1,834 matches
-
atunci la Zina Stamate, că apartamentul arăta alt fel decât cortul în care trăia și chiar îi plăcea să mai zăbovească, pentru a se simți și ea doamnă, chiar dacă numai pentru câteva clipe. Acum când era sigură că aici va viețui, i se părea totul străin și nu știa ce să facă. Îndrăzneala și într-un fel obrăznicia pe care le deprinsese din șatră o îndemnau să meargă prin încăperile apartamentului, să cerceteze curioasă, dar se gândea că poate boierilor nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
senilă și dilimatroasă!) Vă mențineți fantastic, teribil, extraordinar, cumplit! Certamente! Vă spui! Pe barba mea! NAHEMA Lingușitorule... Nicio ființă omenească, alcătuită din carne și din sânge și dotată, fatalmente, cu un intelect limitat fizic, niciun muritor, nimeni, absolut nimeni, nu viețuiește sub auspiciile infailibilității. Până și hermeticii adoratori tribali ai Tabulei Smaragdina și discipoli ai lui Hermes Trismegistos, se pot înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fără și care sunt urâciune în fața Ta! Miluiește-mă, ocrotește-mă și dezleagă-mă de toate relele, pe mine, robul Tău și ajută-mă să scap din lanțurile și din sclavia necurată a vrăjmașului, ca să nu mai greșesc și să viețuiesc în veci întru curăție, în Lumina Ta cea Negrăită și Neamurgită, și de partea stării de stânga să mă izbăvesc, și în partea de-a dreapta, cu aleșii și cu sfinții Tăi, să mă învrednicesc. Amin! Nu este nevoie să zici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e bere în sticla aia, din dreapta matale? vrea să afle Vali, Tipul cu creierul prolapsat, afișându-și fudul zâmbetul cel mai cabotin cu putință, din recuzita mafiotului-gentleman Tano Carridi, protagonist al serialul italienesc La Piovra, actor pentru care omul ce viețuise, accidental, fără buletin sau alt act de identitate, aproape o jumătate din viața sa, avea un adevărat cult. Nu mai e bere! Nexam! face Poetul. Nici miculeți nu mai sunt...? Păi, pe Tano nimic nu-l mai satură, de nehalit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un subiect ca ăsta. Nu de alta, dar după aceea e cam greu, cam jenant să faci din nou dragoste. Rămâi insula de safir răsărită din mare. Povestește-mi altceva. Mi-ai spus data trecută că tu nu trăiești, ci viețuiești, știu că, mergând cu spatele pe culoarul memoriei tale, te împiedici, te zgârii, te învinețești, dar nu se poate să nu dai de niște locuri transparente, cele în care ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Kashmir, și măsuțe cu picior asemenea unui talger de alamă bătută, pe care se aflau ceștiie de ceai și prăjiturile bengaleze, aduse de Narendra Sen pentru lămurirea lui Lucien. Stam și priveam încăperea, parcă atunci aș fi picat în India. Viețuisem doi ani aici, și niciodată nu fusesem curios să pătrund într-o familie bengaleză, să le cunosc viața lor interioară, să le admir cel puțin lucrăturile, dacă nu sufletul. Trăisem o viață de colonii, singur cu munca mea pe șantier
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care n-am spus nimic, care o iubesc ca un nebun, nepu-tînd să mă împotrivesc nici patimii mele, nici dorințelor ei. Eu, care vreau nebunește ca întreg trecutul să se șteargă, iar Maitreyi mi-l aducea necontenit în față, îl viețuiește continuu. (Judecam și sufeream ca un civilizat, ca unul care preferă întotdeauna să uite și să acopere cu cenușă, să ignore sau să tolereze, numai liniștea și confortul lui să nu-i fie stingherite. Maitreyi nu cunoștea nici una din aceste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o șoaptă. Atunci mă întorceam acasă, pe același drum, cu o împăcare nespusă în suflet, căci mi se părea că Maitreyi îmi ascultase chemarea, că vorbele mele au fost purtate de apă și de vânt până la ea. Nu știu dacă viețuiam sau nu real, în atâtea luni de complectă solitudine, dar aceasta era singura mea putință de supraviețuire. Nu mai eram de mult tânărul vânjos și optimist, știind ce vrea și ce poate, europeanul îndrăgostit de tehnică și pionierat, care