1,213 matches
-
Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți că nu se mai poate stăpâni. O spumă verzuie îi umplu gura. I se păru că, în clipa aceea, nu se uita nimeni la el. Sărind înapoia unui perete stâncos, începu să alerge, cu pași mari. Nu se mai gândea la nimic altceva decât la scopul urmărit, ca și cum creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fetele ziceau: „Dacă ne uităm la tine, albastru mai tare e pe partea dreaptă“. Cei mai interesanți erau ai Liei, pe ea o chinuiam mai mult, mutînd-o Întruna de la umbră la soare, fiindcă nuanțele nu se hotărau Între cenușiu și verzui. Eva, din cauza căreia pornise jocul, Îi avea, după vorba noastră, „sclipitori“, vasăzică, de un azuriu cumva fragil, dar cu lumină proprie. Toți o strigam „Eva cea Mică“ deoarece, pe cîteva ulițe de jur Împrejur, toate Evele, nu puține la număr
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intraseră În deșertul Sinai. Apoi Începuseră să vadă morții, trupurile de arabi neîngropate. Părintele Newell i-l arătase pe primul. Sammler poate nu l-ar fi observat niciodată, ar fi luat poate cadavrul drept pur și simplu un sac militar verzui, Îndesat, aruncat din camion pe nisipul alb. Trase de pe drum, cufundate În nisip, naufragiate pe dune, multe ardeau - toate aceste vehicule, transportoarele de trupe, tancurile, camioanele, mașinile ușoare făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apă și transformau marea Într-un infern lichid. Abia acum, odată cu ieșirea de pe cursul Dunării, prin brațul Chilia, Întâlnea cu adevărat ceea ce i se părea una din formele infinitului. Bătea un vânt rece, iar valurile aveau o culoare ciudată, un verzui amestecat cu gri, o nuanță pe care nu văzuse la Adriatica. Sau, cel puțin, nu la mal. Deși era dimineață, cerul rămăsese Întunecat. Ziua nu reușea să pătrundă până la corabia lui Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Margaret și l-a imaginat zâmbind indescifrabil. — Bine atunci, a zis el impasibil după o clipă. Poate ne vedem mai Încolo. Da, poate! A lăsat receptorul să cadă zgomotos În furcă și a trecut În salon. Pe masa de formica verzuie erau Împrăștiate teancuri de hârtii și de fotografii. Nu se obosise să le așeze la loc În cutia rămasă pe jos lângă fotoliul scund de ratan. În ajun, cu capul greu de băutură, a vrut să se uite la toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clipa când m-a făcut mama, uite că de-asta nu mi amintesc, dar Îmi aduc aminte de lucruri care mi s-au Întâmplat pe când aveam doi sau trei ani. El a privit-o cu cei mai limpezi ochi gri verzui pe care-i văzuse ea vreodată. Când și-a dat seama că nu e Înalt, Își spusese În gând că era aproape la fel de scund ca ea. Nici pe-asta n-a uitat-o! — Mon Dieu, a exclamat el, e impresionant
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de lumină verzuie fluores centă ca un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-o zi fierbinte cu vânt. Unduia, se umfla pe o parte, se dezumfla pe alta. Se Întindea leneș de parcă voia să ajungă o zburătoare nevăzută și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam tare mult să-i vezi. Puzderie de asemenea luminițe umpleau arborii. El i-a luat mâna și au Înaintat pe malul râului printre licăriri de aur verzui, care se vedeau până și pe crengile cele mai Înalte, de unde colorau cerul mohorât. Parcă e Crăciunul, a zis Farah. Crăciunul Într o țară scandinavă. De unde știi tu cum e acolo? Doar n-ai fost niciodată În Laponia. Cum să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o idee!. Consecințele s-au simțit favorabil în cariera lui. Nu știu ce congres artistic la Roma a cerut participarea distinsului pictor. Greg s-a dus, firește, pe socoteala ortodoxului nostru stat, culant din motive diplomatice. S-a întors cu o panglicuță verzuie și cu o medalie papală. Nu poți, firește, să mergi la Roma fără să vizitezi Vaticanul. La întoarcere, ministerul s-a simțit obligat să nu facă mai puțin ca străinătatea pentru un artist român. I-a dat un "Bene-Merenti", după
