1,948 matches
-
a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar voi pierde toată veșnicia! Ca să fug de durerile trupului? Dar nu voi vedea bunătățile drepților! Este curată nebunie să-Ți aduci cu măiestrie asupră-Ți pierdere și să-Ți procuri, cu șiretenie și
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar voi pierde toată veșnicia! Ca să fug de durerile trupului? Dar nu voi vedea bunătățile drepților! Este curată nebunie să-Ți aduci cu măiestrie asupră-Ți pierdere și să-Ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnică»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 532. footnote>. Celor care îl sfătuiau pe fericitul Gordie să-și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea: „«Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva Ziditorului. Căci cu inima
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
sale se joacă de-a restaurația și de-a democrația, de-a libera inițiativă de piață și de-a călătoria de afaceri, de-a propaganda electorală și de-a calomnia, de-a viața sau de-a moartea (cum face cu viclenie baba Safta), de-a greva foamei, de-a transportul public și de-a conștiința civică. Cele zece crochiuri care îl au drept protagonist pe Popică oferă o morală sui-generis. Aparent, personajul este individul standard, de astăzi și de ieri, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
tău m-ating." (Locul aripelor) Nu există vedere fără gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e de-ajuns doar o singură privire: trebuie să credem că în spatele "vederii" ochiului eminescian sunt priviri succesive, multe instantanee. De aceea și senzația de ochi care dor, care se consumă privind, ard
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
p. 119). De aceea: Ceea ce pare fatalism nu sunt decât rigorile lucid acceptate ale unei severe concepții despre ordine, adică rânduială (Ibidem, p. 117). Omul știe că poate abate prin înșelăciune sorții dați de Ursitoare, poate iscodi prin încăpățânare, prin viclenie, prin impertinență rânduielile dumnezeiești, dar e păcat. În moarte nu vede un despot crunt al lumii, ci o biată bătrână, care duce la împlinire rânduielile lumii; încearcă s-o înșele, și moartea trebuie să-l prindă, la rândul ei, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acum, în aceste vremuri de sărăcie, acolo unde înfloresc crâșmele și se îmbogățesc cârciumarii, înflorește și sărăcia și puturoșenia și boala.” Ca în poezia Răchia, consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fiul vorbește, amenințând să dea în vileag uneltirile acesteia, fapt care o determină pe femeie să îl denunțe împăratului ca pe un răufăcător. Neputându-se apăra, fiul e condamnat la moarte, dar filosofii intervin, încercând, prin povestiri moralizatoare, să dovedească viclenia și răutatea femeilor, pentru a demonstra, indirect, nevinovăția acuzatului. Însă în fiecare zi soția împăratului anulează cu o altă narațiune concluzia filosofilor. Duelul durează șapte zile, după care fiul poate vorbi și dovedi vinovăția femeii. Aceasta e pedepsită, iar înțelepciunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
a fost înșelat de fata care nu i-a dat, după înțelegere, atâtea sărutări câte „fușteie” are scara, altă dată se încearcă ademenirea fetei de pe un mal pe altul, punându-i-se la încercare nerăbdarea și curiozitatea (Scara, La pârâu). Vicleniile protagoniștilor, simularea inocenței fac farmecul acestor idile cu surse mai adânci în ambiguitatea simbolisticii sexuale și a cuvântului de spirit. Instinctul sănătos, nerepudiat cu ipocrizie, coexistă cu frăgezimea sentimentului. Mediul rustic i-a oferit lui C. premisa pătrunderii în adevărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
cei care profită de pe urma mulțimii sărbătorilor „iregulare”, iar țăranii români nu au nici un interes ca ele să fie menținute. Și aceasta, pentru că proprietarii domeniilor și toți cei care beneficiau de pe urma muncii țăranilor ca să capete de la săraci lucru fără de plată, cu viclenie țin parte sărbătorilor celor ce nu sunt sărbători, cât În unele locuri până astăzi fără rost este porunca Împărătească cea pentru Împuținarea sărbătorilor netrebnice. Aceea este de nesuferit că uneori și dintre preoți se află care iubesc pe oameni a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
spiritualizare ascetică, nu tocmai depărtată de ceea ce va fi idealul platonic al iubirii romantice. Astfel, În ediția din 1807 a Florii darurilor (bestseller al culturii populare românești), mai era Încă aspru Înfierată, În bună tradiție medievală: dragostea răutății și a vicleniei, adecă când iubește bărbatul pre muiare pentru oarecarea poftă. Cu toate că - admite același text - „aceasta o fac cei mai mulți oameni”. Într-adevăr, cei mai mulți oameni Își reglementau conduita după un Îndreptar moral diferit: cel al mentalității tradiționale a satului. În ipostaza sa de la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aplecare spre „cântecul de lume”, cu rădăcini În mentalitatea de tip medieval, se convertește Într-un interes modern, având o motivație ideologică herderiană. La rândul ei, poezia din paginile Foii literare deschide calea unor evoluții noi. Motivul inconstanței feminine, al „vicleniei” sentimentale, specific liricii romantice, dar și creației populare, prefigurează În mod grăitor tema galanteriei rurale din poezia lui Coșbuc XE "Coșbuc" . O ultimă surpriză plăcută ne furnizează identitatea etnică a acestui abia Întrezărit poet ardelean al Începutului de drum. George
