1,691 matches
-
cam de mult aștepta sosirea sa, pentru a se apuca de sărbătorit. îi veni să se ducă, pentru el, afară. Se duse. Nevasta și alte câteva persoane înțeleseră despre ce este vorba. Restul - ba. Domnul prefect Grigoruță aveaîn casă două vietăți, care-i umpleau viața interioară: o pisică siameză și un papagal vorbitor. În momentul în care fugi pe ușă,întrucât se scăpa pe el, pisica o luă ușurel, printre picioarele sale, și ieși. El se duse unde-l împingea nevoia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nou limpede, pe toată marea plutesc pești morți, cu burțile albe întoarse spre soare. Alții sunt convinși că în jurul mării se ridică, asemenea unor bastioane, pereții unui munte de multe mii de metri înălțime și că, din această pricină, nici o vietate nu se poate apropia de ea. Marea e interzisă până și păsărilor fiindcă în ea se aruncă, de milenii, cenușa zeilor morți. Discuțiile acestea se poartă pe un ton prudent, cu pauze lungi, încărcate de bănuieli nemărturisite, ce arată că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prietenii, cunoscuții! Orice obiect distrus, înseamnă de fapt distrugerea unei vieți, a unui suflet întrupat. Cel mai bine ar fi să respectăm aceste reguli: Să nu mâncăm plante; să nu ne atingem de cocoșii albi și de alte animale sau vietăți; să nu scornim focul cu fierul; să nu distrugem niciun obiect. POVESTITORUL: Însă pentru că Pitagora a comis păcate de-a lungul vieții sale, sufletul său a coborât o treaptă, iar în cea de a treia viață s-a întrupat în
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
hrănind-o, bucurându-se de viața ei și amăgindu-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu pun pe el ba niște ceapă sau usturoi, ba cartofi, roșii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a crescut și ce multe lucruri știe. Întinde mâna spre vietatea cea mică. Fărâma de viață i se urcă, fără pic de teamă, pe deget, apoi pe mână. “Gărgăriță, riță, Unde oi zbura Acolo m-oi însura...” Paul repetă de câteva ori acest cântec, chiar dacă nu-i înțelege toate cuvintele. Se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în viață? Dar în schimbul îngrijirii ei altruiste, el o răsplăti, în cel mai bun caz, cu o doză nelimitată din însușirea lui de bază: lipsa oricărui țel. Animalele mă plac, spunea copilul de unsprezece ani. Și așa era, întotdeauna. Toate vietățile de la fermă aveau încredere în el. Chiar și buburuzele se târau fără frică pe fața lui, cuibărindu-se în sprâncenele lui. Ce vrei să te faci când o să fii mare? făcuse ea greșeala să-l întrebe, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umăr la umăr, alcătuiesc și un scut viu în calea primejdiilor. Crestele lor se pierd în nori, dar, de la poale până aproape de vârf, munții s-au îmbrăcat în păduri umbroase, casă bună și adăpost pentru căprioare și pentru alte multe vietăți de poveste. Din loc în loc, cu sunet cristalin, răzbesc din adânc și ies la lumină, izvoarele. Ele curg zglobii la vale, se întâlnesc unele cu altele, își dau mâna, se împletesc și fug împreună, voioase, către câmpie, sub forma unor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
știe asta? Eu cred că e un fel de invitație, poate că ar cam avea nevoie și de o pisică în „Clubul mâncătorilor de mere”. Găsesc eu ceva de mâncare până la urmă. Ana a scos dintr-un buzunar cele două vietăți mititele, râma și licuriciul. Nu, astea nu-s de mâncare. Ana le-a pus în mijlocul cercului magic și i-a rugat pe ceilalți să nu uite de ele, adică, a zis ea, să nu uite de „amănunte”, pentru că, a mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în aceeași măsură, cea mai deplină fidelitate a preotului față de om, comportându-se el însuși ca un adevărat om, matur, serios, de cuvânt. În sfârșit, este necesară fidelitatea sa față de întreaga creație, trăind alianța de a fi creatură cu toate vietățile, însemnând cu semnele salvifice istoria și lumea. Preotului îi este cerut efortul său plin de zel, pentru a fi de încredere ca om și ca ecleziastic. Ceea ce îi lipsește, o completează fidelitatea lui Cristos. 4. Măgarul? De ce să nu-l
