1,234 matches
-
aștepte?... Boierul zâmbea mulțămit. Scoase, mergând, tutunul; dădu de o țigară pădurarului, își răsuci și el una; Vasile scăpără; aprinseră; și acuma mergeau tăcuți prin răcoarea pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe trunchiul unui copac în calea lor. Îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi după o cracă, sări ca o minge castanie de păr, în alt copac, și se pierdu în frunziș. Boierul tresărise, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză, umblând pe potecă în urma lui Ursake, eu am văzut, ieri, jderul într-o furcă de brad la Creanga Neagră. S-a tras pe furiș în lungul trunchiului și, cât am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea mai mare nevoie nu voia să-l părăsească. Așa că a căutat săși facă cuib la ștreașina casei putând fi astfel aproape și de motan dar și alături de vrăbiuțe. De atunci vrabiuța ciripește pe la fareastră căutând să mulțumească pentru ajutor. VEVERIȚA ȘCOLĂRIȚA Marta este o veveriță veselă și tare jucăușă. Îi place tare mult să se joace și să aibă prieteni câți mai mulți. Care este cel mai nou prieten? O veverită tare sprințară și jucăușă ce și-a făcut adăpost
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
voia să-l părăsească. Așa că a căutat săși facă cuib la ștreașina casei putând fi astfel aproape și de motan dar și alături de vrăbiuțe. De atunci vrabiuța ciripește pe la fareastră căutând să mulțumească pentru ajutor. VEVERIȚA ȘCOLĂRIȚA Marta este o veveriță veselă și tare jucăușă. Îi place tare mult să se joace și să aibă prieteni câți mai mulți. Care este cel mai nou prieten? O veverită tare sprințară și jucăușă ce și-a făcut adăpost într-o scorbură chiar din fața
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
se joace și să aibă prieteni câți mai mulți. Care este cel mai nou prieten? O veverită tare sprințară și jucăușă ce și-a făcut adăpost într-o scorbură chiar din fața casei unde locuia Marta. Când Marta iese din casă veverița o întâmpina cu drag și o însoțește peste tot. Numai la școală nu poate merge cu ea și din această pricină e tare supărată. Mare i-a fost mirarea Martei când a venit de la școală și a vazut-o pe
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
o întâmpina cu drag și o însoțește peste tot. Numai la școală nu poate merge cu ea și din această pricină e tare supărată. Mare i-a fost mirarea Martei când a venit de la școală și a vazut-o pe veveriță adunând nuci lânga scorbura ei. -Ce faci cu nucile? Ai inceput să te pregătești deja pentru iarnă? Foarte mândră veverița i-a răspuns: -M-am săturat să stau singură cât timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
pricină e tare supărată. Mare i-a fost mirarea Martei când a venit de la școală și a vazut-o pe veveriță adunând nuci lânga scorbura ei. -Ce faci cu nucile? Ai inceput să te pregătești deja pentru iarnă? Foarte mândră veverița i-a răspuns: -M-am săturat să stau singură cât timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu la scoală și pentru asta va trebui să învăț să socotesc cu ajutorul nucilor. De citit și de scris o să învăț
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
-i editorului de la The New Democracy că pamfletul, deși îndrăzneț, a fost scris de cine nu trebuie. Vezi deci că, de astă-dată, am pățit-o cu WASPS-ul. Incidentul mi-a adus aminte de întâmplarea aceea din Parcul Poe, unde veverița pe care credeam că o hrănesc s-a dovedit a fi de fapt un șobolan, care la prima vedere putea trece drept veveriță. Deci, cât trăiești, înveți. Acest escroc mi-a dat o idee. Poți învăța întotdeauna câte ceva din eșecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pățit-o cu WASPS-ul. Incidentul mi-a adus aminte de întâmplarea aceea din Parcul Poe, unde veverița pe care credeam că o hrănesc s-a dovedit a fi de fapt un șobolan, care la prima vedere putea trece drept veveriță. Deci, cât trăiești, înveți. Acest escroc mi-a dat o idee. Poți învăța întotdeauna câte ceva din eșecuri. M-am hotărât să întreb aici, la YMCA, dacă pot avea într-o seară sala. După un timp mi-au răspuns afirmativ. