1,609 matches
-
ele se pot constitui În ceea ce Îndeobște numim acumulări care pot spori tensiunea socială, situații Întâlnite În orice tip de societate de aici și de oriunde. Ce-ar fi să mai adăugăm la această listă și violența naturii? și atunci vinovatul nu ar fi altul decât Dumnezeu sau după caz Alah, Budha sau oricine doriți dumneavoastră, ceea ce desigur este o exagerare evidentă. În abordarea abuzului și agresiunii, cu corolarul lor violența, de cele mai multe ori se comite greșala că nu se iau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cu începuturi încă din vechime, este dezvoltarea paralelă a sistemului judiciar, care derivă din justiția divină. Dacă sistemul nostru ni se pare mai rațional ne atenționează Girard este, în realitate, pentru că e mai strict conform principiului răzbunării. Insistența asupra pedepsirii vinovatului nu are alt sens"69. Sistemul judiciar este "infinit mai eficient" pentru că stopează răzbunarea perpetuă printr-o a treia instanță veghetoare care transformă pedepsitul într-o umbră a victimei ispășitoare, semnificație viabilă pentru ambele părți supuse justiției. Dar justiția își
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
România literară. Spre surprinderea lui, o treime din articol i-a fost eliminată, încât rezulta absoluta "vinovăție" a comuniștilor care, în realitate, nu puteau fi vinovați decât recunoscându-și vina ca atare, aidoma lui Oedip. Justiția e imposibilă acolo unde vinovatul nu are puterea de a ajunge la conștiința vinovăției. Altfel, tragedia lui Oedip se repetă. Un Oedip care, nerecunoscându-se vinovat, alți Oedipi îi vor scoate ochii. Anticomuniștii vor începe vânătoarea de comuniști, conform lozincii unui partid postdecembrist din România
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu moartea, sunt judecate în mod public. În multe, dac] nu chiar în toate societ]țile de mici dimensiuni, esența procesului const] în recunoașterea de c]tre autor a faptei sale, supunându-se judec]rii și pedepsei. În unele cazuri, vinovatul se va prezenta în fața acuzatorului, f]r] spectatori, si va aștepta că acesta s] îi înfig] o suliț] în coaps]. Vedem în acest caz c] tr]inicia relației dintre dușmani are o important] deosebit]; dac] victima vinovat] nu va sta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
condițiile în care se putea realiza acest lucru. De exemplu, furtul sau tâlh]ria se pedepsea cu ț]ierea mâinii sau, în cazuri mai puțin grave, cu biciuirea. În mod tradițional, juriștii au încercat s] țin] seama de c]ința vinovatului pentru a ușura pedeapsă, urmând tradiția impus] de Profet care restricționa aplicabilitatea acestui tip de pedesps] pentru cazurile extreme. Unele dintre aceste categorii au reintrat, recent, în atenția juriștilor din câteva ț]ri musulmane, unde procedurile juridice tradiționaliste au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comis o crim] teribil] împotriva unui membru al unui alt grup, în cazul în care unul dintre membrii primului grup nu este acuzat de crim], membrii celui de-al doilea grup vor încerca s] își fac] singuri dreptate. Astfel, dac] vinovatul nu este g]sit, unul dintre membrii nevinovați va fi pedepsit, mai ales c] este foarte ușor s] fie fabricate dovezi împotriva unei persoane nevinovate. Utilitariști ar r]spunde la aceast] obiecție prin evidențierea faptului c], pe termen lung, consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt legați de motivul care ofer] justificarea într]rii în r]zboi într-un fel care s] îi transforme în posibile victime. (De exemplu, dac] justificarea violenței este autoap]rărea, atunci teoria noastr] asupra autoap]r]rii ne va indica vinovatul și țintă atacului.) Ideea noastr] c] violență este, în mod normal, inacceptabil] ne va indica felul în care funcționeaz] distincția dintre cei nevinovați și cei vinovați pentru a limita violență permis]. Teoria jus ad bellum ofer] o justificare pentru violență
