2,463 matches
-
la gât avea o bucată de coral albastru, pe o curea de piele. I-am cercetat chipul, căutând semne de remușcare sau căință. Rex Însă nu cerceta chipul meu. Se holba la Obiect, iar părul Îi cădea pe ochi deasupra virgulei unui surâs. Cu dibăcie, cei doi băieți intrară Între noi, Întorcându-se cu spatele unul la celălalt. I-am aruncat o ultimă privire Obiectului Obscur. Își ținea mâinile În buzunarele de la spate ale fustei reiate. Acest gest Îi dădea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de acord cu părerea Baronului, continuă el intrând cu nonșalanță în școală și oprindu-se în fața mea. Cred mai degrabă că seamănă cu un caiet deja scris, dar care nu e citit decât până la un anumit punct, fiecare punct și virgulă pe care le citim sau nu, sau fiecare cuvânt pe care-l trecem cu vederea sau nu determină ce citim în pagina următoare. Deci Arvon te-a trimis. Așa e. Ți-a spus de mine, nu-i așa? Că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de joc și de pelin Și poate, un pahar cu vin Nuntașului ce scrie. Cerințe: 1.Memorați versurile. 2. Intoduceți într-o compunere descrierea, gândurile voastre despre primăvară și cuvintele subiniate în text. 3. Construiți enunțuri despre primăvară și folosiți virgula într-o enumerare, când desparte două sau mai multe propoziții și în situția când desparte cuvântul care aratâ o strigare de restul propoziției. Mâțișorii Otilia Cazimir A ieșit răchita-n drum. Ce-o mai fi și asta, oare, Că-i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
școala din clasa doua ,pe motiv că a treia i se părea prea grea, pentru că nu putea număra, chiar până la un asemenea număr atât de mare. Cică unii s-au legat de faptul, că sus zisul Moreanu nu a pus virgulele unde trebuia și mai știu eu ce greșeli, însă greșeli de acestea, ba cu mult mai gogonate, găsește omul la case cu mult mai mari. Sunt granguri din cei intens gulerați, numiții popular politicieni, care folosesc limba română, așa cum le
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
personale pierdute în urma unei condamnări, recăpătarea bunei reputații, a prestigiului (chiar și postum), nu repararea sau refacerea drumurilor, a clădirilor, a monumentelor sau a tot ce doresc să „reabiliteze“, alde Udrea sau Berceanu. Deci, tânărul acela care a greșit punerea virgulelor, este un copilaș mic, pe lângă acești mari mahări ce au fost angajați pe alte criterii decât umilul CV... Bate vântu’ Udrea-n dungă Cred, că singurul efect mai de Doamne ajută, produs de frunza doamnei Udrea pentru promovarea turismului, a fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
impresionat așa, l-aș fi numit numai răutăcios. "Urîțica" avea o impresie de adevăr care mă umilea. Încercai astfel de la Berlin să răspund tot mai rar (totuși răspundeam!) la scrisorile Irinei, care veneau tot mai dese. Scria la întîmplare, fără virgule și puncte (o ironizam mai târziu că scrie "genre Mallarmé"), înseilînd laolaltă tot felul de idei care-i alergau prin cap. Din înțelesul lor general, trăgeam concluzia că mă iubește la nebunie și că se plictisește singură. E ușor de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Valeriu D. Cotea Am ajuns printre elite Invitat pentru un ceas (Frunți boltite și călite, Toate-n drumul spre Parnas). Eu? Un punct mărunt pe filă După splendide idei, De nevoie, nu de silă, Ca piperul în mujdei, Ori o virgulă ce-i pusă, Să separe opt titani, Când gândirea lor e spusă După ani de trudă, ani, Sau un semn de întrebare La trei ipoteze șoc, Gata de înșurubare Cu parfum de busuioc, Ori în rol de exclamare Dup-un
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