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dispăreau din minte atunci când se hotăra să le respingă. În vreme ce vocea retrasa dezvoltarea sistemului nervos pe pământ, imaginile de pe ecran se schimbau; prezentând interconexiunile nervoase din ce în ce mai complexe, pentru a ajunge în cele din urmă la formele relativ superioare, respectiv la vietățile complicate capabile să tragă un învățământ oarecare ca rod al experienței. Un vierme se lovea de 200 de ori de un contact electric înainte de a-l ocoli: apoi supus aceluiași experiment, îl ocolea de astă dată după numai 60 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dispăreau din minte atunci când se hotăra să le respingă. În vreme ce vocea retrasa dezvoltarea sistemului nervos pe pământ, imaginile de pe ecran se schimbau; prezentând interconexiunile nervoase din ce în ce mai complexe, pentru a ajunge în cele din urmă la formele relativ superioare, respectiv la vietățile complicate capabile să tragă un învățământ oarecare ca rod al experienței. Un vierme se lovea de 200 de ori de un contact electric înainte de a-l ocoli: apoi supus aceluiași experiment, îl ocolea de astă dată după numai 60 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de a ucide atâția oameni deodată îl zăpăcea. În decurs de peste o mie de ani, nimicise toate formele de viața pe care putuse să pună gheara. Dar chiar la începutul acelei perioade, nu izbutise să captureze mai mult de o vietate pe săptămână. Tocmai de aceea, nici nu simțise nevoia să se stăpânească. Intră, așadar, în dormitorul acela și-l străbătu cu pași de felină, iar voluptatea de a ucide nu-l părăsi decât în clipa când nu mai rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o altă deschizătură, dintr-un perete lateral, nu putea fi sigur; și nici de impresiile ce-i veneau prin alte orificii din tavan și din podea. Urechea omenească poate percepe până la douăzeci de mii de vibrații pe secundă. Pentru anumite vietăți, auzul începe abia de la acest prag. În stare de hipnoză, oamenii pot fi făcuți să râdă în hohote, chiar când sunt torturați, și să urle de durere când sunt gâdilați. Ceea ce provoacă durere anumitor ființe poate să nu însemne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Mai întâi, sub forma unui vălătuc de ceață, perceptibil, desfășurându-se deasupra apelor nămoloase, cufundându-se din nou în adâncul lor și ieșind apoi la suprafață, din ce în ce mai consistent din ce în ce mai mult stăpânit de dorința de a fi de față ori de câte ori vreo vietate - orice fel de vietate - era ucisă. Căci moartea altora era viața lui. Pe atunci, nu știa că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
unui vălătuc de ceață, perceptibil, desfășurându-se deasupra apelor nămoloase, cufundându-se din nou în adâncul lor și ieșind apoi la suprafață, din ce în ce mai consistent din ce în ce mai mult stăpânit de dorința de a fi de față ori de câte ori vreo vietate - orice fel de vietate - era ucisă. Căci moartea altora era viața lui. Pe atunci, nu știa că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin. Treptat, însă, avea să-și dea seama că energia nervoasă absorbită din trupul vietăților învinse nu-i aducea doar substanța cerebrală a acestora, ci și pe aceea a învingătorilor. Gândurile lui erau deopotrivă ale învinșilor și ale învingătorilor. Anabis își însuși astfel șiretenia mai multor animale de pradă, ca și tactica defensivă a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prea inteligent, în familie, Mișu e mintea tăioasă, iar eu nici nu m-am omorât învățând. Dar de când am asistat la o demonstrație a doctorului Gerota cu razele X, de când s-au descoperit microființele și se știe cum arată acele vietăți ciudate care sunt responsabile de epidemii, de exemplu microbul influenzei, care a omorât atâția oameni în adolescența mea... ăăă... de când poți vorbi în șoaptă și un om aflat la sute de kilometri te aude de parcă șade lângă tine, de când vezi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o femeie de treizeci