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
călătorii (Frahm și Frahm, 1995). Nu se poate ca toate acestea să nu ne influențeze În mare măsură sănătatea. De fapt, În prezent mai multe maladii pot fi asociate direct cu poluarea mediului. De exemplu, apa și hrana poluate sunt vinovate de cazuri de diaree, ulcer gastric și intoxicații alimentare. Poluarea sonoră din orașele moderne produce frecvent dureri de cap, insomnie, surzenie, stres și tulburări psihice, cum ar fi violența și sinuciderea. Se consideră că subțierea stratului de ozon este principala
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
i lipsește decât căldura pe care o are acesta. Cea mai mare învățătură este religia. Reaua credință nu se poate apropia decât de urechile ei, apoi mirarea o oprește, iar virtutea o salvează. bunătatea poate fi văzută, deoarece nu este vinovată cu nimic; iar mintea ei este curată, și poți vedea în ea virtutea, dar nu mai mult decât aceasta... cu o nemulțumire plăcută, își mustră latura femeiască, deși nu ar folosi-o la nimic rău. Poartă haine bune, dar niciodată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Dogmatismul feroce al cenzurii de partid, mani festat până la începutul anilor ’60, a lăsat urme adânci - din teama ca filmul să fie respins, se aleg acum multe scenarii facile, fără „probleme”, din care rezultă filme proaste sau care se fac vinovate de „formalism”, acuza născută din înghețul stalinist în URSS de la sfârșitul anilor ’20 și încă apelată frecvent. Totuși, cei 7 milioane de spectatori ai filmului Dacii, în regia lui Sergiu Nicolaescu, atrag atenția aparatului de par tid asupra posibilităților propagandistice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
deși acestea trebuie să fi fost de-a lungul timpului, însă se cunoaște procedura juridică în caz de omor <footnote Al.Gonța, op. cit., p. 67-69. footnote>. La fel ca în zilele noastre, procesul avea o parte civilă și una penală. Vinovatul plătea familiei o despăgubire, care vine de la vechiul obicei al răzbunării sângelui - res est bonare - de unde avem și noi, românii, termenul răzbunare, care nu-i nimic altceva decât vergheldul german. Despăgubirea cuprindea averea făptașului și, în caz că nu ajungea, se împrumuta
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
fermelor, orașelor mari, este uneori foarte poluată și dăunătoare omului și altor viețuitoare, deoarece poluarea chimică, tinde să devină cea mai mare problemă pentru zonele intens populate. Deșeurile rezultate de la industrie și agricultură conțin foarte multe chimicale, ele sunt deseori vinovate de îmbolnăviri. Aceste substanțe se dizolvă în apă, ajung în straturile de apa subterană sau se infiltrează în râurile subterane. Cercetătorii au estimat că peste trei sferturi din zonele existente pe glob, cu deșeuri menajere pot produce chimicale, dăunătoare omului
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Am evoluat la teoria vaccinului BCG, care apare și în cartea VACCINAREA: EROARE MEDICALĂ A SECOLULUI PERICOLE ȘI CONSECINȚE domnul Doctor Louis de Brouwer care prin dezastru ce lasă în urma sa în sistemu imunitar am zis că sigur el este vinovatul . Această teorie nu explică virulența diferită a diferitelor tipuri de viruși . Domnul Robert Gallo apreciind că tulpina de viruși care are o virulență mai mică este cea mai apropiată de virusul inițial am împărțit în două teoria apariției virusului H.I.V.
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
1-2; George Racoveanu, Falsurile scrisorii sinodale, în "Cuvântul", an V, nr. 1375, 18 februarie 1929, pp. 1-2; Sandu Tudor, Fostul Sinod față de el însuși, în "Cuvântul", an V, nr. 1376, 19 februarie 1929, pp. 1-2. 22 Nae Ionescu, Cine e vinovatul de la 24 ianuarie, în "Cuvântul", an V, nr. 1376, 19 februarie 1929, pp. 1-2, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, pp. 170-171. 23 Nae Ionescu, Cele două Paști, în "Cuvântul", an V, nr. 1377, 20 februarie 1929, p.