au descoperit, până la urmă, după numeroase experiențe eșuate În laborator, că o anumită glandă, numită Spirtis aulicus, aflată sub lobul urechii stângi, Împinge sufletul către credință sau, dimpotrivă, Îl Îndepărtează de ea. Glanda a fost extirpată la nouăzeci și nouă virgulă nouă sute nouăzeci și nouă la sută din populație - și acum crede dacă mai poți. Mă rog, o singură entitate a rămas credincioasă pe toată planeta. Acum ea e bătrână, iar glanda i s-a atrofiat de la sine. Mult timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte și virgule. Poate că Martina va fi marea mea stavilă... Eu nu mă pot schimba, dar viața mea poate. Simpla proximitate poate face totul pentru mine. Poate că s-ar putea ca eu să stau comod, cu un pahar în mână, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn complice cu ochiul. — Să nu mă torni. Sunt vreo câțiva morți acolo. De la niște virgule puse aiurea. S-a arătat îngrozită. — Mulți? — Nu prea, dar care puteau să fie oameni buni. S-a aplecat și ea spre mine, șoptindu-mi cu buzele aproape lipite de ureche. — Și la mine. De la semne ale citării! Ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
milioanelor, infinitului de vieți închise în Bibliotecă. În pagini de cărți, în pagini de gazete, în pagini de manuscrise, în fotografii, în hărți, în alte și alte semne de timp. Ești, între toate acestea, un semn doar, o literă, o virgulă, un bob de nisip. Ești însă liber, dâra ta de viață știi că se încrustează în ceva, trăiești permanent trecerea din efemer în veșnicie și iarăși revenirea în vremelnic și iarăși dusul în nemurire. Trăiești minunea colbuirii. Calcinarea clipelor, zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să intervină în discuția noastră, dar popa o întrerupea de fiecare dată. — Momoloi isteț, ascultă cât mai concentrată. Face cât zece masterate ce discutăm noi aici. Biografia ta încape în două duzini de cuvinte, știi bine doar. Și alea cu virgulele puse de mine, că altfel... — Papi, gânguri ea, dar eu nu cu biografia vieții mele am treabă acu’. Dar îmi vine și mie cuvinte care vreau să le comunic. Că comunicarea se face persoană la persoană. Doar așa ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Voiam să mă duc la el, să-l întreb dacă acum autobiografia mea e bună. Poate chiar să-l ademenesc la un turț și, mai știi, să obțin cine știe ce destăinuiri de la el. Și permisiunea, nesperată, de a mai schimba câteva virgule puse aiurea care deturnau mare parte din însăși taina vieții mele. Mă fascina pe atunci ideea că aș putea fi un om cu adevărat liber dacă mi-aș cunoaște odgonul de care sunt legat. Mă pregăteam chiar să scriu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămîneam la birou pînă la ora zece sau unsprezece noaptea, refăcînd, iar și iar, alte și alte pagini cu tăieturile și comentariile lui Sanmartí. Prea multe verbe la trecut. Sună mort, fără nerv... Infinitivul nu se folosește după punct și virgulă. Asta o știe oricine... În unele seri, Sanmartí rămînea și el pînă tîrziu, Închis În birou. Mercedes Încerca să fie de față, Însă nu o dată Sanmartí a trimis-o acasă. CÎnd rămîneam singuri În editură, Sanmartí ieșea din birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și cu frazele, pe care le rostea - sau mai bine zis avea să le rostească - Într-o anumită Împrejurare, de multe ori Închipuită: stând În fața oglinzii, Își studia mimica și bibilea cuvintele, silabele și propozițiile, punându-le la punct și virgulă, Încât, În cele din urmă, se plictisea de ele și prefera, În loc să iasă În oraș, să stea În fotoliu În fața unui păhărel de coniac și să privească În gol - sau conversa cu peștii. Discuțiile pe care le purta uneori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înmulțesc ca păduchii În vreme de holeră. Da, ceva nu e-n regulă cu omenirea asta”, gândi el. „Poate că ar trebui un război, o secetă, o foamete, o boală necruțătoare care să secere, să zicem, nouăzeci și nouă virgulă nouă la sută din populație, lăsând, pe ici-colo, câte un exemplar de sămânță, altfel nu vom ajunge la nici un capăt. Sunt prea mulți, unde te duci, dai de oameni, nu reușești să mai gândești din pricina lor. Și, În afară de asta, procentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vine S-auzim numai de bine! TODERIȚĂ ȘI SEMNELE DE PUNTCUAȚIE scenetă Semnul întrebării: Cum se poate una ca asta? Liniuța: Își râde de noi. Semnul exclamării: E nemaipomenit! Sfetnicul : Dar ce s-a întâmplat? Toți: Toderiță!El e pricina! Virgula: Da. Toderiță. Sfetnicul: Toderiță dintr-a doua? Ce a mai făcut? Liniuța: Nu ține seama de noi. Iată ultima lui scrisoare:” Dragii mei bunici purceii care mi-i i-ați dat, au plecat cu toți și-a mai rămas numai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mi-i i-ați dat, au plecat cu toți și-a mai rămas numai, un singur purcel, al vostru nepot Toderiță’’. Sfetnicul: Eu zic să nu ne întoarcem în caietele lui până când nu va înțelege să ne folosească așa cum trebuie. Virgula: Aprob propunerea. Autorul:Și așa semnele de punctuație au fugit din caietele lui Toderiță. El s-a dus să le caute în împărăția lui Punctîmpărat să-și ceară iertare că le-a disprețuit. Toderiță : Uff! Abia-mi mai pot mișca
