1,055 matches
-
îmi paradea farurile... Iar serile, dacă n-aveam ghinion, îmi fleșcăia doar amortizoarele... Anul trecut, toți taximetriștii din sector am organizat chiar un campionat de călcat câinele ăsta... După trei etape - trase-n piept, îngîndurat, Genel - cinci dintre noi luam virajele direct din spital... Doi dezmorțiseră Crematoriul, pe motiv că fuseseră incinerați și că fuseseră declarați morți. Patru ieșiseră cu transferurile pe Mașinile de Gunoi, de la Primărie. Iar altul, cel mai slab de inimă, s-a călugărit... Adică s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spirituale. Cel pe care se căzneau să-l transforme într-un arhat (sfînt) sau chiar într-un bodhisattva (încarnare anterioară a lui Buddha). Grohăia deasupra zgaibaracelor ei bodhisattva: - Îți place, boarfo? - Așa vă-nvață pe voi, la poligon, să luați virajele? - Ce-ți pasă? Dacă nu-ți place de virajul meu, acu' îl scot și te las într-un pom... - Nu. Nu-l scoate... Știi ceva? Mergi înainte. Nu te opri. Nu ne lăsa tocmai acum în mijlocul câmpului... - Te las unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un arhat (sfînt) sau chiar într-un bodhisattva (încarnare anterioară a lui Buddha). Grohăia deasupra zgaibaracelor ei bodhisattva: - Îți place, boarfo? - Așa vă-nvață pe voi, la poligon, să luați virajele? - Ce-ți pasă? Dacă nu-ți place de virajul meu, acu' îl scot și te las într-un pom... - Nu. Nu-l scoate... Știi ceva? Mergi înainte. Nu te opri. Nu ne lăsa tocmai acum în mijlocul câmpului... - Te las unde o vrea mandea... În boscheț te răstorn, dacă nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
30-40 de metri, deasupra străvechii Grădini Cișmigiu și-a străduțelor ce păreau că se freacă de grădină ca niște pisici. Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște faleze. Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mi-am făcut conturul ochilor cu negru, mi-am pus un colier de argint și cizmele preferate. Eram cât se poate de pregătită să înfrunt lumea. Am urcat în furgonetă și am pornit spre Kilburn. Drum drept până la Camden, un viraj pe strada Delancey, pe lângă Regent’s Park; pe șoseaua Edgware, într-un peisaj ce devenea tot mai prăpădit până când am ajuns la noul hotel, transformat cu optimism și mare cheltuială și care, fără îndoială, declara în pliantele sale publicitare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau fumurii. Iar acum era lovit din lateral, mașina fiindu-i împinsă spre marginea drumului. Vedea pe geam prăpastia perfect verticală. Imediat în față era o curbă periculoasă. Kishon știa că are nevoie de loc pentru a se angaja în viraj, dar BMW-ul nici nu încetinea, nici nu îl depășea. Încercă să oprească, dar de fiecare dată când făcu asta, BMW-ul îl lovi dintr-o parte. Singura lui șansă era să accelereze și să scape. Încercă să facă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici nu încetinea, nici nu îl depășea. Încercă să oprească, dar de fiecare dată când făcu asta, BMW-ul îl lovi dintr-o parte. Singura lui șansă era să accelereze și să scape. Încercă să facă asta chiar în momentul virajului, apăsând pedala exact când drumul cotea. Dar pe când intra în curbă cu o viteză mult prea mare, BMW-ul îl izbi mai tare ca niciodată. Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai bună fată.“ — Asta-i Subotica? strigă Myatt când câteva colibe de pământ se năpustiră asupra lor prin furtună, iar șoferul confirmă din cap și arătă cu mâna Înainte. Un copil ieși În goană În mijlocul drumului și mașina făcu un viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plauzibilă. Acum, zise el, către șef, ce mă fac cu ăștia? Când să primească răspuns, șeful, de alături, a căzut, ca lutul, într-o parte. Acum, ce mă fac, unde-i depun pe butucii ăștia? Nici un răspuns. A făcut câteva viraje prin oraș până când i-a venit ideea salvatoare. A tras autocamionul la primărie, și i-a depus, rând pe rând, pe toți, unul lângă altul, pe treptele din beton ale edificiului public respectiv. I-a mai lăsat vorbă, gardianului de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
scăunel pentru copii. Scrise un bilet scurt pentru Janine, urcă În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul orașului Valence, coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
peste nivelul maxim al jojei, și nu de oricine, ci de o infractoare periculoasă. Dar ce linie a capotei, Își spunea el, nemaculată de rugină, zgârieturi sau găinaț, ce ținută de drum, pusă În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu bătaie În fața camerei. „Fenomenul Bacău“. Raport de filaj al Polului Nord. Pe partea opusă Titlandului, În Europa, vibrația planetei se simte cel mai puternic. Polii o iau la goană. În timp ce traversa Rusia, Îndreptându-se spre Kazahstan, Polul Nord magnetic face un viraj la Nijni Novgorod, luând-o către sud-vest. Polul Nord geografic Își Începe și el deplasarea. Cei doi poli fac joncțiunea Într-un apartament situat la parterul unui bloc din Bacău, proprietate a domnului Pandele Romeo, cincizeci și șase de ani, rapidist
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