debarcase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată la o lume de farsă și inepție, de păcăleală și somn, de ridicul și dramă. Lumea în care viețuisem și eu atâta vreme... Cu multă greutate am izbutit să schimb vorba, întrebînd-o ce crede despre Gandhi și despre mișcarea naționalistă indiană. E un lucru pe care îl fac întotdeauna când vreau să țin departe pe un om oarecare. Jenia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pentru ateu, ceea ce nu este omenesc se rezumă la o astfel de imensitate nelimitată. Omul se pierde învăluit de amețitorul și terifiantul gol existențial ce se înalță și coboară abisal înainte și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
SECOLE Într-o oră Doamna, într-un mod oarecum neașteptat, le-a cerut date personale despre părinți: numele de botez al tatălui și al mamei, data nașterii tatălui, data nașterii mamei, ocupația și așa mai departe. Pentru prima oară de când viețuiau împreună atâtea ore pe zi câte erau obligați să și le petreacă la școală, luau cunoștință fiecare de lumea privată care îi era proprie și familiară celuilalt. Majoritatea mamelor erau casnice. Până atunci asta nu-i interesase. Decât doar când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a II a, 2010. Aparținând liricii confesive, poezia lui Paul Aretzu pune, încă din primul poem - fără titlu, ca și celelalte din volum -, cititorul în relație cu arealul spiritual al poetului și, bineînțeles, cu „obiectele” aflate în contiguitatea eului și viețuind, ca și acesta, sub ineluctabila tiranie a timpului, fiind timpul dictator tânăr, însă acest mod de a percepe, se manifestă doar până când omul își înțelege rostul, menirea, metamorfoza petrecându-se când ochii îi / înalț la sânul dulce al timpului. Și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la Paris, Ocean, Să fii zeu, Într-o casă memorială, Urcuș în noapte, Gemini, Acolo de unde am plecat în ardere etc. O artă poetică este și Politețe, iar preceptele ei sunt împărtășite de un mentor de-al meu african, care viețuiește / printre zgârie-norii unui burg din Europa, Alemania, după cum îi prezintă poeta cartea de vizită, celui care mărturisește că s-a eliberat de drepturi, ca de orice povară: eu (un subiect oarecare) n-am niciun drept, / le-am predat celorlalți, din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conștiința, în lume, pare a fi în gazdă la zei, unde învață decodarea semnelor. Prin urmare, pornind din concretul imediat, dar fiind tot timpul cu privirea - atât a ochilor din afară, cât, mai ales, a celor lăuntrici - spre metafizic, eul, viețuind întru cunoașterea alcătuirilor lumii (în căutarea apelor vieții) și a propriilor limite, încearcă o transfigurare a existenței, în ars declamatoria, identificând nexuri cu tentă vizionară, în care să se reflecte sufletul său dornic, paradoxal, să se detașeze, dar să rămână
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-l găsească, își conștientizează mai mult propria identitate umana. În ce privește Nordul, prezent încă din titlul volumului (Alte poeme ale Nordului, Editura Brumar, Timișoara, MMVII), acesta nu este numai un punct cardinal, trimițând la un spațiu geografic, Nordul de țară, unde viețuiește și creează poetul, ci e și un loc aparte, mitic, acolo unde există Piatra Nordului care / știe numele morții și, în acest fel, o poate stăpâni, mai ales că unde este o piatră apare și îngerul. Prin toate acestea, pietre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceeași autoritate au trecut, pe rând, Veneția, Istria, Dalmația și Corsica. Aici se cuvine să facem o precizare: francii, care au împrumutat ulterior numele lor tuturor celor care aveau să se numească francezi, nu aveau rădăcini latine, ci germanice și viețuiau în zona Rinului. Abia prin secolul al VI-lea, după ce a fost cucerită Galia, a apărut Statul Franc, inima viitorului imperiu, făcut de Carol cel Mare. Cum relațiile dintre papa de la Roma și o bună parte a nobilimii aristocrate europene
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