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
împărăția asta afurisită? Cică acolo locuiesc toate semnele de punctuație. Ce le-o fi venit să plece din caietele mele? Mi-au trimis răvaș că nu le folosesc cum trebuie. Hmm...Ce mare lucru e punctuația! Eu știu și fără virgule, liniuțe și atâtea altele...Dar la școală mi le cer. Altfel nu plecam să le caut. Și de când merg! Și mi-e foame! Și-s frânt de oboseală! Autorul: Ajuns acolo, Punct-împărat l-a pus la tot felul de încercări
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce ai dorit. Numai că bucătarul le-a pus pe toate la un loc, amestecate la fel ca o compunere fără virgule. Autorul: Și așa, Toderiță a reușit să înțeleagă că trebuie să folosească corect toate semnele de punctuație. Ele s-au întors voioase în caietele lui. Motanul Încălțat ACTUL I (O poiană înflorită. Dintr-un tufiș apare un iepuraș. Apoi alții
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
T, de cuvântul franțuzesc courgette (dovlegel) În care, de asemenea, r-ul e simplu, iar t-ul dublat. Luate una câte una, se gândi Popescu, țevile n-ar mai păstra pe ele decât linii roșii, În lung sau În curmeziș, virgule și arce de cerc, puncte sau linii piezișe și nimeni, odată pusă În funcțiune instalația din care trebuiau să facă parte acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din Sf. Munte Atos, a Început refacerea e’ (Primul punct al legendei nu are În dreptul lui o propoziție care să se Încheie cu punct, ci o pată neagră o continuă după aceleași reguli tipografice și ortografice care au guvernat și virgulele. Despre logica faptului că numărul 1 de pe desen ar indica tocmai „Sfânta Mănăstire“ zidită la 1300, distrusă „prin anii...“, „rămasă pustie“ după ce fusese distrusă și Însă nerefăcută până la sfârșitul propoziției - În propoziție cineva abia a Început refacerea ei - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
X, județul Y, pe ruina zidurilor vechi (Interesant de văzut de ce substantivele comune Călugări și Mănăstire sunt scrise cu majuscule, iar celelalte - cruce, memorie, ruină și ziduri - nu.) 16. Izvorul Tămăduirii 17. Calea Crucii 18. Bisericuța numită Golgota, cu terasă (virgulă salvatoare) 19. Chiliuța pustnicului În cimitirul Călugărilor 20. Casa excursioniștilor (un iz modern sau chiar monden!) 21. Locuințele grăjdarilor și grajdurile 22. Plantația de nuci 23. Plantația de meri și pruni 23. Grădina de zarzavaturi 25. Depozitul de apă Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tata, meditație cu patimi, și le-am îndurat pe toate, numai din ambiția de a fi licean! Dictare, cetire, povestire și analiză gramaticală, și aritmetică cu geometrie ― vai de măiculița mea! Mâncam bătaie în fiecare zi! Dacă nu puneam o virgulă unde trebuia, era prăpăd! Iar cu câteva zile înainte de examenul de admitere, am scris vorba "parcă" fără apostrof (cum se scria pe atunci). Aceasta era, dealtfel, singura greșeală pe care o făcusem. Ei bine, pentru atâta lucru, în afară de patru palme
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Știu și eu, mă, Rică? O fi eroul principal din povestire... Las' că vedem noi la sfârșit, o să-nțelegem când om începe traducerea! . . . . . . . . . . . . . . . La sfârșitul tezei am aflat ceea ce nu știusem în opt ani de liceu: că vorba "komma" însemnează "virgulă"! * În sfârșit, s-a terminat și examenul! Iar rezultatul a fost foarte bun, în raport cu acela pe care-l aștepta "stimabilul Jujucă". El ar fi dorit să rămânem toți repetenți; când colo, cei mai mulți am promovat, iar câțiva au rămas corijenți la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]