deși era foarte mare). Ne-am mai jucat prin livadă cu verișoarele noastre și-apoi mătușa Saveta ne-a poftit la pui cu smântână, cu mujdei și mămăliguță caldă. De-abia către seară, uncheșul a înhămat din nou caii și ne-a adus acasă, la Costișa. Mi-aduc aminte că, la trecerea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a fugărit și m-a împuns, până m-a lăsat întinsă pe iarbă. Fetele cele două, Nely și Cristina s-au speriat și au strigat la stână, în ușă. Repede, veniți, că berbecul s-a înfuriat și-o împunge pe verișoara noastră! Tata, într-un suflet a fost lângă mine. M-a luat în stână și m-a stropit cu apă. Baciul nu s-a lăsat, până n-a ars câțiva cărbuni și m-a descântat de spăriet. Acasă, nu le-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu multă pasiune. Lenuța Grigoraș, licențiată, absolventă a Facultății de Biologie din Cluj, mai târziu profesoară la Costișa și apoi la Târgu-Mureș. Foarte conștiincioasă, nu s-a lăsat, până nu a urmat cursuri superiore, influențând-o mult și pe Viorica, verișoara ei, să se califice pentru învățământ. A fost mereu alături de noi, cu sfaturile și experiența i valoroasă. Uneori, se alăturau și alți săteni, intelectuali ajungând la un număr considerabil. Cornel Vataman, absolvent al Facultății de Drept, deși din Frătăuții Noi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Luiza, iar în 2006 s-a transferat la Brigada de Poliție Rutieră București, unde își desfășoară activitatea și în prezent, având gradul de comisar de poliție (locotenent colonel). Are doi copii: Maria Elisabeta și Matei Constantin. Miamintesc cum mama lui, verișoara mea Viorica, a venit la mine acasă să se consulte în privința lui Cornel, care era elev la Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din Rădăuți. Antrenorul de canotaj Malis Cristian l-a selecționat pentru canotaj de performanță. Necesita abandonarea liceului și transferul la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și cu multă experiență de viață i-a zis: Lasă-l Viorica, acesta poate fi marele lui noroc în viață! Și în sport sunt oameni onorabili, bine realizați. Dacă posedă calități pentru acest domeniu, lasă-l să și le fructifice! Verișoara a rămas uimită de reacția noastră și și-a retras băiatul de la cel mai prestigios liceu din zona Rădăuți. Timpul s-a dovedit în favoarea lui Cornel. Fiind un copil serios, nu s-a lăsat doar să facă față antrenamentelor. A
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
afla taman în poarta casei lui Costache. Ajunsă acolo, o văzu pe Zoița pe prispa casei cum curăța un pește mare cam de vreo două kilograme. - Ia te uită, vară-mea Zoița, când ai venit la Pungești? Bună dimineața, dragă verișoară, ce mai faceți la Galați? se arătă voioasă Marița; − Bună dimineață, dragă vară-mea, după cum vezi am venit și acum curăț un pește. Da’ hai, intră în ogradă, să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]