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre degradarea vieții tale personale. Te rog să te limitezi la discuții legate de soluționarea unor probleme și alte asemenea chestii. In felul acesta vei evita cel puțin obscenitățile și jignirile. M-am gândit totuși că metafora cu șobolanul și veverița, sau șobolanul-veveriță sau veverița-șobolan a fost evocatoare, ba chiar excelentă. În noaptea întunecată a conferinței tale dubioase, unicul tău ascultător va fi probabil vreun bibliotecar bătrân, disperat de singurătate, care văzând lumină la fereastra sălii de conferință, va intra plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hălăduiau pe alte cărări. Nu știam ce să fac, fiindcă simțeam că am roșit până în vârful urechilor. El s-a prefăcut că nu bagă de seamă, bocănind cărarea cu toiagul în ritmul pașilor târșiți. Mă rugam în gând să apară veverițele cât mai repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor, prelungind cât am putut jocul cu ele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca pe un stindard?! Probabil că vede și simte pornirile mele interioare spre a-i fi de folos în vreun fel, dar nu vrea să-mi dea nici o șansă de a participa la suferințele lui. Când am ajuns în poiana veverițelor, s-a așezat pe o buturugă, mi-a întins și mie câteva alune și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului. Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar tot amână momentul. În cele din urmă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
amice. Bate palma!” - i-am răspuns eu, gata-gata să mă trădez față de călugăr printr-un gest involuntar al mâinii întinse către un prieten imaginar. În cele din urmă, bătrânul s-a ridicat și am pornit. După ce ne-am hârjonit cu veverițele, târâș-grăpiș am ajuns în grădina din poiană. Cu gesturi încete și moi, bătrânul a descuiat lacătul de la portiță. -Hai să vedem dacă sculerle sunt în bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
văzut pline și-a tras una dinainte și, rdicând-o, a pornit să vorbească: --Dragilor. E multă vreme de când omul din fața mea ne este din când în când oaspete drag. Îndrăgit de tot ce mișcă aici în jurul mănăstirii. Până și neastâmpăratele veverițe l-au primit cu multă dragoste. Ce mă leagă pe mine de acest om? Legătura noastră nu este de suprafață, ci este o comuniune spirituală profundă. Liantul este dragostea noastră de bătrâna cetate a Iașilor, încât am încercat - imaginar măcar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
legi... cum ar fi spus poetul”. “Nu mă lași să am și eu dreptate, ferita Sfântului” - i-am reproșat gândului de veghe... Încet-încet, am ajuns în mijlocul poienii. Bătrânul s-a așezat pe trunchiul căzut, unde, de obicei, ne întâlneam cu veverițele. Sevastița a rămas lângă el. --Fiule, ia-o pe Zâna și mergeți până la malul iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sînt gemene (gîndea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sînt ele trei, Hana, Miriam și Berta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atît de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era sigură, deși nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un nou saxofon alto și și-a petrecut ore întregi exersând game și improvizații care îi sunau bine doar lui. Delores nu-l lăsa să repete acasă, așa că s-a dus cu instrumentul pe colinele din Griffith Park, cântându-le veverițelor, coioților și câinilor vagabonzi care își făceau veacul acolo. Uneori mergea la biblioteca din centru și asculta discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret de demult pe nume Hudson Healy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era numai un ciudat, ci și un fricos. Când abia mai era în stare să respire, băiatul s-a oprit și s-a întors. Își imagina c-o să fie frânt în bucăți, dar în urmă n-a văzut decât o veveriță care fugea de el cu aceeași viteză cu care el fugise de jinn. Danny tremura din cap până-n picioare. A dat să se miște din loc, dar picioarele nu-l mai ascultau. S-ar fi așezat pe jos ca să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]