parcă toate cele au locurile lor. E-atâta liniște după ninsori, Din ceruri multă liniște coboară. Doar o părere zboară printre nori Iar oamenii visează-o primăvară. Iarna și merii Încremeniți sunt merii în livadă Încât mă-ntreb dacă mai viețuiesc, Se pare că nu vor să mă mai vadă Și n-am să aflu iarna cum trăiesc. Printre copaci nu-i nici o adiere În lung și-n lat e totul nemișcat, Gerul nu lasă loc de mângâiere Și totul pare
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
străine a spațiilor în care 20% dintre cetățeni utilizează un alt ideom sau limbă decât băștinașa, am inițiat o furibundă campanie de susținere a învățării Limbii Esperanto fără Profesor. Pentru început mi-am orientat interesul spre colocatarii blocului în care viețuiesc și, după consumarea unei nenorocie sticle de secărică, am obținut adeziunea primilor patru capi de familie, între care și doamna femeie de serviciu aflată între două divorțuri dintre care ultimul fără cununie. Au urmat alte trei adeziuni smulse pe sub ușa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-ți cu drujba viziunea și vino lîngă mine!" ― așa-mi vorbi zgîrciul limbii Împanglicat și plin de clopoței. Încîntat cu oglinzile lui, cu păpușile sale mincinoase, am strîns atîta sudoare la Încheieturile mîinii cît să-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate- ale tarotului
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale asupritorilor, cât și prăbușirea totalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
urmașii noștri ce a fost și cum a fost și să se ferească „de cel rău!” - Și ceva despre adăugiri, la zestrea amintită? - Am copilărit într-un sat uitat de Dumnezeu, unde în aparență nu se întâmpla nimic, dar acolo viețuiau românii, moșii și strămoșii noștri până în 3000 de ani, încolo, după cum relevă cercetările arheologice. Acum satul s-a golit în mare parte. În perioada socialistă locuitorii au migrat în industrie, după 1989 - în țările Europei dezvoltate. Cei care își mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
fi aflat împreună de când lumea. Se spune că de atunci pasărea nu a mai părăsit casa vânătorului. A devenit un membru al familiei și un foarte priceput partener de vânătoare. întâmplarea s-a răspândit repede prin hrubele învecinate, prin care viețuiau și alte familii din perioada numită de istorie Neolitic. Ca urmare, și alți vânători au ademenit șoimi sau pajure, pe care au reușit să-i îmblânzească, păsările dovedindu-se deosebit de inteligente, abile și devotate. Parcul preistoric La numai cinci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
șiruri de mărgăritare și o cruce mare. Două paftale rotunde îi închid brâul, o fundă înnodată din panglici încrucișate, cu alte două paftale mai mici, îi împodobește fusta...“ Slavă Domnului că Domnița (de care nu știu câtă lume tânără are cunoștință) a viețuit așa de retrasă în curtea bisericii, la doar câțiva pași de Spitalul Brânco venesc, de n-au apucat Ceaușeștii s-o vadă prea bine... 27 octombrie 2011 Ce bine că n-am douăzeci de ani! Câtă vreme i-am văzut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sărăcie și mai lucie cu ajutorul unui preot bogat din Fârțănești. Nu mai încăpea de bunicu. Și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani. Casă grea, condiții de viețuit pe măsură. Nenea Ion, Jan, cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pier dut în noianul de nevoi al familiei. Și era iarnă grea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lui Dabija vodă, după cum aflăm din scrisoarea Doamnei Ecaterina, soția răposatului voievod? „Parcă am mai vorbit noi despre vremuri nestatornice pe pământul zbuciumat al Moldovei. Apoi despre înstrăinarea de către unii egumeni a unor sate sau moșii ale mănăstirilor în care viețuiau nu auzim pentru prima oară.” L-am ascultat cu smerenie pe bătrân, dar întrebarea tot mă rodea: „Adică cum? Abia după moartea lui Istratie Dabija voievod se află că satul Zărnești a fost înstrăinat de călugării mănăstirii Bârnova?” Și, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]