KorAP: Find »[drukola/base=veronică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...209 >

5,221 matches

Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291

dispăreau din viața lui, fără posibilitatea de a le mai vedea; așa cu copila de la Ipotești, așa și cu artista din peregrinările lui cu trupele de teatru prin țară, așa și cu Elena...Poate așa se va întâmpla și cu Veronica! Ce-ar fi să-i ceară voie s-o sărute și să-i spună: „Veronica, sau Corina, așa cum îi plăcea ei să-i zică, mai avem puțin timp de stat împreună, dă-mi voie să te sărut, să te sărut

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
Ipotești, așa și cu artista din peregrinările lui cu trupele de teatru prin țară, așa și cu Elena...Poate așa se va întâmpla și cu Veronica! Ce-ar fi să-i ceară voie s-o sărute și să-i spună: „Veronica, sau Corina, așa cum îi plăcea ei să-i zică, mai avem puțin timp de stat împreună, dă-mi voie să te sărut, să te sărut o singură dată și-apoi să ne despărțim! Și ce înseamnă și-un sărut în

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
ar fi repezit cu mâinile să-i strivească, să-i sărute, să-i îmbrățișeze; putea s-o facă, se întreba și el de ce n-o face, de ce amâna... Îi plăcea acest joc al amânărilor, această dulce amăgire a mărului necopt... Veronica îi săltă capul în poală și continua să-l mângâie-n tăcere așa cum făcea maică-sa până-l adormea atunci când era mic. Trecură clipe, minute, ore, așa, în tăcere... Târziu, Mihai, își ridică un pic capul, sprijinindu-se într-o

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
poală și continua să-l mângâie-n tăcere așa cum făcea maică-sa până-l adormea atunci când era mic. Trecură clipe, minute, ore, așa, în tăcere... Târziu, Mihai, își ridică un pic capul, sprijinindu-se într-o mână care-i amorțise; Veronica, îl ajută și , instinctiv, își aplecă și ea capul în jos până când gura ei lacomă dădu de buzele lui și-l sărută ușor ca pe un copil... Nemaiamânând clipa, Mihai o strânse-n brațe și -o sărută c-o sete

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
bătrânele sălcii, undeva spre răsărit se zăreau zorii zilei, jerbe de lumină se ridicau spre cer ca niște enorme linii alb-sângerii, trimise spre Univers de cine știe ce explozie fantastică de lumină. -Hai acasă, Mihai, că ne-au prins zorile!- se deșteptă Veronica din reveriile ei. „Unde acasă?” - îi venea lui Mihai s-o întrebe. Aveau ei oare un palat al lor unde să se răsfețe ca doi împărați în dragostea lor mistuitoare? Visase multe palate unde-ar fi putut fi casa lor

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
sau palate-n lună sau pe cine știe ce contelație... - Unde acasă? - întrebă Mihai, zâmbind de năstrușnicele lui palate imaginare... Și o luară-ncet pe podul acela care despărțea viața lor în două: într-o parte, el, cu Zâna Mirandonitz, în cealaltă, Veronica, femeia reală, cea căsătorită cu Ștefan Micle care avea două copile, femeia din Iași care venise pentru o cură de câteva luni la Viena și care urma să dispară și ea ca o nălucă... CAP.12 „Dacă le-ai văzut

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
o nălucă... CAP.12 „Dacă le-ai văzut pe toate și n-ai aflat ce e frumusețea, înseamnă că n-ai ochi; iar dacă le-ai văzut, dar n-ai simțit puterea frumuseții, înseamnă că n-ai inimă” - spunea Schiller. Veronica văzuse totul la Viena și aflase și ce e frumusețea; frumusețea care încântă ochiul și urechea, adică arta, arhitectura, pictura, sculptura, teatru, poezia, muzica... Puterea frumuseții asupra sufletului ei o simțise prin ambasadorul care-o purtase peste tot, prin realul

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
mefistofelic, care se strecurase picătură cu picătură-n sufletul ei, era un Faun cu puteri magice. El fusese adevărata cură care-o înviorase din boala ei; el, care-i vindecase sufletul... Mai avea o săptămână de stat la Viena și Veronica fusese invitată la o serbare de doctorul ei curator. Fiica doctorului își serba logodna; frumoasa amfitrioană se căsătorise cu un prinț de Renania. Se gândi că singură nu poate să onoreze prezența, dar le promise gazdelor că va veni însoțită