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dezvoltarea industriei soluția potrivită pentru Îmbunătățirea situației Irlandei. În altă parte, Engels XE "Engels" aduce În fața cititorilor portretul pe care Îl face irlandezilor Thomas Carlyle XE "Carlyle" , În lucrarea sa Chartism, apărută În 1840. Potrivit acestuia, chipurile muncitorilor irlandezi „trădează viclenie, răutate, lipsă de judecată, mizerie, batjocură”. Deși recunoaște că descrierea lui Carlyle ar fi „exagerată și unilaterală”, gânditorul german Îi dă totuși dreptate, tocmai În ceea ce privește „caracterul național irlandez”. Cum pot fi explicate aceste aprecieri, atât de dure, care dezvăluie, În contrast cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil inițial „copii după natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între viclenie și imbecilitate. Dacă un faimos avocat, conu Năiță (La Excepțional sau Vulpea și vulpoii), își construiește edificii din onorariile stoarse de la o văduvă înstărită, iar fiul lui, tot avocat, odată cu fiica îi ia bătrânei întreaga avere, un director din Ministerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de Gala Galaction și Muzica postwagneriană a lui Georgescu-Ștefănești. Revista publică de asemenea poezii semnate de Ervin (Ovid Densusianu), Eugeniu Sperantia, Matei Rusu, J.-B. Hétrat, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
cunoștea, singurul ignorant în privința ei fiind personajul însuși), ori în Zadig al lui Voltaire, care funcționează tot pe deducții. Mecanismul regăsit în poveștile polițiste a fost generat în realitatea socială: "instaurând poliția politică, Fouché pune în același timp misterul și viclenia în locul rapidității și al forței. Înainte, uniforma îl desemna pe reprezentantul ordinii publice, care se repezea pe urmele răufăcătorului și încerca să-l prindă. Agentul secret înlocuiește urmărirea cu investigația, viteza cu inteligența, violența cu disimularea."582 În 1935, un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Rezistența la anchetă" Cum s-a rezistat la anchete în așa fel încât victimele să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut că au cedat în fața anchetatorilor) sau chiar prin revoltă și insolență în fața celor care îi agresau fizic și psihic. Nu puțini au fost cei care mai întâi au încercat să-și păcălească anchetatorii și să-i manipuleze
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1989, ea dorindu-se a fi mai degrabă un studiu de caz realizat cu fișe amestecate. Addendatc "Addenda" Procesul și execuția lui Ceaușescutc "Procesul și execuția lui Ceaușescu" Nicolae Ceaușescu a fost un dictator lipsit de scrupule, înzestrat cu o viclenie țărănească și o ambiție de putere nemăsurată. Și-a înlăturat cu abilitate rivalii și s-a înconjurat strategic de propria-i familie, repartizată în posturi-cheie. Comunismul pe care l-a promovat a fost unul de tip tribal. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
narativ sau dramatic? / 195 1.2. Povestirea în conversație (Școala femeilor II, 5) / 198 2. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen / 217 3.2
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
n-ar fi în stare să ne facă, zău, nicicînd un rău... Ba poate chiar ții minte ce te-nvăț? ne-am înfrupta din ea la vreun ospăț. În schimb, Cotoiul, fiule e-o cutră, ce prin cruzime sau prin viclenie își bizuie pe șoareci, cum toată lumea știe, întreaga lui bucătărie. Să nu mai judeci lumea, băiete, după mutră!" (La Fontaine, Fables) Observăm că fabula în general restrictivă în ceea ce privește descrierea se construiește aici în întregime pe baza unor ample fragmente descriptive
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
narativă (T. Pavel) și analiza conversației (Reboul-Moeschler) au posibilitatea de a analiza, fiecare cu instrumentele de care dispun, discursul teatrului din epoca clasicismului francez. Faptul că este vorba de tragediile lui Corneille, în primul caz, și de Școala bărbaților și Vicleniile lui Scapin, în celălalt caz, nu schimbă cu nimic datele problemei. Dincolo de "sintaxa narativă" și "analiza conversațională", putem recunoaște două modalități diferite de abordare a textului de teatru, privilegiind fie modul narativ, fie modul dramatic. Atunci când, în partea de încheiere
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reliefeze fapte care nu s-au petrecut vreodată. Cât despre inocența (în narațiune) lui Agnès, aceasta este recunoscută și subliniată chiar de către Arnolf (v. 477-478 și 543). Trebuie să insistăm asupra unei interesante excepții din scena III, 3 din piesa Vicleniile lui Scapin (asupra căreia voi reveni în paginile 215-216), în care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu trebuie să fie nici indiferenți, nici prea implicați în povestire. Trebuie să adăugăm la aceasta că legea motivației exclude genul de povestire adresată exclusiv publicului, care ar întrerupe firul acțiunii. 4.4. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 O exclamație, în partea de introducere, marchează sosirea în scenă a povestitorului: Scapin (1) Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sînteți în apele dumneavoastră. Octave (1) Ah, bietul meu Scapin! Sînt
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Nu cunoști pricina neliniștii mele? Scapin (5) Nu. Dar depinde de dumeavoastră s-o aflu curând. Și știu să alin, să fiu părtaș la suferințele celor tineri. Urmează, din partea lui Octave, o cerere de Rezolvare-Pn4 ce va permite introducerea temei "vicleniei", altfel spus controlul teatral al intrigii deținut de către valet care reprezintă, de fapt, întreaga temă a piesei: Octave (5) Ah, Scapin, dac-ai putea născoci, dac-ai putea găsi ceva ca să ies din încurcătură ți-aș datora mai mult decât
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Atunci când avem de-a face cu un spirit liniștit, avem răbdarea de a arăta toate particularitățile; dar înainte de a descinde, cred că ar fi de cuviință, chiar și în acest caz, să exprimăm în doar câteva cuvinte efectul produs". În Vicleniile lui Scapin, în scena analizată mai devreme, am recunoscut deja cele afirmate în replica lui Octave: "Se-ntoarce tata cu domnul Géronte și vor să mă-nsoare" Povestitorul poate avea și alte intervenții secundare (accesorii): * Exclamația de intrare care punctează
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]