2,248 matches
-
Drama istorică Alexandru Lăpușneanu propune o reabilitare a domnitorului pe care alte scrieri l-au zugrăvit ca fiind de o cruzime înfiorătoare. Într-o ambianță de Ev Mediu moldav, reconstituită cu dichis cărturăresc, se urzesc în jurul tronului, la care boieri vicleni râvnesc, trădări, comploturi și alte mișelii. Altfel decât în nuvela lui C. Negruzzi, cel ce regizează sinistrul masacru din sala de ospețe nu este voievodul, ci armașul Bogdan, care prin sângeroasa faptă chitește să-și expună stăpânul hulei tuturor. Își
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
ridicată de un părinte despre care știe totuși prea puțin; va căuta în timp să-l înțeleagă și să-l prețuiască; din „pânda” reciprocă, de durată, a celor doi, Antim cel mizantrop, ursuz și sceptic, și copilandra tandră, însușindu-și viclean și îndârjit abilități de băietană spre a nu-l dezamăgi, se iscă tensiunea de substrat a cărții. Ca intermezzo între două cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
redacție fac parte I. E. Torouțiu și Barbu B. Theodorescu. Orientarea publicației, aflată sub zodia tradiției, reiese chiar din articolul inaugural, unde se afirmă dorința apropierii „de căminul românesc, de familia românească, de sufletul românesc”. Sunt respinse categoric importurile literare: „Grădinari vicleni și venetici au adus însă de aiurea cactee țepoase și le înfățișează aici drept minunate rarități, cerând să fie admirate, în vreme ce ele, acolo, în țara lor de origine, nu sunt decât niște spini netrebnici, parazitari printre zidurile căzute în ruină
FLOAREA SOARELUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
o forță unificatoare? -, ci „apartenența la o comunitate a suferinței”. Ideile sale pot fi privite drept o secularizare a istoriei lui Hristos 7. După opinia lui Turner, oamenii au nevoie de instituții politice, deoarece sunt expuși și vulnerabili, iar nu vicleni și agresivi 8. Rearanjând astfel universalitatea condiției umane, Turner deschide posibilitatea avansării unei noi viziuni pe care rasa umană să o Îmbrățișeze. În lumea creștină medievală, natura decăzută a umanității era considerată o condiție universală, iar salvarea eternă era oferită
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spuse până aici: Anticristul va fi un rege; el va guverna unul dintre cele zece regate apărute din destrămarea naturală a Imperiului Roman („imperiul de acum”, V, 26, 1); se va instala în templul din Ierusalim; va declanșa o luptă vicleană împotriva idolatriei, proclamându‑se el însuși Dumnezeu (idol suprem); „va schimba vremurile și legea” (Dan. 7,25) impunând un alt ritm festiv, o altă cadență temporală (tempora ar însemna, potrivit lui Antonio Orbe, „datele sărbătorilor”). Așadar, activitatea sa va schimba în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
politic ca o recompunere artificială și de scurtă durată a imperiului fondat de Augustus. Există, așadar, un raport de tip cauză‑efect între dezintegrarea imperiului prezent (roman) și cel al Anticristului. Tiranul eshatologic va fi un Β∀<≅¬Δ(≅ Η (un „viclean”, un „răufăcător”, dar foarte abil), care va da o nouă viață imperiului apus (verbul <∀<γφΦγ4< este foarte semnificativ; Anticrist va „revigora” vechiul sistem). „La Hipolit”, scrie Norelli, „activitatea Anticristului este zugrăvită ca o reluare, sub toate aspectele, a Imperiului Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o femeie necurată și va fi născut în chip viclean de o fecioară. Dumnezeul nostru ni s‑a arătat după firea trupului nostru, pe care el însuși l‑a țesut pentru Adam și pentru toți ceilalți, dar fără de păcat; diavolul va lua și el trup, dar în chip iluzoriu (ΦςΔ6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o femeie necurată, va fi născut în chip viclean de o fecioară. Dumnezeul nostru ni s‑a arătat după firea trupului nostru, pe care el însuși l‑a țesut pentru Adam și pentru toți ceilalți, dar fără de păcat (cf. Evr. 4,15); diavolul va lua și el trup, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veni și se va arăta, căci este rău și corupător, fiu al pierzării. Vă duce la rătăcire și deci la moarte. Vă va lovi cu sabie cu două tăișuri. Luați seama la amăgirea vrăjmașului și fiți cu grijă la uneltirile vicleanului, căci vrea să semene cu orice preț tulburare în sufletul oamenilor. El va face ca demonii săi să se arate în chip de îngeri de lumină (cf. 2Cor. 11,14) și va fi urmat de oștiri fără număr de ființe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu mare cruzime: „Cerul nu mai varsă ploaie, iar pământul nu mai dă roade (1Rg. 17). Cum, dar, vreți voi să vă dau de mâncare?”