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că-ți vine să-ți iei cîmpii numai cînd auzi de ele! Dar știți voi ce-i acela un triton? Tritonul, i-a dat explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă la urechi. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la intrarea în pădure pînă la peșteră. Ba chiar l-a alarmat pe doctor spunîndu-i că-i mai greu de ajuns la peșteră decît să călărești un bou. Totuși, pînă la urmă, după ce Nuțu a băut un fel de zeamă verzuie dintr-un flacon de plastic, a zis că poate și-ar aminti dacă s-ar mai duce o dată acolo. Ei bine, imediat după ce doctorul a ascultat și a doua relatare a lui Nuțu, s-a dus în vizită la Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă, melcul mare cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bucurați împreună cu mine că băiatu meu care-i la școlile cele mari de la Cluj are două carogențe! El va fi anginer de animale și va ajunge subministru al agriculturii peste toată România! Apoi a tras omul un gât de lichid verzui direct din sticlă după care a așezat-o frumușel pe masa consumatorilor, le-a urat ziua bună și a dispărut din încăpere ca și cum nici n-ar fi fost. Mulțumim bădie Silvestre! Să fie într-un ceas bun! Și la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe care a lăsat-o să cadă pe covor. Degetele ei caută febril prin cotloanele poșetei, găsesc ceva și se închid în jurul obiectului cel prețios. Închide ochii, spune Sophia. Cava nosa își acoperă automat ochii cu pleoapele brăzdate de vinișoare verzui. Sophia îngenunchează lângă el și mâna ei se deschide. Pot să mă uit? spune gura lui Cavanosa, în timp ce ochii lui caută în stânga și în dreapta pe sub pleoapele dureroase. Acum, spune Sophia. Cavanosa deschide ochii. Caută o clipă prin spațiu și recompune
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
id="127">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 96-97.</ref> Numai că spusele povestitorului ne fac atenți, în cele din urmă, la cu totul altceva: Când am ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. l-am simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a mulțumit pe Avram Todor pe deplin, cum era în clasă o neobișnuită atmosferă de voie-bună, ce-i vine lui Nicu Marinescu, că strigă din bancă: ― Să-i imite Băjenaru pe artiștii de la "Național"! Profesorul și-a-ndreptat cu șiretenie ochii-i verzui și vioi asupra mea și m-a întrebat: ― E adevărat că-i imiți pe actorii de la "Național"? ― Da, domnule profesor, însă acum mă simt cam obosit de repetiție... știți, și... ― Pe cine știi să imiți? mi-a tăiat el vorba
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el ca niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
parte pe alta, se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele, albinele și buburuzele, furnicile și lăcustele cu cap de cal verzui ce săreau de pe un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
greblă. Nu știu de ce, Noimann privi În direcția acvariului, dar nu-l văzu În prima clipă. Acvariul atârna ca o colivie agățat de tavan. Peștișorii Înotau printre scoici și printre proteze. Dinții albi de ceramică erau acoperiți de o mâzgă verzuie. O mulțime de viermișori roiau printre gingiile de plastic. „Clinc Advance. Implantologie ORALĂ. DentalPlus&Minus tratează fără operație! Fără internări! HEMOROIZI. FISURI ANALE. Folosiți Proculine AU!” De când cabinetele de implantologie orală se ocupau de hemoroizi? Noimann nu aplicase această metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
statui vergine. În stânga lui era Întins trupul uns cu nămol fosforescent al lui Edward Satanovski. Iar În dreapta zăcea Lily Fundyfer, cu trupul acoperit de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia „vergină” a lui Noimann iradia o lumină verzuie În Întuneric. Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale existențe, până ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La Belgrad se va ajunge abia În Îndepărtatul 1929, peste podul de pe Sava, desigur În același mod ca și azi, cu aceeași bucurie a Întâlnirii. Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]