de ani, cuminte și singură. — Eu nu vin cu voi la Tabriz, dragul meu, îi zisese încovoiată peste grămăjoara de mirodenii. Nu-i mai vedea ochii, dar îi auzea plânsul în coșul pieptului, ca pe o vietate lovindu-se de o colivie. — Toată viața am vrut să fiu osti la templu și nu o negustoreasă din souk! Am să vin să vă văd în nord, iar tu ai să te întorci în vacanțe, copilule. El știa că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șase, dar niciunul ca el. De-asta nici nu-l las în manej, ci îl călăresc numai eu și îl țin în grajd separat. Și-o imaginase în fel și chip: cu cotețe și fermă, precum Godun, ori înconjurată de vietăți, ca pe arca lui Noe, dar nu proprietară de grajduri și cai, și nici atât de frumoasă. Atunci, seara, îi păruse obraznică, deși părul ei îl impresionase, fiindcă îi amintea de Ghazal, dar acum nu părul, ci pasul ușor săltat, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ascultă mai departe, încercând să nu râdă. Iubita lui, goală-pușcă, stătea pe un pled desenat cu fluturi și își legăna un picior în aer. Era ea aproape un fluture, lenevind pe o vegetală, și Omar înțelese că, la prima mișcare, vietatea lui buimacă o să-și ia zborul. — Tu nu ai cum să fii altfel decât de sud, te-ai gândit? — Mhm... Abia îngânase, ca să nu rupă vraja. Erau în mansardă și locul lui de dormit era al unui om singur. Femeia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ea era iapa năbădăioasă, așa cum voia să o creadă Godun, iar el îi pusese căpăstrul? Erau zile când viața i se părea limpede și ușoară. Nu era cu femei în acele clipe. Alteori însă, panica locuia în el ca o vietate speriată, ca o inimă nouă, care îi bătea în stomac sau în partea dreaptă, sub umăr. „Poartă-te ca un om cu cap“, își spunea stând încovoiat peste propria durere de vintre, iar strânsura din mațe îl dobora. Cel mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
SENTIMENTUL CARE-L COPLEȘI AVEA PREA PUȚIN DE-A FACE CU JIVINA NENOROCITĂ PE CARE O INTRODUCEA ÎN MAȘINA LUI DE COLECTARE A DATELOR. ERA VORBA DE MILĂ, DAR PE SCARĂ MARE, NU PENTRU VREUN INDIVID. AVEA COMPASIUNE PENTRU TOATE VIETĂȚILE. DEODATĂ SE SIMȚI SINGUR ÎNTR-O LUME ÎN CARE OAMENII ȘI LUCRURILE TRĂIAU ȘI MUREAU CU O RAPIDITATE SFÎȘIETOARE, UMBRE EFEMERE CARE CLIPEAU ÎN LUMINA PUTERNICĂ A SOARELUI, ȘI APOI SE ESTOMPAU ȘI DISPĂREAU DEFINITIV. CU UN EFORT, ÎȘI ALUNGĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
asta le ardea acuma oamenilor. În cursul după-amiezii, Rieux a avut o întrevedere cu Castel. Serurile nu soseau. ― De altfel, întreba Rieux, ar fi ele utile ? Acest bacil se comportă ciudat. ― Ah! spune Castel, nu sunt de părerea dumitale. Aceste vietăți au totdeauna un aer de originalitate. Dar în fond, sunt aceleași. ― Presupuneți, cel puțin. De fapt, nu știm nimic despre toate astea. ― Evident că presupun. Nimeni nu poate face altceva. În tot timpul zilei doctorul simți cum i se întețește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Mi-aș dori ca răspunsul să fie la fel de ușor pe cât a fost întrebarea. Nu putem flutura o baghetă magică și să transformăm radical comportamentul omului modern. Nu ne gândim să oprim imediat arderea combustibililor fosili sau să suprapopulăm oceanele cu vietăți marine, de exemplu. Dar sunt multe de făcut, în calitate de indivizi și ca societate, înainte ca viitorul extrem să ne copleșească. O modalitate de a analiza viitorul impact al modificărilor asupra mediului înconjurător este să examinăm trecutul. Multe dintre deșerturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mică. Ne-am temut și pentru viața Gailei, căzută într-un leșin agitat din care n-am reușit s-o smulgem nici recurgând la forță. Descurajați, ne-am adăpostit într-o poiană destul de largă ca să ne îngăduie să vedem orice vietate ar fi ieșit din pădure. Ne-am așezat pe pământ, uitându-ne neputincioși unul la altul, bătuți de gândul să ne luăm viața întrucât nu mai vedeam vreo scăpare. Rodoald era cel mai disperat. Se considera vinovat de pierderea surorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]