6,708 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Limpede-ți pare cristalul rotund, mă poartă cu sine în vidul profund, suspendă ființa-mi în recea-i sclipire cum sufletul ține în el o iubire. Mă simt amorțit în celule de piatră și liniștea pietrei în gânduri îmi latră, aștept o cădere, jinduiesc la mișcare, la sîngele viu gâlgâind în
EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL de ION MIHAIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365990_a_367319]
-
om efemer și gândul meu umple mașina de fier, simțirea-mi se-agață de organe străine când sângele tău îmi urcă prin vine. Sunt aici, lângă viață, renăscut sub pământ și spiritul meu are iarăși cuvânt până voi recădea în vidul total, un duh tremurând în abis de cristal. 25 martie 2016, București Referință Bibliografică: Emulatorul de suflete. Abis de cristal / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion
EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL de ION MIHAIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365990_a_367319]
-
ierarhia spirituală! Căci, a-ți menține ființa în „dualitate”, te poate lăsa, în continuare, dezorientat și confuz. Uneori, această senzație poate fi înspăimântătoare. Perioada de trecere de la „vechi” la „nou”, oferă oportunitatea de a mă relaxa în această senzație de vid. Accept tăcerea dintre cuvinte, privesc intervalul dintre inspirație și expirație... Este clipa când învăț a prețui fiecare moment de vid: simt sacrul în apropierea lui. Imaginea „integrării” este fuziunea contrariilor. Ceea ce este dual se topește unul în celălalt... Acesta este
ACEASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII STĂPÂNUL PROPRIULUI TĂU DESTIN! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366062_a_367391]
-
poate fi înspăimântătoare. Perioada de trecere de la „vechi” la „nou”, oferă oportunitatea de a mă relaxa în această senzație de vid. Accept tăcerea dintre cuvinte, privesc intervalul dintre inspirație și expirație... Este clipa când învăț a prețui fiecare moment de vid: simt sacrul în apropierea lui. Imaginea „integrării” este fuziunea contrariilor. Ceea ce este dual se topește unul în celălalt... Acesta este simbolul „renașterii”, al creației de sine și a fuziunii mistice - este simbolul „alchimiei” interioare... Referință Bibliografică: Aceasta înseamnă să fii
ACEASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII STĂPÂNUL PROPRIULUI TĂU DESTIN! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366062_a_367391]
-
s-a topit și disperarea, Timpul se scurge lin în călimară, Iar visul și-a pierdut de mult culoarea. Se-aude plânsul surd al mării tulburi Și valul rece cu alt val se-adună, Se-nalță-n cer, sculptează hâde viduri, De ce ți-aș spune, iară, noapte bună? Focul s-a stins, doar umbrele aprinse Adună fracții fără numitor... Te culc-acum, și-n dimineți nestinse, Cu rouă te-oi trezi, așa, să-ți fie dor! Referință Bibliografică: Dimineți nestinse / Elena Spiridon
DIMINEŢI NESTINSE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365080_a_366409]
-
de-a ta menire am lansat o circulară. Primăvara asta oare mă voi sătura de tine ? Mărțișor Primește de la mine un mărțișor fictiv. chiar de nu-ti place va sta la pieptul tău ca un trofeu zbârlit de amintiri din vid. AAS Referință Bibliografică: Și ce dacă-i 1 Martie? / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŞI CE DACĂ-I 1 MARTIE? de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365243_a_366572]
-
europene contemporane - în special la nivelul poporului - care fac posibilă misiunea sfântă a Bisericii, relatările de mai sus se confirmă a fi realiste și aplicabile. Omul, tânărul european poartă în chip vizibil rănile unei deziluzii existențiale tragice, trăind într-un vid sufletesc - spiritual, ce îl aduce permanent mai aproape de Orientul Apropiat, Îndepărtat sau Mijlociu. Prin moartea Metafizicii, el caută Adevărul (care îl va face liber) ca experiență de trăire și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LEVIATHAN 2 Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului Din fumul înspumat al galaxiilor spirală Cuptoare neutrinice lumina își frământă Leviathan neantul cu armura sa de zală În viduri lente, aripa-i o lance își avântă În umbra sferelor rarefiate și latente Stihiile se contopesc în versuri retrograde Leviathan adâncul cu priviri opalescente Precesia secundelor în văluri grele cade În perihelii se transcriu elipse orbitale Planete azurii, uraniene echinocții
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
