1,439 matches
-
Câteva note în pizzicato fac trecerea către reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul readuce motivul de bază al simfoniei. El se aude surd, înfundat. Încordarea crește; violoncelele și contrabașii se suprapun peste sunetele sacadate ale timpanului. Apoi un crescendo pe un acord al întregii orchestre, de o tensiune emotivă excepțională, face trecerea spre final care se cântă în continuare, fără oprire. Partea IV (allegro) este ca o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a fost tipărită după apariția simfoniei; se poate presupune, așadar, că Beethoven a cules el însuși tema din popor. Bela Bartok crede că melodia ar fi fost auzită de compozitor de la cimpoierii din vestul Ungariei. Tema II este adusă de către violoncele, în timp ce viorile prime și apoi cele secunde ne fac să credem că ar înfiripa și ele o temă. Iată această suprapunere: Dezvoltarea folosește foarte mult figura ritmică: care se auzise insistent la începutul mișcării. Partea II ( andante molto mosso), intitulată
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
unui cortegiu funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi iarăși, către cealaltă zare. Toată mișcarea este clădită pe următoarea figură ritmică: Pe tema asemănătoare unui marș funebru care se naște din acest motiv ritmic, violoncelele și violele suprapun o melodie tristă. Sonoritățile cresc, întreaga orchestră ajunge să cânte în fortissimo, ca și cum cortegiul de care vorbeam a ajuns în fața noastră. Glasul duios al clarinetului, susținut de fagot, aduce către mijloc o melodie luminoasă, ca o împăcare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
conducând spre un motiv cu ritm punctat al întregii orchestre. Expoziția - enunțarea materialului tematic al primei mișcări - se încheie cu patru măsuri, bazate pe repetarea aceluiași motiv ritmic. La începutul dezvoltării, acest motiv se aude la viole, pe urmă la violoncele și contrabași și în sfârșit, pentru o clipă, la toată orchestra, (tema a doua nu va apărea în dezvoltare). El e preluat apoi pe rând de suflătorii de lemn, din registrul grav al fagotului către cel înalt al flautului, printre
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
parcă o evocare a ,,frumoaselor vremuri de odinioară” o parodiere a stilului pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea. Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între cei doi corni și clarinet, în timp ce violoncelele și bașii acompaniază: După o scurtă dezvoltare a acestui minunat trio, menuetul se reia de la capăt. În desfășurarea antrenantă a ultimei părți a Simfoniei, Partea IV-a, Allegro vivace - se desprind cu ușurință două teme. Prima, fermecătoare, este expusă de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
calități deosebite, ci însăși omenirea animată de același țel. Trecuseră mai bine de 10 ani de când fusese terminată Simfonia a VIII-a. Până la apariția ultimei simfonii, Beethoven scrisese lucrări vocale și corale, câteva sonate pentru pian, cele două sonate pentru violoncel, op.102, lieduri, ,,Missa Solemnis” și altele, dar lista creațiilor date la iveală în răstimpul celor 10 ani este mică, în comparație cu activitatea desfășurată înainte. Între timp, Napoleon se prăbușește. În capitala Austriei, ca și în alte orașe, au loc manifestări
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a fost înlocuit în textul poetului, datorită constrângerilor cenzurii, cu ,,bucurire”. Nu se poate ca Beethoven să nu fi știut de această schimbare. Partea I a Simfoniei IX-a se deschide cu un freamăt, un tremolo al viorilor secunde și violoncelelor, întărit de corni și apoi de ceilalți suflători. Pe acest freamăt se suprapun, din când în când, sunetele viorilor prime, violelor și contrabașilor. Sclipind câte o clipă asemeni unor raze de lumină, ele se afundă ca niște săgeți în sonoritățile
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pregnant: Am remarcat înainte intersantul fapt că în această mișcare timpanii atacă singuri, fără să fie întovărășiți de vreun alt instrument, motivul inițial al scherzo-ului. Prima temă este expusă în stil fugato ( reluată pe rând de către viorile secunde, viole, violoncele, viorile prime și contrabașii, care întregesc treptat țesătura sonorităților). Tema a doua, adusă de suflători, este ca un chiot de bucurie: Această temă este urmărită de pulsația motivului ritmic de la începutul scherzo-ului, ce se aude mereu la corzi. Dezvoltarea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