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
școlare. Resemnarea- Se referă la comportamentul de supunere, renunțare, apatie, pasivitate sau chiar fatalism. În general, elevii fără structuri psihice puternice ajung la dependență și anonimat. Transferul- Dacă nu se poate acționa direct asupra persoanei sau grupului considerate a fi vinovate de frustrare, agresivitatea celui frustrat trece asupra altor persoane, grupuri, obiecte (de exemplu, elevii cu neînțelegeri în familie se descarcă pe colegi). Altă formă de defulare a elevilor frustrați este terorizarea. Agresivitatea- Este atacată instituția sau persoana care în viziunea
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
veghea asupra treburilor casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea vieții domestice și a cotidianului, tutelate de morala bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi este pusă sub semnul interdicțiilor; în baza lor, o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de ceva incontrolabil. Jurnalele vorbesc adesea de "necazuri intime" sau de o "boală incurabilă"1. Sunt explicații valabile. Dar ar trebui să știm dacă, în acea zi chiar, un prieten nu i-a vorbit pe un ton indiferent acelui deznădăjduit. Vinovatul este, în acest caz, prietenul. Căci indiferența lui poate fi de-ajuns spre a precipita tot dezgustul și toate resentimentele aflate până atunci în suspensie. Dar dacă e greu să fixăm momentul precis, demersul subtil în cursul căruia spiritul a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
deși destul de puțin cunoscute, se dovedesc a fi mult mai mici decât se crede adesea; În ceea ce privește repartiția, există propuneri originale privind Împărțirea acestor costuri Între majoritate și minorități, propuneri care țin seama de faptul că acestea din urmă nu sunt vinovate pentru situația lor minoritară (Van Parijs, 2001). Trecerea În revistă propusă de acest articol arată că minoritățile și drepturile lor sunt teme Încă puternic contestate. Chiar dacă, la nivel internațional, se conturează un consens cu privire la legitimitatea acestora Într-o societate ce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deține monopolul adevărului. Cum mai poate omul modern crede în Dumnezeu când aproape tot ce se întâmplă în jurul său pare să indice contrariul? Cum pot fi justificate catastrofele naturale, bolile, războaiele și toate nenorocirile de pe fața pământului? De cele mai multe ori vinovatul este Marele Absent, deus absconditus, uitându-se că soluția este la îndemâna noastră, în virtutea libertății de a alege. Dar, la fel ca în viață, nu trebuie căutată o justificare în fiecare detaliu și construită o teodicee din fărâmele banalității, mania superstiției
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
capitolul al cincilea, referitor la acordul în structurile copulative, este tratat acordul verbului copulativ în propozițiile copulative cu două nominale, de tipul N1 a fi N2 (Pasiunea mea sunt / *este cărțile). Au fost avute în vedere în special structurile specificaționale (Vinovatul sunt / *este eu) și cele cu pseudoscindare în care se folosește un verb copulativ (Ceea ce mi-a atras atenția sunt / *este reducerile; Trandafiri e / *sunt ceea ce mi-a adus Ion). Cei doi termeni implicați în relația copulativă pot avea aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
studiile de specialitate se folosesc termeni împrumutați din matematică pentru a descrie acest tip de propoziții copulative: primul nominal este ca o variabilă din matematică, o "necunoscută" (x = ...), iar al doilea nominal precizează valoarea acestei variabile (x = 2): (2) a. Vinovatul sunt eu / ești tu / este fratele tău. - este enunțată mai întâi "variabila": vinovatul, un termen mai general, mai imprecis semantic decât al doilea; în continuare, termenul postcopulativ precizează care este referentul căruia i se potrivește descrierea făcută de primul termen
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tip de propoziții copulative: primul nominal este ca o variabilă din matematică, o "necunoscută" (x = ...), iar al doilea nominal precizează valoarea acestei variabile (x = 2): (2) a. Vinovatul sunt eu / ești tu / este fratele tău. - este enunțată mai întâi "variabila": vinovatul, un termen mai general, mai imprecis semantic decât al doilea; în continuare, termenul postcopulativ precizează care este referentul căruia i se potrivește descrierea făcută de primul termen (eu / tu / fratele tău). Sunt incluse aici și o serie de propoziții copulative
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de număr și persoană. Astfel de diferențe între valorile trăsăturilor phi ale celor doi termeni se pot întâlni în structurile specificaționale și identificaționale. 2.1. Structurile specificaționale În propozițiile copulative specificaționale, este enunțată mai întâi variabila sau necunoscuta (în (11), vinovatul..., problema...), iar apoi se precizează care este această variabilă (eu, tu): (11) a. Vinovatul sunt eu. b. Problema ești tu. Topica de mai sus nu este fixă, poziția celor două nominale este interșanjabilă: (12) a. Eu sunt vinovatul. b. Tu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
termeni se pot întâlni în structurile specificaționale și identificaționale. 2.1. Structurile specificaționale În propozițiile copulative specificaționale, este enunțată mai întâi variabila sau necunoscuta (în (11), vinovatul..., problema...), iar apoi se precizează care este această variabilă (eu, tu): (11) a. Vinovatul sunt eu. b. Problema ești tu. Topica de mai sus nu este fixă, poziția celor două nominale este interșanjabilă: (12) a. Eu sunt vinovatul. b. Tu ești problema. Fiecare dintre cei doi termeni poate fi realizat printr-o propoziție relativă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în (11), vinovatul..., problema...), iar apoi se precizează care este această variabilă (eu, tu): (11) a. Vinovatul sunt eu. b. Problema ești tu. Topica de mai sus nu este fixă, poziția celor două nominale este interșanjabilă: (12) a. Eu sunt vinovatul. b. Tu ești problema. Fiecare dintre cei doi termeni poate fi realizat printr-o propoziție relativă: (13) a. Vinovații sunt cei care au dat primii cu piatra. b. Ceea ce mi se pare a fi o problemă sunt concedierile abuzive. Topica
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]