inutil prezentul material). Voi da totuși un ultim exemplu care mi se pare semnificativ pentru ceea ce vreau să transmit prin materialul de față: metrul. Acesta este definit ca fiind „lungimea egală cu 1 650 763,73 lungimi de undă în vid ale radiației care corespunde tranziției între nivelele 2p10 și 2d5 ale atomului de kripton 86 (Kr86)”. Halucinant, nu? Da, dar numai pentru nespecialiști! Cum s-a ajuns aici? Metrul, ca și kilogramul a fost inițial o convenție bazată tot pe
TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366413_a_367742]
-
clipă ce trece o pândă a seismelor existențiale, cu zile întunecate, dureri sufletești și trupești și zile senine, luminoase, când sufletul se deschide, devine frenetic în fața frumuseților lumii. Stările oscilante ( când pozitive, când negative) alunecă de multe ori într-un vid afectiv. Edificiul spiritului se surpă de multe ori. Uneori, poetul se izolează de oameni, închizându-se în turnul de fildeș, alteori... aleargă să întâmpine lumea - ca spe o mare și nesperată bucurie. Oare îi va oferi lumea, - această lume față de
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
și convingeri, când aceștia apără sau promovează valori perene, nu doar mode efemere sau atitudini conjuncturale partizane. 7. În concluzie, este mai util și mai demn să construim cu bucurie un spațiu-simbol al comuniunii decât să apărăm cu patimă un vid spiritual!... Acest adevăr este confirmat de mulțimea clericilor și credincioșilor români care deja au început să ofere cu bucurie bănuțul lor pentru Catedrala care reprezintă dorința lor de întărire în credință și de înălțare în demnitate. Concluzii finale și încheierea
DESPRE CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361534_a_362863]
-
decât marea Iliadă a lui Homer, nu isprăvile exterioare ale vreunui erou, ci același „război“ aflat în centrul preocupărilor poetului, războiul cu cuvântul, asaltul acestei cetăți de necucerit; „Troia“ (realitatea) rămâne în picioare, calul troian (semnul) este demascat ca simbol vid, dar încercarea rămâne în sine temerară; „faptele“ povestite, aventurile sunt cele ale cuvântului angajat în propria sa epopee - discursul individual desfășurat în timp; interesant este că poetul încearcă să nu trădeze epicul, deși îl pastișează pulverizându- l și explorându-i
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
nr. 780 din 18 februarie 2013 Toate Articolele Autorului 1. Magia puterii Dacă opiniile oamenilor sunt extrem de diversificate în ceea ce privește conținutul sintagmei drum bun (pentru taoiști, calea sau drumul este un concept filosofic de-o profunzime derutantă, căci tao desemnează atât vidul și necreatul, cât și esența care sălășluiește în ființe și în cele mai umile lucruri, pentru credincioși, calea binelui și adevărului reprezintă unica modalitate de mântuire - scopul suprem al acestei vieți împovărată de păcate și de un timp rău, iar
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
care ridică mecanica textului spre un sens mai înalt. Scenariul volumului e bine conturat dând impresia de o precizie a monturii lirice, iar poemul e încărcat de un halou misterios-romantic.Ca într-o pictură de Chirico, e sufficient ca în vidul realului să apară câteva detalii emblematice. Complicitatea poetului cu propriu-i discurs e disimulată până la a sugera impersonalitatea. Fire invizibile țin însă riguros decorul în mână pentru a evita oscilația:” Mă joc cu candele aprinse,/Mă-mbrac în straiele de
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
preocupările europene contemporane - în special la nivelul poporului - care fac posibilă misiunea sfântă a Ortodoxiei, relatările de mai sus se confirmă a fi realiste și aplicabile. Omul european poartă în chip vizibil rănile unei deziluzii existențiale tragice, trăind într-un vid sufletesc - spiritual, care îl aduce permanent mai aproape de Orientul Apropiat, Îndepărtat sau Mijlociu. Prin moartea Metafizicii, el caută Adevărul (care îl va face liber) ca experiență de trăire și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori
RECENZIE – IOAN CODOREAN, „BISERICA ÎN LUME – DEZBATERI ACTUALE”, EDITURA PRIMUS, ORADEA, 2012, 106 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350437_a_351766]
-
în grumaz... Să facem dragoste, străino, spre amurg Dumnezeiește, chinuitor, fenomenal, Când nu ai anotimp și ca o umbră curg În ochiul beznei unui timp atemporal... Să facem dragoste, străino, noaptea Când lumea-și inversează polii inegal, Când lacrima de vid a unei șoapte-a Șters în urma-mi urma sfîârșitului fatal... De mori, te rog... De mori, te rog să mori mai lent Decât trăiești și te închizi În frunze, toamna, când, absent, Uit să nu uit ochii-ți lichizi... De
TREI ELEGII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350570_a_351899]
-