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
se afișa cu un astfel de prieten, ea, care era o femeie măritată. Mai ales că Ștefan Micle avea prieteni și cunoscuți printre invitații doctorului. De dragul femeii, Eminescu acceptase și acum amândoi se gândeau la tualete. Cu câteva zile înainte, Veronica, cu ultimele economii trecu pe la Marele magazin de mode și-și alese o rochie pe gusturile ei; plăti patroana, reugând-o pe modistă să i-o aducă la Pensiunea Lovenbach. Stabilise cu modista modificările croielii rochiei: îi ceru decolteul ceva mai

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
admirative ale calorlalți; era o pereche de vis, amândoi de-o frumusețe demonică, eleganți ca un prinț și o prințesă care se visaseră unul pe altul o viață și acum li se împlinise acest vis. -Am sosit, domnul meu! - glumi Veronica, dându-i mâna să se urce în cupeu. Veronica spuse o adresă, birjarul cunoștea locurile, era vorba de castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul își avea povestea

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
de-o frumusețe demonică, eleganți ca un prinț și o prințesă care se visaseră unul pe altul o viață și acum li se împlinise acest vis. -Am sosit, domnul meu! - glumi Veronica, dându-i mâna să se urce în cupeu. Veronica spuse o adresă, birjarul cunoștea locurile, era vorba de castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul își avea povestea lui cu o prințesă poloneză otrăvită și un prinț

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
cu zâmbetul lui amabil și le deschise ușa în marele salon. Doamna Walter îi recomandase pe cei doi ca rude și-i invită să ia loc. Perechea valahă făcu o impresie frumoasă; sala rămase fermecată de eleganța și frumusețea lor. Veronica își îmbrăcase acea superbă rochie lungă de culoarea cerului de vară senin care-i scotea în relief un corp de păpușă, un mijloc subțire și-un bust cu rotunjimi nebănuite, cu rodiile sânilor răscoapte, din care ieșea, marmoreean un gât

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
dinții sidefii, puși în relief de buzele cărnoase; pe piept strălucea un șir de topaze, făcut cadou de ziua ei de Micle ce arunca reflexe rozalii pe sânii ei ca jocul unor ape pe suprafața unor oglinzi limpezi. Eminescu, alături de Veronica, părea un vis frumos de femeie, întruchipat într-un efeb, un Paris antic; fizic și spirit, unite sub o figură glacială, nordică, cu ochii, mici, aștri arzând de o bolnavă curiozitate, o față lată cu umerii obrajilor proieminenți de culoare

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
vorbea, făcea efort. Vorbea peltic și asta îi plăcu poetului, îi simțea limba cum se împiedică de smalțul dinților în efortul ei de-a pronunța corect cuvintele și, deși era nemțoaică get-beget, i se păru mai degrabă italiancă din Calabria. Veronica părea că joacă într-o feerie, era pentru prima dată la o astfel de ocazie și rămăsese uimită dar și răpită de farmecul inedit al acestei seri. Câțiva bărbați, dornici s-o cunoască, o invitară la dans de sub nasul lui

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
dar ofuscate, vorbeau, râdeau, spuneau sau priveau prin lornioane câte-o pereche care se dădea-n spectacol. Erau scene grotești ca într-un carnaval de prost gust. Ce căuta el aici în această lume? Și de ce-o încânta pe Veronica tot acest soi de cumularzi? De ce se dădea ea în spectacol? Era așa de frumoasă singură cu el și acum devenise obiect de lornioane. De ce o femeie frumoasă devine obiect public și hrană pentru poftele bărbaților? -Mihai, ce-ai de

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
se dădea ea în spectacol? Era așa de frumoasă singură cu el și acum devenise obiect de lornioane. De ce o femeie frumoasă devine obiect public și hrană pentru poftele bărbaților? -Mihai, ce-ai de stai așa de îngândurat? - îl întrebă Veronica când scăpă de la dans. -Mă gândeam că aici se joacă o comedie! -Ce se-ntâmplă, nu-ți place muzica, oamenii, atmosfera? -Nu-mi place nimic, aici e totul vulgar și fad; eu ies afară să fumez o țigară... După câtva timp