N-o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța lui cu milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acolo. Pe partea aia mai e și cauciucul de rezervă. — Ei, dacă se sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe pedala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din urmă, am ajuns sus, pe platou. Hârâitul Încetă și În liniștea care se lăsă brusc puteam auzi bolborositul radiatorului. Eram pe ultima creastă de dinainte de Spezia - apoi urma marea. Acum șoseaua cobora În serpentine scurte, ușor rotunjite. Când luam virajele, oaspetele nostru se apleca, mai să tragă după el mașina grea. — N-ai ce să-i faci, Îi spuse-i lui Guy. Instinctul de conservare Îl Împinge să facă asta. — Cel mai puternic instinct al italienilor. — Da, cel mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lucruri amuzante din punct de vedere austriac despre complexe, castrări, uneori comerciale, ontologie, orbire, vagin, luminița de la capătul lui (de cele mai multe ori, becul orelistului). Visele mele sînt În proporție de nouăzeci la sută erotice și se petrec pe bicicletă. Iau viraje, pedalez, fac turul Franței În același timp cu lucrul acela. Mă scol obosit. Într-o zi am visat să fiu scriitor ca urmare a faptului că-mi place să citesc În restul de 10% de aspirații onirice. În vis ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
E un film chiar japonez, chiar cu samurai, opt de data asta, ca să te dea gata din start pe tine, biet spectator chinuit de-ntrebări existențiale, de ordin numeric, e o poveste de iubire emotivă, cu lupte crîncene, banzai, cascadorii, viraje, karate, spade sclipitoare Împlîntate-n inimi, și sînge, peste așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie mama soacră, cu un cazier de-un secol de mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cea mare a venit însă când deasupra Dealului Cetățuii s-a auzit huruit de motor și o pasăre măiastră dădea târcoale dealului... Era un avion la manșa căruia se afla Aurel Vlaicu, care, decolând de la Breazu, a făcut „mai multe virajuri în jurul dealului cu Mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților și a mulțimii poporului”. Cred că îți imaginezi cum femeile bătrâne își făceau câte o cruce adâncă rostind în șoaptă: „Iracan di mini! Uiti cum sî țâni agațat di ceri! Minuni dumnezăiascî
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să descrie cercuri din ce În ce mai largi. Noi Încă nu eram cuprinși În ultimul cerc pe care Îl Încheia avionul rusesc. Următorul tur putea fi chiar pe deasupra noastră... Ne-am Întins Într-o mică depresiune, care ne-a ieși În cale...Următoarele viraje le-a făcut Întocmai cum bănuiam noi... La o vreme, s-a dus de unde a venit... ― Ce bine! - s-a bucurat Despina. ― „Oare s-a plictisit sau e vreun șiretlic?” - a Întrebat Păpădie. „Cred că e bine să plecăm de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a zis ea. Nu că nu ar fi o femeie grozavă, firește, pentru că Într-adevăr este, a adăugat ea Într-un stil pe care aveam să ajung foarte curând să Îl recunosc - și să Îl adopt chiar eu - ca fiind Virajul Paranoic Runway. Exact când de pe buzele vreunui bârfitor scapă ceva negativ despre Miranda - oricât ar fi acel ceva de justificat - apare paranoia că Miranda ar putea să afle asta, iar vorbitorul panicat face un brusc stânga-mprejur. Una dintre preocupările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ori, așa că ei știu deja unde să meargă. A Început să formeze un nou număr pe telefon. M-am uitat În urma noastră și am văzut a doua mașină venind după noi fără pasageri și imitându-ne cu grijă fiecare viraj și oprire. Am tras În fața unei clădiri cu portar, tipică pentru Fifth Avenue: trotuar imaculat, balcoane perfect Întreținute și un hol care părea superb și bine Încălzit. Un ins În frac a venit imediat la mașină și ne-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
facă să spui ceva interesant despre Miranda sau despre Runway. Ai grijă“. Din cauza avertismentului și a cardurilor de identificare care mă monitorizau, eram convinsă că sistemul de supraveghere al revistei Runway ar fi făcut până și Mafia să se rușineze. Virajul Paranoic Runway Își făcuse din nou apariția. — Mda, am zis eu și m-am străduit să par indiferentă și evazivă. E un loc cam ciudat. Eu nu prea le am pe astea cu moda - aș prefera să scriu, dar presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și e cea mai mare cățea pe care am văzut-o În viața mea. Nici măcar nu cred că e ființă omenească. Aveam o litanie Întreagă de plângeri pe care mi-ar fi plăcut să i-o Înșirui lui Benji, dar Virajul Paranoic Runway a dat năvală cu nimicitoare putere. M-a cuprins brusc o neliniște vecină cu paranoia, convinsă că acest om neștiutor, indiferent, era unul dintre lacheii Mirandei, trimis de The Observer sau Page Six să mă spioneze. Realizam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
soarele care coboară brusc după linia orizontului, lăsând În urmă-i numai dungi roz și bleu acolo unde strălucise cu numai câteva clipe În urmă, expresia de pe chipul lui Emily a trecut de la cea de mânie la una de remușcare. Virajul Paranoic Runway. — Ține minte ce am discutat mai Înainte, Andrea. (Mda, iată-l, VPR, o sută optzeci de grade:ă Ea nu face toate astea ca să te jignească pe tine. Nu e deloc rău intenționată. Atâta doar că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]