o dantelărie stilistică surprinzătoare Carmen Tania Grigore. Traversînd parcă o continuă înserare, tristeți mai vechi sau mai noi îi pun Taniei palma pe creștet, versurile curg din femeia îngropată sub fruntea sa de poet. În încercarea de a ascunde un vid lăuntric, poezia îi pune în lumină clocotul unui temperament personal și puternic. Dominat de semnele talentului și ale inspirației, grupajul poetic cu un capital expresiv ridicat vine să așeze numele Taniei în cadrul lirismului postmodern de bună calitate. Sună curgător și
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
prim-planul analizei semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
ziceam, ne apar, deopotrivă, și concomitent, nu doar inutile, ci ireale, delirante, cvasi-inexistente. Definiția lor ontologică este integral negativă: imorale, străine de propriul statut, purtând nume (antroponime) nedesprinse cu totul de apelative. Ele, personajele, ezită între excesul de relief și vidul de semnificație. Al doilea element ce favorizează un nou pas spre meandrele textului este ratarea. Anume, cercul evenimentelor (mici sau mari) se încheie, în marea majoritate a cazurilor, cu un eșec. “Consiliul profesoral” , “Simpozionul cadrelor didactice”, “Concursul de directori”, “examenele
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
profesoara Feșteleiu, în conversația sa cu șoferul Nâț, refuză să-și anuleze, prin compromisurile obișnuite, examenul. Sub raportul construcției (ecou al conștiinței artistice, al priceperii scriitoricești), episodul e foarte important: el sparge rutina și relansează interesul cititorului. În rest, personajul vid (marioneta stridentă) și acțiunea eșuată generează, la receptor, ca reacție emoțional-afectivă, frustrarea, după cum, la primul palier, era generată hilaritatea. În plus - și cu deosebiree - cercul evenimențial eșuat și personajul ireal (pe cât de real), inexistent (pe cât de pregnant) sugerează că sensul
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
acțiunea eșuată generează, la receptor, ca reacție emoțional-afectivă, frustrarea, după cum, la primul palier, era generată hilaritatea. În plus - și cu deosebiree - cercul evenimențial eșuat și personajul ireal (pe cât de real), inexistent (pe cât de pregnant) sugerează că sensul micro-lumii acesteia este vidul. În termeni de semantică (și semiotică), putem afirma că, în situația dată, semnificantul este Colegiul Mediu Tehnic din Stânișoara, iar semnificatul este nimicul. Un semn straniu, deci, a cărui evoluție desenează o nesfârșită rotire în gol, un “bâlci al deșertăciunii
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
inele de plastic (doamna Smârcoiu îi zicea spiralator) apoi reveni la etajul al doilea, în cabinetul inginerilor; extrase din dulapul ticsit cu tipărituri diverse un proiect trecut și se apucă să-l bricoleze cu atenție” (p. 145). Constatarea din urmă (vidul dominator) rezonează puternic și dezvoltă, aproape imperios, o lectură simbolică, intens dilematică: ori tot ce se întâmplă e un vis (un coșmar?), ori Colegiul Mediu Tehnic este doar un model al vieții sociale, al vieții în general. Realismul dur al
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
ne paște Peste-aâtât de scurtă vreme...! Fericiți ne vom mai naște Din a cremenei putere! SUFLETUL MEU Cum dintr-o eră în altă eră, într-un timp imposibil de concret, lumea trece schimbându-se, sufletul meu astăzi nu mai umbrește vidul din trup, pentru că, incontestabil, totul e scump . El trece mai departe, fără memorie, în absența tuturor lucrurilor, aliniindu-se celor cu înfățișarea în alb și primenindu-se fără timp, precum se primenește apa, trecând din piatră în piatră, de când nu
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
o trestie, cea mai fragilă, dar este o trestie gânditoare “. Pascal ”geniu înfricoșător “ are iluminări deosebite și uimește contemporanii cu harul său inventiv, aducând contribuții orizontului științei și artei timpului- fizica, geometria, matematica, morala și metafizica. Mașina asimetrică, tratatul despre vid, încercarea asupra conicelor și experiențele de hidrostatică reprezintă doar popasuri în descoperirea omului. În celebrele sale “Scrisori provinciale “( 1656-1657), el denunță cu vigoare logică impresionantă cazuistica iezuiților. Totodată a opus speculațiilor scolastice o serie de condiții logice-metodologice severe ale cercetării
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
Acasa > Versuri > Farmec > A-VIDUL DINTRE NOI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 4 Decembrie 2011 Se-aude cum a-vidul dintre noi ne soarbe lacom timpul înapoi, timpul mirosind a mere coapte, ziua
A-VIDUL DINTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351483_a_352812]