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
o comedie! -Ce se-ntâmplă, nu-ți place muzica, oamenii, atmosfera? -Nu-mi place nimic, aici e totul vulgar și fad; eu ies afară să fumez o țigară... După câtva timp, observând pe fața lui o umbră de supărare, veni și Veronica după el: -De ce-ai plecat, Mihai? Nu te simți bine? -În primul rând că n-am plecat! Te-așteptam! Ți-am spus că aici se joacă o comedie și nu-mi place... -Și ce propui? -Să pecăm! -Unde? -Viena

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehuleștilor... Apăru Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că pleca tocmai acum în toiul petrecerii. Mergeau tăcuți, ea înainte, el în urma ei; și unul și altul făceau bilanțul celor câtorva luni petrecute împreună. Mai rămăseseră doar trei zile până la despărțire, Veronica

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că pleca tocmai acum în toiul petrecerii. Mergeau tăcuți, ea înainte, el în urma ei; și unul și altul făceau bilanțul celor câtorva luni petrecute împreună. Mai rămăseseră doar trei zile până la despărțire, Veronica primise depeșă de acasă să vină repede că una din fetițe se îmbolnăvise și trebuia îngrijită. Micle era ocupat cu examenele și maică-sa trebuia să se ducă la Năsăud pentru un proces de partaj cu niște rude. Oare tocmai

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
îmbolnăvise și trebuia îngrijită. Micle era ocupat cu examenele și maică-sa trebuia să se ducă la Năsăud pentru un proces de partaj cu niște rude. Oare tocmai în această seară se iscase motiv de ceartă? Mihai o crezuse pe Veronica o puritană, acum se dezlănțuiseră toți demonii din ea, se simțea parcă în al noulea cer la brațul fanților de tinichea care-o invitaseră la dans! Și el rămăsese un fel de tutore care trebuia s-o protejeze. Avu deodată

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
tot dezastrul viitorului în față: cursurile se duseseră pe apa sâmbetei și perspectiva examenelor se îndepărtase; ce se-alegea de anii lui petrecuți la Viena? Ce-i surâdea viitorul? Și mai ales ce le spunea el bătrânului și domnului Maiorescu? Veronica dispărea din viața lui tot așa cum apăruse și-i lăsa un gol pe care nu-l putea umple cu nimic. Va mai sta el oare la Viena? Întrebări după întrebări veneau nechemate și el trebuia să le răspundă... Veronica fugise

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
Maiorescu? Veronica dispărea din viața lui tot așa cum apăruse și-i lăsa un gol pe care nu-l putea umple cu nimic. Va mai sta el oare la Viena? Întrebări după întrebări veneau nechemate și el trebuia să le răspundă... Veronica fugise și ea cu gândul la copilele ei, numai ele puteau s-o rupă din clipele de față; pentru prima dată fetițele ei drăgălașe îi umplură cu lumina amintirii golul sufletesc prin care trecea, auzea parcă glăsciorul lor murmurându-i

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
ca eroinele lui Turgheniev și Dostoievski... Sunt o George Sand în miniatură... -George Sand? - se întrebă poetul - cineva zicea despre ea că e ca Turnul Nesle; își sfâșie amanții, dar în loc să-i azvârle în râu, îi îngroapă-n romanele sale... Veronica râse. -Mai întâi că eu nu scriu romane... -Poate că vei scrie... -Fondul meu sufletesc este liric... Și-n al doilea rând te rog să mă crezi că eu sunt o femeie cinstită; eu n-am amanți! Îmi iau drept

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
mari de vită rănită și descoperi pe fața ei o frumusețe virginală plină de candori care-l făcu s-o strângă-n brațe și să tremure de emoție la atingerea corpului ei. Simțindu-i mâinile care-o cuprinsese peste mijloc, Veronica își lăsă ușor capul ei moale cu părul mătăsos și bogat pe pieptul poetului. Pentru câteva clipe se opriră toate orologiile lumii, numai inimile lor băteau în acea noapte la unison... Când ridicară capetele spre cer, Sfânta lumină le lumina

EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373

TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > EMINESCU ȘI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului CAP: 13 Veronica se trezi târziu; avusese o noapte de coșmar, prin plecarea ei spre meleagurile natale lăsa în urmă o lume ideală și intra în viața cotidiană. Lumea lăsată în urmă se numea Viena și, mai ales, Eminescu... Deschise ferestrele larg, aerul

EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]