. La auzul cuvintelor Amăgitorului, acei nefericiți vor înțelege, în sfârșit, că acesta este diavolul cel viclean; își vor lovi pieptul cu amărăciune și vor scoate mari strigăte de durere; își vor lovi fața și își vor smulge perii capului; își vor sfâșia obrajii cu unghiile și vor spune: „Ce nenorocire și ce tristețe! Ce legământ mincinos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doi lupi răpitori, ne spune Domnul, ascunși sub haine de oi. Ce sunt aceste „haine de oi” (Mt. 7,15), dacă nu expresia cu totul exterioară și superficială a creștinismului? Cine sunt „lupii răpitori”, dacă nu aceste idei, aceste spirite viclene care se ascund chiar în Biserică să vatăme turma lui Cristos? Cine sunt profeții mincinoși, dacă nu propovăduitorii minciunii? Cine sunt „apostolii mincinoși” (2Cor. 11,13), dacă nu cei care vestesc o credință adulteră? Cine sunt anticriștii (cf. 1In. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cornat în părere), I. Roset (Zgârcitul). Din Corneille s-a transpus Eraclie, împărat al Răsăritului (I. Roset), din Voltaire se traduce Alzira (C. Aristia), iar din Schiller Intriga și amorul (I. Câmpineanu). S-au mai tălmăcit piese de Goldoni (Văduva vicleană, transpusă de C. Moroiu), Alfieri (Virginia, în versiunea lui C. Aristia), Lesage (Crispin, rival stăpână-său, tradusă de Ștefan Burchi). Un autor preferat se pare că era și August von Kotzebue, din care transpun I. Nițescu (Ștefu nerod), Iancu Văcărescu
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
și strângând oști...”), fixându-se în memoria colectivă („la [Elisabeta Movilă] ticăită s-au încrezut în cuvintele pașii și mai mult într-ale Radului vodă și aștepta să-i aducă steag de domnie, după făgăduința lor. Dar au fost făgăduială vicleană, că în locul steagului o au lovit fără veaste și au risipit tabăra: târat-au, robit-au atâta boerime leșască. Atunci au prins pe doamna cu alți doi voinici feciori ai ei și pe Corețchi gineri-său și i-au dus la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
odoarele, vitele, țiganii și rumânii «să le hrăneascăț”). Era o practică veche aceasta a transmiterii stăpânirii averii prin testament, soțul încercând astfel să-și scutească nevasta de o parte a aventurilor succesorale interminabile declanșate de obicei de rudele defunctului („rudele viclene” - le zicea cineva), de urmașii direcți, de copiii nelegitimi etc. Circumstanțele adesea dramatice în care își duceau viața reprezentanții elitelor românești îi îndemnau pe aceștia să aibă grijă de moștenire. Presimțind consecințele inimiciției lui Petru Cercel, marele paharnic Gonțea (singurul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luptat Împotriva fiarelor sălbatice și a tâlharilor arabi, frigul aspru era aproape insuportabil și Încă mult mai insuportabile se dovediră a fi supărările și abuzurile pe care a trebuit să le Îndur pretutindeni din partea lacomilor evrei galițieni și a servitorilor vicleni puși pe Înșelăciune. Salvarea pe muchie de cuțit a autorului de căderea Într-o prăpastietc "Salvarea pe muchie de cuțit a autorului de căderea Într‑o prăpastie" Chiar atunci când, după ce am lăsat În urmă frontiera austriacă, Îmi imaginam că zăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de psihiatrie, dar am Înființat și un alt spital pentru deținuți. Rajahul Lal Singh, care Înaintase de la rangul de catârgiu la cel de ministru de stat, nu se bucură prea mult timp de titlul său de vizir. Era un brahman viclean, cu mare influență printre partizanii săi, care strânsese o mulțime de bogății de pe vremea când era trezorierul lui Ranjit Singh (Lal Singh nu a dat niciodată socoteală pentru fondurile pe care le avea În păstrare). Lal Singh este mutat de către
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