suflat: Dar căutările încordate care au făcut să scânteieze pentru o clipă această idee, nu au fost încă îndeajuns de rodnice. Revin accentele pătrunzătoare ale recitativului și, în sfârșit, după două acorduri care pun capăt dramaticei înfruntări, se aude la violoncele și contrabași o melodie caldă, cuceritoare. Cântecul se amplifică treptat, căpătând accente de marș. Revine, furtunoasă, mișcarea (presto) de la început. Ea nu poate stăvili însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
început. Ea nu poate stăvili însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul lucrării momentul solemn al apariției vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist, preiau tema solemnă, îi dau
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în linii generale, se împart în trei mari compartimente: I. Compartimentul instrumentelor cu coarde și arcuș, care este cel mai numeros și se împarte în 5 grupe: 1. partida viorilor prime 2. partida viorilor secunde 3. partida violelor 4. partida violoncelelor 5. partida contrabașilor II. Compartimentul instrumentelor de suflat, care se împarte la rândul său în două grupe, după materialul de construcție al instrumentelor: 1. Instrumentele pentru suflat construite din lemn: flautul, oboiul, cornul englez, clarinetele și fagoții. 2. Instrumentele pentru
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ultima seară, niște spectatori bine amețiți și înnebuniți de farmecele solistei nigeriene au dat chiar ei un adevărat spectacol. Enciclopedia Kronos Quartet Luiza Vasiliu Duminică, 11 mai, Kronos Quartet (David Harrington - vioară, John Sherba - vioară, Hank Dutt - violă, Jeffrey Zeigler - violoncel) au cântat pentru prima dată în România, la Sala Radio. Concertul trebuia să aibă loc, după cum anunțaseră organizatorii, cu casa închisă, dar, în mod inexplicabil, publicul abia dacă a ocupat trei sferturi din sală. Ceea ce n-ar fi cine știe ce tragedie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
le-ai auzit tu. Găselnița mi se pare extraordinară. Chiar dacă entuziasmul e În pericol de-a fi copilăresc, mai adăugați, vă rog, la povestea asta cu sensul, un falsetto, o chitară la care se cântă cu arcușul, ca și cum ar fi violoncel, și impresia, atunci când ascultați Olsen Olsen, că vă puteți face cafeaua din zbor, plutind aproape de tavan, cu ochii pe jumătate Închiși, și credeți-mă pe cuvânt. FILM Roșu Iulia BLAGA Un telefon care sună. Cineva care intră În clădirea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
compact, câteva înregistrări faimoase din perioada interbelică. Așa sunt, datând din 1934, Trioul pentru coarde și Cvartetul, Op. 22, ale lui Hindemith, cu trioul compozitorului (la Koch Schwannă și trio-ul de coarde beethovenian Op. 8, cu Emanuel Feuremann la violoncel (Pearlă. Li se adaugă sonate de vioară de Mozart, înregistrate în compania pianistei Lili Kraus în anii 1935-1937 (Toshiba EMIĂ, Duo-urile lui Mozart pentru vioară și violă avându-l ca partener pe Paul Hindemith (1934;1940Ă, câteva sonate, între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
major. Octetul, bănuiesc în interpretarea istorică din 1954, este remarcabil, cu Lucian Savin și Mircea Saulescu la vioară, Mendi Rodan, Henri Brendier, la vioara a 2-a, Wilhelm Georg Berger și George Popovici, violă, Alfons Capitanovici și Serafim Antropov, la violoncel. Și dacă despre ea este vorba și tot a fost pusă pe disc, cât ar fi fost de util să se vorbească în livret de momentul de relativă relaxare politică, după moartea lui Stalin și ce a însemnat pentru lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
reținut de critici la categoria instrumentală, cu sonate de pian de Haydn interpretate de Marc-André Hamelin, situându-se doar pe locul al treilea. O categorie la care cel mai bun disc a fost ales, cu îndreptățire, setul cu Suitele pentru violoncel solo de Bach, înregistrate de Steven Isserlis. Un disc de ascultat cu prioritate în pletora de înregistrări actuale a suitelor lui Bach. Fără discuție însă, pianiștii de clasă internațională nu lipsesc și criticii au ales să-l recompenseze la categoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și de Circulație, amendează ignoranța acestora privind capitalurile fictive și capitalurile reale. Și se simte dator să le definească cît mai precis, însoțindu-le și de exemple, bune a le pricepe și cei cu patru clase și un curs de violoncel: "Capitalurile fictive sînt toate acele pretinse reprezentații ale bogăției, ale tranzacțiilor, precum acțiuni, obligațiuni, polițe, hîrtii de credit, care nu reprezintă o valoare reală sau serioasă. Așa sînt biletele de stat sau de bancă cu curs forțat și care nu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