răzmerița din Multan), Sir Frederick Currie 233, rezidentul din vremea aceea, porunci să fie trimisă Într-o altă fortăreață, pe Gange, dar nu Înainte de a fi spânzurați cei care complotaseră Împreună cu ea - Ganga Ram234, plenipotențiar, și generalul Khan Singh. Însă vicleana doamnă știa cum să-și asigure mijloacele și metodele necesare pentru a scăpa de temniță. Spre satisfacția englezilor, se spune că acum locuiește În Kathmandu, capitala Nepalului. Sir H. Lawrence, care cunoștea foarte bine toate șiretlicurile orientalilor și știa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mult caz: „În câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari.” Ceea ce urmează în roman contrazice această imagine. Timpul este viclean, răbdarea nu e decât o formă de acumulare pentru o nouă criză. La sfârșit, când drama Moromeților este narată și, prin ea, imaginea vieții liniștite spulberată, prozatorul revine asupra notației de început: „Timpul nu mai avea răbdare.” Este una din
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Copiii de la țară și copiii din oraș, iar editorial cu traducerea romanului Marchizul de Saffras de Jules de la Madelène în 1969. A mai semnat Rodica Aznavorian și Rodica Gheorghiu. Scris cu o anumită dezinvoltură, primul roman publicat de S., Joc viclean (1972), prezintă un caz de bovarism împins până la alterarea personalității. Actul de creație - artistică ori științifică - se dovedește a fi pentru protagonist, un modest inginer de provincie, doar o capcană, un „joc viclean” care îi stimulează veleitarismul. Pentru a se
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
dezinvoltură, primul roman publicat de S., Joc viclean (1972), prezintă un caz de bovarism împins până la alterarea personalității. Actul de creație - artistică ori științifică - se dovedește a fi pentru protagonist, un modest inginer de provincie, doar o capcană, un „joc viclean” care îi stimulează veleitarismul. Pentru a se sustrage unui mediu meschin și agresiv, personajul pretextează că lucrează la un roman, ceea ce stârnește curiozitatea tuturor. Prins în jocul vanității, elaborează „fragmente”, prilej pentru autoare de a insera diverse încercări cu caracter
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
eventualele exagerări și imprecizii, imaginează S. în Oile mele (1999), unde amintirile unei vieți pline de evenimente se îmbulzesc „independente și zălude”, ca o turmă - cum mărturisește autoarea -, pentru a restitui adevărurile unei conștiințe marcate de vicisitudinile veacului. SCRIERI: Joc viclean, București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972, 30; Dana Dumitriu, „Joc
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
marcate de vicisitudinile veacului. SCRIERI: Joc viclean, București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972, 30; Dana Dumitriu, „Joc viclean”, ARG, 1972, 8; Mircea Iorgulescu, „Joc viclean”, LCF, 1972, 37; Dan Culcer, „Joc viclean”, VTRA, 1972, 9; Cristea, Domeniul, 348-351; Popa, Dicț. lit. (1977), 504; Tudor-Anton, Ipostaze, 224-228; Fănuș Băileșteanu, „Zona de umbră
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972, 30; Dana Dumitriu, „Joc viclean”, ARG, 1972, 8; Mircea Iorgulescu, „Joc viclean”, LCF, 1972, 37; Dan Culcer, „Joc viclean”, VTRA, 1972, 9; Cristea, Domeniul, 348-351; Popa, Dicț. lit. (1977), 504; Tudor-Anton, Ipostaze, 224-228; Fănuș Băileșteanu, „Zona de umbră”, CNT, 1979, 24; Ecaterina Țarălungă, „Zona de
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972, 30; Dana Dumitriu, „Joc viclean”, ARG, 1972, 8; Mircea Iorgulescu, „Joc viclean”, LCF, 1972, 37; Dan Culcer, „Joc viclean”, VTRA, 1972, 9; Cristea, Domeniul, 348-351; Popa, Dicț. lit. (1977), 504; Tudor-Anton, Ipostaze, 224-228; Fănuș Băileșteanu, „Zona de umbră”, CNT, 1979, 24; Ecaterina Țarălungă, „Zona de umbră”, RL, 1979, 33; Dicț. scriit. rom
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972, 30; Dana Dumitriu, „Joc viclean”, ARG, 1972, 8; Mircea Iorgulescu, „Joc viclean”, LCF, 1972, 37; Dan Culcer, „Joc viclean”, VTRA, 1972, 9; Cristea, Domeniul, 348-351; Popa, Dicț. lit. (1977), 504; Tudor-Anton, Ipostaze, 224-228; Fănuș Băileșteanu, „Zona de umbră”, CNT, 1979, 24; Ecaterina Țarălungă, „Zona de umbră”, RL, 1979, 33; Dicț. scriit. rom., IV, 228-229. G. Dn.
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]