utilizată în semipedală. În al doilea caz (de redare timbrală a instrumentelor), 36 pedala va trebui să fie schimbată cu multă minuțiozitate, virtuozitate sau uneori suprimată pentru a reda timbrul luminos al unui clarinet, caracterul învăluit al unei fraze a violoncelului sau rezonanța pizzicato-ului. Cât privește pedala surdină (una corda), odată acționată surdina, mecanismul cu ciocănele lovește o singură coardă, reducând astfel nivelul sonor al pianului. Apăsarea surdinei conturează un timbru învăluit, mai îndepărtat și constituie un sprijin în realizarea
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
p III mâna dreaptă - susține la decimă expunerea temei Foarte lejer, timbrată în nuanța pp sau ppp Secondo IV mâna stângă - plan armonic fundamental Timbrată în p, subliniată discret cu puțină greutate (într-un cvartet de coarde, vioara I și violoncelul sunt preponderente) 2. MP preluat la elementul II din Primo Ex. Schumann - Reigen - măs. 18-22 I mâna dreaptă - expune motivul principal Degete alungite, fără profunzime și greutate, pp sau ppp Primo II mâna stângă - preia motivul principal În clapă, cu
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Ragtime pentru pian la 4 mâini (1999) Dediu, Dan (1967) - Idile și Guerrille op. 76 pentru pian la patru mâini (1998-1999). Pian la 4 mâini cu diferite combinații instrumentale sau vocale Benguerel, Xavier (n. 1931) Compozitor spaniol. - Astral pentru chitară, violoncel și, contrabas, pian la 4 mâini și 2 percuții (1979) Bois, Rob du (n. 1934) Pianist și compozitor autodidact olandez. - Deux series de rondeaux pian la 4 mâini și percuție ad libitum (1964) Britten, Benjamin (1913 -1976) Compozitor, dirijor și
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
pian la 4 mâini, flaut, vioară, viplă și cello (1949) Clementi, Aldo (n. 1925) Pianist și compozitor italian. - Madrigale pian preparat la 4 mâini și bandă magnetică (1979) Czerny, carl (1791-1857) Pianist, compozitor și pedagog austriac - Sonată op. 119 - vioară, violoncel și pian la 4 mâini (1826) Dülken, Peter (n. 1954) Coritrabasist și compozitor autodidact german. - Impetuosi IV op. 43 pentru sopran saxofon, trombon bas, 2 contrabași, 2 tamtams și pian la 4 mâini (1988) Flothuis, Marius (n. 1914) Muzicolog, dirijor
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
la 4 mâini și ansamblu instrumental (1976) Maschek, Vincehz (1755 -1831) Pianist și compozitor ceh - Concertino pian la 4 mâini și 8 instrumente de suflat (1803) Nunez, Adolfo (n. 1954) Compozitor spaniol. - Sexteto para siete, pentru 3 suflători de lemn, violoncel, marimba și pian la 4 mâini (1981) Oliveira, Fernando Correa de (n. 1921) Pianist, compozitor și pedagog portughez. - Presto - pian la 4 mâini, flaut, vioară și percuție (1953) - Triptico - pian la 4 mâini și percuție (1971) Ostendorf, Jens-Peter (n. 1944
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
reținut această frumoasă frază : "Frate bun, în dubla lui înfățișare lirică, al lui Guillaume Apollinaire, Ion Vinea a sunat din talgere în orchestra de jazz a modernismului românesc, dar a mângâiat, în ascuns, cu un arcuș fermecat, coarde lungi de violoncel." În trei articole subtil-spirituale și superiorironice, ceea ce nu le împiedică să fie grave în substanță (Un moment al liricii noastre, publicat în "Timpul" din " noiembrie ", Versuri, în "Timpul", " decembrie ", Versuri, în "Viața românească" nr. ", "Ă, Vladimir Streinu fixează originalitatea lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva (...) De fapt, nici nu știu dacă era o vioară ca toate celelalte. Pe cât mă pricepeam eu, mi se părea că sunetele seamănă mai degrabă cu cele de violoncel. Și totuși era o vioară mică, dar parcă ar fi avut altfel de coarde, cu sunete joase, grave, melancolice"578. Elementele constitutive ale numelui său, de proveniență greacă (chrysos, aur și anthos, floare), semnifică "floarea de aur", ca și crizantema
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
câte nu s-ar fi putut întâmpla!"633. Într-o lume desacralizată, Iconaru este mesager al credinței simple, dar puternice, un nou Dumitru care crede necondiționat în miracol. Antim, un alt "muzicant de meserie" ca și Gavrilescu, dă lecții de violoncel până când își dă seama că nu izbutește să-i ajute pe învățăceii săi, "adică să-i fac să mă întreacă..."634. Povestea care-i marchează întreaga viață - punere în abis a textului - este despre un saltimbanc, un prestidigitator din Evul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]